ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3205/2003

Deliberând asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată sub nr. 2033 din 25 mai 2001, reclamanta L.J.M. a solicitat să se constate, în contradictoriu cu pârâtele L.L. și SC S. SRL Craiova și Camera de Comerț și Industrie Oltenia, că este proprietara a 3 părți sociale a câte 100.000 lei fiecare la SC S. SRL Craiova, să fie obligată Camera de Comerț și Industrie să înscrie calitatea de asociat în Registrul Comerțului, iar administratorul SC S. SRL să fie obligat să-i pună la dispoziție documentele societății. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a moștenit cele 3 părți sociale ca urmare a decesului asociatului L.Gh., însă, asociata L.L. a refuzat să convoace o adunare generală în scopul întocmirii actului adițional pentru legalizarea situației reclamantei și nici nu-i pune la dispoziție actele societății.

Acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 1993 din 14 septembrie 2001, a respins acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că este lipsită de interes acțiunea în constatare a reclamantei, că aceasta este moștenitoare a 3 acțiuni la societatea pârâtă, întrucât există certificatul de moștenitor nr. 10/1999, iar pentru înscrierea ca asociat era necesar să prezinte hotărârea adunării generale, respectiv, actul adițional, și să se adreseze Camerei de Comerț și Industrie. Or, reclamanta nu a făcut dovada că a intervenit un act adițional. Se mai arată că, prin statut, s-a prevăzut doar transmiterea capitalului social prin succesiune și nu continuarea societății cu moștenitorii, astfel că reclamanta nu are calitatea de asociat, așa încât administratorul nu este obligat să-i pună la dispoziție documentele societății.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, susținând că hotărârea cuprinde motive contradictorii, deoarece s-a reținut, pe de o parte, că reclamanta nu are interes în constatarea dreptului de proprietate asupra părților sociale, iar când respinge celelalte două capete de cerere, se consideră că reclamanta nu face dovada calității de asociat. Recurenta consideră că transmiterea părților sociale implică și transmiterea calității de asociat. Cel de-al doilea motiv de recurs l-a constituit aplicarea greșită a Legii nr. 31/1990, susținându-se că inexistența hotărârii A.G.A. și a actului adițional din care să rezulte calitatea de asociat reprezintă tocmai refuzul pârâtei ce trebuia sancționat prin admiterea acțiunii, iar art. 16 alin. (3) din statut, care consemna clauza de continuare cu moștenitorii, reprezintă motivul de fapt și de drept pentru admiterea ultimelor două capete de cerere.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 117 din 18 februarie 2002, a respins, ca nefondat, recursul reclamantei. S-a reținut că lipsa de interes pentru constatarea dreptului de proprietate este corectă, întrucât există certificatul de moștenitor și acesta înseamnă recunoașterea dreptului reclamantei asupra celor 3 părți sociale. Instanța de recurs consideră că nu există contradicție în motivare, deoarece transmiterea dreptului de proprietate asupra părților sociale nu implică și transmiterea calității de asociat, fiind necesar acordul expres al moștenitorului și îndeplinirea formalităților imperative ale Legii nr. 31/1990. Se mai reține că, din procesul-verbal al A.G.A. de la 19 mai 1999, semnat de reclamantă, rezultă că aceasta și-a exprimat neechivoc opțiunea de a primi valoarea părților sale sociale, de a nu participa ca asociat și de continuare a societății, ca asociat unic, de către asociata L.L.

Această hotărâre și-a produs efectele între părți, iar neînregistrarea se datorează litigiilor dintre părți. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în anulare Procurorul General. Este criticată decizia pentru încălcarea esențială a legii și vădită netemeinicie. Se susține că pentru validitatea transmiterii părților sociale se impunea aprobarea acesteia într-o adunare generală și înscrierea în Registrul Comerțului, iar modificarea actului constitutiv nu se poate realiza decât prin manifestarea comună de voință a părților. Procurorul General consideră că instanța poate suplini lipsa acordului de voință, dispunând înscrierea reclamantei ca asociat al SC S. SRL. Recursul în anulare este nefondat pentru următoarele considerente: Din actele depuse la dosarul în fața de recurs, respectiv, notificarea nr. 317/E din 2001 și hotărârea A.G.A.

din 19 mai 1999, rezultă voința exprimată expres de către reclamantă de a nu deveni asociat în societate, de a ceda părțile sociale celeilalte asociate, care devine asociat unic, cât și faptul că reclamanta a primit mai multe bunuri din patrimoniul societății, în calitate de moștenitor al celor 3 părți sociale. Față de această situație, soluția de respingere a cererii de constatare a dreptului de proprietate apare nu doar ca lipsită de interes, ci ca șicanatoare. Insistența reclamantei, în a solicita să fie considerată asociată în societate, nu are nici un temei. Dreptul său succesoral a fost recunoscut și îndestulat ca urmare a opțiunii sale de a nu deveni asociată. Revenirea asupra acestei opțiuni nu este posibilă pentru că nu există acordul pârâtei.

Este neîntemeiată susținerea din recursul în anulare, că instanța poate suplini lipsa acordului de voință în a consacra calitatea de asociat al reclamantei. Chiar dacă aceasta se referă la ipoteza greșită în care reclamanta și-ar fi păstrat părțile sociale, asocierea într-o societate comercială nu se poate face niciodată în alt mod decât prin acordul expres al tuturor celor aflați în situația de a fi deja asociați sau care au vocația de a deveni asociați. Acordul tuturor acestora este necesar pentru a asigura continuitatea lui animus societatis . Vocația unei persoane fizice de a deveni asociat într-o societate comercială cu caracter intuitu personae , așa cum este în cea mai mare parte societatea cu răspundere limitată, nu este suficientă pentru a asigura acordul necesar unei asocieri viabile.

Nici o altă instanță sau autoritate nu poate suplini lipsa acordului de voință al asociatului, care continuă societatea, de a se asocia cu moștenitorii, dacă aceștia nu doresc să devină asociați sau după ce au fost deja despăgubiți pentru părțile lor sociale. Recursul în anulare fiind neîntemeiat, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei nr. 117 din 18 februarie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, și a sentinței nr. 1993 din 14 septembrie 2001 a Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2003.