ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5843/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 mai 2005, la Curtea de Apel Constanța, C.E.C.C.A.R. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 85/CA din 23 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, solicitând admiterea recursului și desființarea în tot a sentinței nr. 85/CA din 23 februarie 2005. În motivarea recursului recurentul a susținut că instanța nu a ținut cont de fondul cauzei care a determinat luarea urgentă a măsurilor dispuse prin deciziile nr. 04/112 și nr. 04/114 ale Biroului Permanent al Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R. S-a mai precizat de recurent, că instanța s-a pronunțat numai pe unele aspecte de formă, interpretând numai pasaje din textele reglementărilor C.E.C.A.

A mai susținut recurentul, că nu a înțeles motivarea instanței de fond, privind exercitarea atribuțiilor provizorii cu referire la finanțele Consiliului filialei. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința civilă nr. 85 din 23 februarie 2005, Curtea de Apel Constanța a admis, ca fondată, acțiunea promovată de reclamanții C.V., C.M., C.L., G.M., G.D., M.V., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Permanent al C.E.C.C.A.R. S-a desființat în parte, decizia nr. 04/112 din 31 iunie 2004, a Biroului Permanent al C.E.C.C.A.R., în sensul anulării art. 3, 4 și 6. S-a mai desființat decizia nr. 04/114 din 17 august 2004 a Biroului Permanent al C.E.C.C.A.R., în sensul anulării art. 1 și 3 și s-a obligat pârâtul către reclamanți, la plata sumei de 11.309.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamanți.

Instanța de fond a reținut că intimații în cauză au solicitat, în contradictoriu cu recurentul-pârât, (Biroul Permanent al C.E.C.C.A.R.), desființarea parțială a deciziei nr. 04/112 din 31 iulie 2004 a Biroului Permanent al C.E.C.C.A.R. Prin acest act se reporta data ținerii Adunării Generale a membrilor filialei Constanța, pentru data de 21 august 2004, s-a dispus ca secretarul filialei să îndeplinească procedura de revocare a Adunării Generale, sub directa îndrumare a Secretariatului General al Corpului. Totodată, s-a dispus ca până la Adunarea generală de dare de seamă și alegeri din 21 august 2004, atribuțiunile Consiliului filialei Constanța să fie îndeplinite de dl. C.M., în calitate de administrator, cu sprijinul și sub îndrumarea Secretariatului General al Corpului.

S-a mai dispus comisiei de etică să sesizeze Comisia superioară de disciplină, în legătură cu activitatea președintelui și a celorlalți membri ai Consiliului filialei Constanța, față de constatările din Raportul privind analiza activității acestei filiale. În cauză, s-a invocat de recurentul-pârât, excepția lipsei calității procesuale active a intimaților-reclamanți, neîndeplinirea procedurii prealabile conform art. 5 din Legea nr. 29/1990 și necompetența materială a Curții de Apel Constanța. Excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța a fost respinsă, prin încheierea din 8 noiembrie 2004, iar excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamanților și a neîndeplinirii procedurii prealabile, reglementată de Legea nr. 29/1990, au fost respinse prin încheierea din 13 ianuarie 2005. Instanța de fond a reținut că acțiunea reclamanților-intimați în cauză, este întemeiată.

Sub acest aspect s-a reținut că potrivit art. 106 din R.O.F. al C.E.C.C.A.R., „dacă urmare a demisiei, a refuzului de a participa la deliberări sau a altor situații similare, membrii Consiliului filialei provoacă prin aceasta, imposibilitatea funcționării corespunzătoare a structurilor organizatorice a filialei, precum și în situația în care, cu ocazia alegerilor generale sau parțiale, nu se prezintă o candidatură, atribuțiile Consiliului filialei vor fi exercitate de un administrator provizoriu desemnat de Consiliul Superior din rândul membrilor filialei respective, până la organizarea de noi alegeri, generale sau parțiale. S-a menționat că exercitarea atribuțiilor provizorii menționate nu implică acte care să angajeze finanțele Consiliului filialei și nici luarea de decizii definitive privind personalul.

Instanța de fond a precizat că în speță, măsurile dispuse prin decizia atacată, au ca justificare, constatarea că în cadrul filialei Constanța a C.E.C.C.A.R., nu ar fi fost respectate normele cu privire la convocarea Adunărilor generale de dare de seamă și alegeri, dar pârâtul nu a administrat nici o probă din care să rezulte nerespectarea dispozițiilor R.O.F. în acest sens la filiala Constanța. S-a constatat prin sentința recurată că prin măsura nelegală luată, au fost ridicate președintelui filialei, atribuțiile pe linia angajării finanțelor (încasări și plăți) filialei. De asemenea, s-a reținut că legea menționând expres că „atribuțiile Consiliului filialei vor fi exercitate de un administrator provizoriu, desemnat de Consiliul Superior ” , decizia nr. 04/112 din 31 iulie 2004, a Biroului Permanent al Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R., este nelegală, fiind luată de un organ necompetent.

Aceasta, deoarece, potrivit art. 22 din R.O.F., „Biroul Permanent al Consiliului Superior, care se întrunește lunar și ori de câte ori este necesar, asigură înfăptuirea hotărârilor Conferinței Naționale și ale Consiliului Superior, în perioadele dintre ședințele acestuia, iar deciziile emise de Biroul Permanent, între ședințele Consiliului Superior, trebuie prezentate acestuia, pentru validare”. În cauză, a reținut instanța de fond, nu s-a făcut nici o dovadă că, anterior adoptării deciziilor atacate, Conferința Națională sau Consiliul Superior al C.E.C.C.A.R.

ar fi luat o hotărâre privind preluarea atribuțiilor Consiliului filialei Constanța, de către un administrator provizoriu (conform dispozițiilor art. 106 din R.O.F.), hotărâre care să fie adusă ulterior la îndeplinire de către Biroul Permanent, ceea ce duce la concluzia că textul de lege sus-citat este de strictă interpretare, în sensul că nu permite luarea și a altor decizii care exced hotărârile Conferinței Naționale și Consiliului Superior. Instanța de fond a mai precizat că măsura luată de Biroul Permanent al C.E.C.C.A.R. fiind nelegală, nu mai pot fi luate în discuție apărările pârâtului, privind așa zisele „abateri” ale Consiliului filialei Constanța, de la Regulament și Normele C.E.C.C.A.R., acesta neputând să le invoce în sprijinul „legalității” deciziilor adoptate și contestate.

Cât privește decizia nr. 04/114 din 17 august 2004, a Biroului Permanent al C.E.C.C.A.R., a fost adoptată în condițiile în care decizia nr. 04/112 din 31 iulie 2004 este nelegală și împotriva sentinței civile nr. 193/CA din 12 august 2004, a Curții de Apel Constanța, prin care s-a dispus, conform art. 9 din Legea nr. 29/1990, suspendarea art. 3, 4 și 6 din decizia nr. 40/112 din 31 iulie 2004, a Biroului Permanent al C.E.C.C.A.R., până la soluționarea în contencios administrativ, a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. 565/CA/2004, al aceleiași instanțe. Verificându-se actele cauzei, în raport și cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat este neîntemeiat și va fi respins, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc.

civ. Sub aspectul primului motiv de recurs invocat în sensul că instanța: „nu ar fi ținut cont de fondul cauzei care a determinat luarea urgentă a măsurilor dispuse prin deciziile nr. 04/112 și nr. 04/114, ale Biroului Permanent al Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R.”, sunt de reținut următoarele. Fondul cauzei privește analizarea actelor administrative atacate prin acțiune, respectiv deciziile nr. 04/112 și nr. 04/114. Deci, emiterea nelegală a acestor acte administrative constituie fondul cauzei, fond care corect a fost analizat de instanța de fond. Susținerea celui de al II-lea motiv de recurs, în sensul că instanța ar fi interpretat numai anumite pasaje din reglementările în domeniu, este, de asemenea, neîntemeiată.

Susținerile invocate de reclamanți au fost analizate de instanță, în mod corect, în raport cu dispozițiile legale, neputându-se considera că prin aceasta s-a pronunțat o hotărâre, susceptibilă a fi modificată în condițiile art. 304 C. proc. civ. Cât privește susținerea recurentului că nu a înțeles motivarea instanței de fond, aceasta nu constituie un motiv de casare în conformitate cu dispozițiile art. 304 C. proc. civ. S-a reverificat de Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu, susținerea că în cauză s-ar fi pronunțat o instanță necompetentă material, împrejurare de natură a atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate. Sub acest aspect, se constată că în mod corect s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței, întrucât actele administrative atacate au fost emise de Biroul Permanent al C.E.C.C.A.R., ce este autoritatea centrală în domeniul profesiei contabile, astfel cum rezultă din O.G.

nr. 65/1994, cu modificările ulterioare privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, situație ce rezultă din prevederile Legii nr. 2000/2004. Deci, în raport cu dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., în mod corect cauza a fost soluționată de Curtea de Apel Constanța. Invocarea de către recurent, a deciziei nr. 3901, pronunțată în dosarul nr. 3650/2003, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, ca susținere în sensul că este competent a soluționa cauza de față, tribunalul, sens în care s-ar fi pronunțat într-o cauză similară instanța supremă, este neîntemeiată. Decizia nr. 3901, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 3650/2003, privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B.E.

împotriva C.E.C.C.A.R. și filialei București, pentru anularea hotărârii nr. 20 din 23 ianuarie 2003, emisă de Consiliul filialei, deci nu emisă de Biroul Permanent al C.E.C.C.A.R., cum este cazul în speță. Constatându-se că hotărârea atacată este legală, recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.E.C.C.A.R. împotriva sentinței civile nr. 85/CA din 23 februarie 2005, a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2005.