ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3205/2003

Deliberând asupra recursului de

față:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2033

din 25 mai 2001, reclamanta L.J.M. a solicitat să se constate, în

contradictoriu cu pârâtele L.L. și SC S. SRL Craiova și Camera de Comerț și

Industrie Oltenia, că este proprietara a 3 părți sociale a câte 100.000 lei

fiecare la SC S. SRL Craiova, să fie obligată Camera de Comerț și Industrie să

înscrie calitatea de asociat în Registrul Comerțului, iar administratorul SC S.

SRL să fie obligat să-i pună la dispoziție documentele societății.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că a moștenit cele 3 părți sociale ca urmare a decesului asociatului L.Gh.,

însă, asociata L.L. a refuzat să convoace o adunare generală în scopul

întocmirii actului adițional pentru legalizarea situației reclamantei și nici

nu-i pune la dispoziție actele societății. Acțiunea s-a întemeiat pe

dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 1993

din 14 septembrie 2001, a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că este lipsită de interes acțiunea în constatare a

reclamantei, că aceasta este moștenitoare a 3 acțiuni la societatea pârâtă,

întrucât există certificatul de moștenitor nr. 10/1999, iar pentru înscrierea

ca asociat era necesar să prezinte hotărârea adunării generale, respectiv, actul

adițional, și să se adreseze Camerei de Comerț și Industrie. Or, reclamanta nu

a făcut dovada că a intervenit un act adițional.

Se mai arată că, prin statut, s-a

prevăzut doar transmiterea capitalului social prin succesiune și nu continuarea

societății cu moștenitorii, astfel că reclamanta nu are calitatea de asociat,

așa încât administratorul nu este obligat să-i pună la dispoziție documentele

societății.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta, susținând că hotărârea cuprinde motive

contradictorii, deoarece s-a reținut, pe de o parte, că reclamanta nu are

interes în constatarea dreptului de proprietate asupra părților sociale, iar

când respinge celelalte două capete de cerere, se consideră că reclamanta nu face

dovada calității de asociat.

Recurenta consideră că transmiterea

părților sociale implică și transmiterea calității de asociat.

Cel de-al doilea motiv de recurs l-a

constituit aplicarea greșită a Legii nr. 31/1990, susținându-se că inexistența

hotărârii A.G.A. și a actului adițional din care să rezulte calitatea de

asociat reprezintă tocmai refuzul pârâtei ce trebuia sancționat prin admiterea

acțiunii, iar art. 16 alin. (3) din statut, care consemna clauza de continuare

cu moștenitorii, reprezintă motivul de fapt și de drept pentru admiterea ultimelor

două capete de cerere.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 117 din 18 februarie 2002, a respins, ca nefondat, recursul

reclamantei.

S-a reținut că lipsa de interes

pentru constatarea dreptului de proprietate este corectă, întrucât există

certificatul de moștenitor și acesta înseamnă recunoașterea dreptului

reclamantei asupra celor 3 părți sociale.

Instanța de recurs consideră că nu

există contradicție în motivare, deoarece transmiterea dreptului de proprietate

asupra părților sociale nu implică și transmiterea calității de asociat, fiind

necesar acordul expres al moștenitorului și îndeplinirea formalităților

imperative ale Legii nr. 31/1990.

Se mai reține că, din procesul-verbal

al A.G.A. de la 19 mai 1999, semnat de reclamantă, rezultă că aceasta și-a

exprimat neechivoc opțiunea de a primi valoarea părților sale sociale, de a nu

participa ca asociat și de continuare a societății, ca asociat unic, de către

asociata L.L. Această hotărâre și-a produs efectele între părți, iar

neînregistrarea se datorează litigiilor dintre părți.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în anulare Procurorul General.

Este criticată decizia pentru

încălcarea esențială a legii și vădită netemeinicie.

Se susține că pentru validitatea

transmiterii părților sociale se impunea aprobarea acesteia într-o adunare

generală și înscrierea în Registrul Comerțului, iar modificarea actului

constitutiv nu se poate realiza decât prin manifestarea comună de voință a

părților.

Procurorul General consideră că

instanța poate suplini lipsa acordului de voință, dispunând înscrierea

reclamantei ca asociat al SC S. SRL.

Recursul în anulare este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din actele depuse la dosarul în fața

de recurs, respectiv, notificarea nr. 317/E din 2001 și hotărârea A.G.A. din 19

mai 1999, rezultă voința exprimată expres de către reclamantă de a nu deveni

asociat în societate, de a ceda părțile sociale celeilalte asociate, care

devine asociat unic, cât și faptul că reclamanta a primit mai multe bunuri din

patrimoniul societății, în calitate de moștenitor al celor 3 părți sociale.

Față de această situație, soluția de

respingere a cererii de constatare a dreptului de proprietate apare nu doar ca

lipsită de interes, ci ca șicanatoare.

Insistența reclamantei, în a

solicita să fie considerată asociată în societate, nu are nici un temei.

Dreptul său succesoral a fost recunoscut și îndestulat ca urmare a opțiunii

sale de a nu deveni asociată. Revenirea asupra acestei opțiuni nu este posibilă

pentru că nu există acordul pârâtei.

Este neîntemeiată susținerea din

recursul în anulare, că instanța poate suplini lipsa acordului de voință în a

consacra calitatea de asociat al reclamantei.

Chiar dacă aceasta se referă la

ipoteza greșită în care reclamanta și-ar fi păstrat părțile sociale, asocierea

într-o societate comercială nu se poate face niciodată în alt mod decât prin

acordul expres al tuturor celor aflați în situația de a fi deja asociați sau

care au vocația de a deveni asociați. Acordul tuturor acestora este necesar

pentru a asigura continuitatea lui

animus societatis

.

Vocația unei persoane fizice de a

deveni asociat într-o societate comercială cu caracter

intuitu personae

,

așa cum este în cea mai mare parte societatea cu răspundere limitată, nu este

suficientă pentru a asigura acordul necesar unei asocieri viabile.

Nici o altă instanță sau autoritate

nu poate suplini lipsa acordului de voință al asociatului, care continuă

societatea, de a se asocia cu moștenitorii, dacă aceștia nu doresc să devină

asociați sau după ce au fost deja despăgubiți pentru părțile lor sociale.

Recursul în anulare fiind neîntemeiat,

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 117 din 18 februarie 2002 a Curții

de Apel Craiova, secția comercială, și a sentinței nr. 1993 din 14 septembrie

2001 a Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 27 iunie 2003.