ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7412/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov reclamanții A.G.C., L.M. și L.H. au chemat în judecată

A.V.A.S. (fostă A.P.A.P.S.) solicitând anularea deciziei nr. 295 din 30 aprilie

2004 emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a le acorda măsurile reparatorii

prevăzute de lege pentru acțiunile deținute de antecesorul lor la F.C. Brașov.

In motivarea cererii reclamanții au

arătat că sunt unicii moștenitori ai antecesorului lor, R.D., după cum rezultă

din certificatul de moștenitor anexat notificării, iar pârâta le-a respins

notificarea fără a le solicita să depună acțiunile deținute sau copie după

registrul acționarilor așa cum prevede art. 32.2 din H.G. nr. 498/2003.

Tribunalul Brașov, prin sentința

civilă nr. 666 din 15 noiembrie 2004 a admis în parte contestația, a anulat

decizia nr. 295 din 30 aprilie 2004 și a respins restul pretențiilor.

Instanța de fond a reținut că prin

decizia nr. 295 din 30 aprilie 2004 pârâta A.V.A.S. a respins notificarea

reclamanților cu motivarea că nu au fost depuse actele doveditoare ale

calității de asociat la persoana juridică naționalizată și nici acțiunile

deținute sau copie după registrul acționarilor.

Din documentația depusă la dosar de

către pârâtă rezultă că notificatorii au remis acesteia doar actele de stare

civilă în dovedirea calității de moștenitor, prin care au demonstrat

succesiunile succesive după autorul lor, D.R., precum și certificatul de

moștenitor nr. G 7454/1945 din care rezultă componența masei succesorale în

care erau incluse și acțiuni la F.C. Brașov, în valoare de 9.750.000 lei.

În instanță a fost depus

certificatul nr. C 567 din 16 iulie 2004 eliberat de Direcția Județeană Brașov

a Arhivelor Statului din care rezultă că D.R. figurează ca acționar la F.C.P.

Brașov cu un număr de 902 acțiuni, în valoare de 9.025.000 lei.

Alin. (4) al art. 23.1 din H.G.

498/2003 prevede că unitatea deținătoare, în urma analizei actelor doveditoare

deja depuse, trebuie să comunice celeilalte părți , în intervalul de 60 zile,

faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei

de restituire. În speță, pârâta nu și-a îndeplinit această obligație legală și

a emis o decizie cu încălcarea unor norme imperative.

Cel de-al doilea capăt de cerere,

privind obligarea intimatei de a acorda măsurile reparatorii prevăzute de lege

este neîntemeiat față de faptul că urmează a se emite o nouă decizie.

Împotriva sentinței a declarat apel

pârâta A.V.A.S. în motivarea căruia se invocă confuzia în ceea ce privește

aplicarea art. 23 și a dispozițiilor pct. 28 din Normele aprobate prin H.G.

498/2003 care se referă la termenul de 60 de zile în care trebuie soluționată

cererea. În ce privește obligația de a solicita actele necesare pentru

susținerea notificării, atât Legea 10/2001, cât și H.G. 498 nu au prevederi în

acest sens, instanța prelungind termenul pentru depunerea actelor doveditoare

în mod nelegal.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

civilă nr. 244 Ap din 10 martie 2005 a respins apelul reținând că din

interpretarea dispozițiilor art. 23 și art. 23.2 din H.G. 498/2003 rezultă

obligația unității deținătoare de a comunica celeilalte părți, în termenul de

60 de zile, faptul că documentația depusă este insuficientă pentru emiterea

deciziei, iar pârâta nu și-a îndeplinit această obligație legală. De asemenea,

reclamanții au făcut dovada, cu certificatul de moștenitor din anul 1945, că

antecesorul lor a avut acțiuni la F.C. Brașov, în valoare de 9.750.000 lei.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs pârâta A.V.A.S., întemeiat în baza art. 304 pct. 3 și 9 C.

proc. civ., pentru următoarele motive:

- hotărârile pronunțate în cauză au

fost date cu încălcarea dispozițiilor art. 24 alin. (8) din Legea 10/2001, în

speță competența soluționării în fond a cauzei revenind Tribunalului București,

în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare,

respectiv A.V.A.S.

- dispozițiile pct. 28.1 din Normele

metodologice aprobate prin H.G. 498/2003, aplicabile A.V.A.S., nu impun

obligația recurentei de a solicita depunerea documentelor sau de chemare a

intimaților la negociere, ci doar conferă dreptul intimaților de a proroga

termenul de 60 de zile după care instituția trebuie să emită decizia motivată,

de altfel, actele pe care intimații reclamanți erau obligați să le depună

pentru dovedirea calității de asociat sunt clar menționate în textul pct. 32.2

din H.G. 498/2003, respectiv acțiunile deținute sau copie de pe registrul

acționarilor.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și de

dispozițiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză

este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Referitor

la primul motiv de recurs, din analiza lucrărilor dosarului s-a constatat că

notificarea nr. 3329/2001 formulată de reclamanți a fost adresată, conform

prevederilor art. 32 din Legea 10/2001, instituției publice implicate în

privatizare de la acea dată, A.P.A.P.S. Transilvania cu sediul în Brașov. Ca

atare, în mod corect și în concordanță cu dispozițiile art. 24 din Legea

10/2001 a fost sesizat Tribunalul Brașov, ca instanță de fond. Ulterior, pe

parcursul soluționării cauzei în fond A.P.A.P.S. a devenit A.V.A.S. în urma

reorganizării potrivit O.U.G. nr. 23/2004.

Nici

cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi reținut.

Astfel

potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea

aplicabilă la data pronunțării deciziei atacate, termenul de 60 de zile în care

unitatea deținătoare este obligată să emită decizia/dispoziția motivată începe

să curgă de la data depunerii notificării sau de la data depunerii întregului

set de acte doveditoare prevăzut de art. 22 din lege.

Legiuitorul

a stabilit două date de referință pentru îndeplinirea acestei obligații, în

ideea de a nu prejudicia persoanele îndreptățite care nu au depus întregul

material probator odată cu notificarea. Deși, inițial, nu s-a prevăzut nici o

altă obligație, în sarcina unității deținătoare sau a persoanei îndreptățite,

de a verifica suficiența materialului probator al dreptului de proprietate și a

calității de moștenitor, Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003,

pct. 23.1, au instituit, pentru unitatea deținătoare, obligația de a comunica

în scris celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația

este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.

În

speță, A.V.A.S. ( fostă A.P.A.P.S.) nu și-a îndeplinit această obligație,

prejudiciind interesul legal al persoanei îndreptățite.

Față

de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. invocate de recurentă, urmând a

se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr.

244 Ap din 10 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 25 septembrie 2006.