ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4143/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4143/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 92/2009 a Tribunalului

Brașov a respins acțiunea formulata si precizata de reclamantul C.M. in

contradictoriu cu pârâții SC L.P. SRL și Orașul Predeal prin Primar.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Din evidențele de publicitate imobiliară și din

raportul de expertiza

întocmit în cauza

de ing. expert P.A. rezultă că imobilele înscrise în C.F. nr. 9937 Râșnov, sub

nr. top 7512/1 constând în pășune în suprafață de 23.020 mp în C.F. nr. 9938

Râșnov sub nr. top 7512/2 constând în pășune de 23.020 mp și în C.F. nr. 10687

Râșnov sub nr. top 7512/3 constând în pășune în suprafață de 10.075 mp au

aparținut numitului C.S.

Prin actul 2811/2000 din C.F. nr. 9937

Râșnov nr. top 7512/1. 7512/2 și 7512/3 totalizând 54.075.29 mp au fost

comasate in nr. top 7512/1.

Ulterior, nr. top 7512/1 a fost dezmembrat m nr. top 7512/1 - Hotel

Piatra Craiului și teren de 5.156 mp: nr. top 7512/1/2 constând din drum în

suprafață de 599 mp; in nr. top 7512/1/3 constând din teren de 1.779 mp; in nr.

top 7512/1/4 constând în pârtie de schi și teleschi cu teren de 1.320 mp și in

nr. top 7512/1/5 constând în teren de 45.221.29 mp.

Asupra lotului cu nr. top 7512/1/4 S.C. B.T.T. S.A. București și-a

înscris dreptul de proprietate în baza certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenurilor nr. 48/1998 al Ministerului Tineretului și

Sportului emis conform H.G. nr. 834/1991 și H.G. nr. 405/1997.

La data de 25 octombrie 2000 între S.C. B.T.T. S.A. București și pârâta

S.C L.P. S.R.L. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat

sub nr. 532 de către Biroul Notarului Public

B.V.

ce a avut ca obiect material imobilele cu nr. top 7512/1,

7512/2 și

7512/4.

Prin sentința civilă nr. 612 din 3 mai 2001, Judecătoria Zărnești a

constatat că pârâta din prezenta cauză

SC

L.P. SRL - a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului

înscris în C.F. nr. 9937 Râșnov sub nr. top 7512/1/5/1 (format în urma

dezmembrării nr. top. 7512/1/5 constând din teren în suprafață de 45.221,29 mp)

constând din teren de 14.017 mp, dreptul astfel dobândit fiind înscris în

evidențele de publicitate imobiliară în favoarea pârâtei menționată.

Din certificatul de moștenitor nr. 51 emis la data de 22 iunie 1963 în

dosarul succesoral nr. 51/1963 al Notariatului de stat al raionului 30

Decembrie București și din certificatul de moștenitor legal nr. 7 emis la data

de 17 ianuarie 1996 în dosarul nr. 3 al Biroului Notarului Public M.I. rezultă

că reclamanții C.D. și C.M. au calitatea de succesori în drepturi ai

defunctului C.S. (filele 87 -88).

Prin Ordinul nr. 838 din 5 noiembrie 2001 al Prefectului județului

Brașov, reclamanților le-a fost atribuit în proprietate terenul în suprafață de

31.204,29 mp situat în Predeal, Pârâul Rece, înscris în C.F. nr. 9937 Râșnov

sub nr. top 7512/1/5/2.

Urmând procedura administrativă reglementată de Legea 10/2001, reclamanții

au adresat pârâtei SC L.P. SRL o notificare prin care au solicitat acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru

terenul în suprafață de 56.115 mp înscris în C.F. 9937 sub nr. top

7512/1,7512/2 și 7512/3/1.

Pârâta menționată a dobândit cu titlu de cumpărare imobilele înscrise în

C.F. 9937 sub nr. top 7512/1/2 constând din drum în suprafață de 599 mp sub nr.

top 7512/1/1 Hotel Piatra Craiului și teren de 5156 mp si sub nr. top 7512/1/4

constând din pârtia mare de schi și teleschi cu teren de 1320 mp iar, cu titlu

de uzucapiune, in baza sentinței civile nr. 612/2001 a Judecătoriei Zărnești

suprafața de 14.017 mp înscrisă în C.F. nr. 9937 sub nr. top 7512/1/5/1.

In ceea ce privește suprafața lotului înscris în C.F. sub nr. top

7512/1/5/1, în raportul de expertiza topografica efectuat în cauza s-a reținut

ca în realitate suprafața acestui lot este de 17876,50 mp, reclamantul

formulându-și pretențiile raportat la suprafața reala a lotului și nu la aceea

înscrisa in cartea funciara.

Prin acțiunea formulata, astfel cum a fost precizata, reclamantul a

înțeles sa revendice de la parata SC L.P. SRI, în baza art. 480 C. civ.,

terenurile în suprafața de 1320 mp - nr. top 7512/1/4 respectiv 17876,5 mp - nr.

top 7512/1/5/1.

S-a mai reținut că acțiunea în revendicare este acea acțiune reala prin

care proprietarul care a pierdut posesia unui bun solicita restituirea acestuia

de la posesorul neproprietar.

Acțiunea în revendicare poate fi exercitata doar de titularul dreptului

de proprietate, care trebuie sa facă dovada ca este proprietarul exclusiv al

bunului revendicat.

S-a apreciat că Decretul-lege nr. 115/1938 își produce în continuare

efectele, guvernând acțiunile de carte funciara promovate, dat

fiind că nu au fost finalizate lucrările

cadastrale și registrele de publicitate

imobiliara pentru întreg

teritoriul administrativ al județului Brașov - art. 72 alin. (2) din Legea nr.

7/1996.

Față de principiile înscrise în Decretul-lege nr. 115/1938, domeniul de

aplicare al acțiunii in revendicare este restrâns, pentru ca în acest sistem

real de publicitate a imobilelor, cu excepția situațiilor de dobândire a

drepturilor reale extratabulare, situații limitative, dreptul de proprietate se

dobândește numai prin înscriere în cartea funciara, înscriere care, potrivit

art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, are un caracter constitutiv de

drepturi. Odată făcuta intabularea, aceasta are forța probantă deplină.

In regimul cărților funciare acțiunea în revendicare poate fi promovata

de cel care nu este înscris ca proprietar in cartea funciara, doar în doua

situații: în cazul în care dreptul se poate dobândi fără

înscriere în cartea funciară, cum este cazul

moștenirii, accesiunii, vânzării silite, și exproprierii (art. 26 din Decret)

și în situația în care legea permite să se invoce, pe calea acțiunii in

prestație tabulara, înscrierea dreptului de

proprietate, chiar împotriva

unui terț dobânditor care s-a intabulat în

cartea funciara, dacă sunt îndeplinite

cumulativ trei condiții impuse de art. 25 din decret și anume: reclamantul să

fi avut posesia imobilului la data când terțul subdobânditor intabulat în

cartea funciara a contractat,

actul juridic

exhibat de reclamant, în temeiul căruia se solicita intabularea

sa aibă

data anterioara aceleia pe care o are actul cu care terțul s-a intabulat,

terțul sa fi dobândit imobilul cu titlu gratuit sau daca l-a dobândit cu titlu

oneros este necesar ca reclamantul sa facă dovada relei credințe a acestuia în

momentul dobândirii.

S-a reținut că în speța, în ceea ce privește cele doua suprafețe de

teren revendicate de reclamant de la pârâta SC L.P. SRI, respectiv terenurile

în suprafața de 1320 mp - nr. top 7512/1/4 respectiv 17876,5 mp - nr. top

7512/1/5/1, se constata ca la momentul promovării acțiunii proprietarul tabular

al celor doua imobile era pârâta L.P. SRL care le-a dobândit în baza unui

contract de vânzare cumpărare încheiat cu BTT la data de 25 octombrie 2000,

autentificat sub nr. 532/25 octombrie 2005 de BNP B.V. respectiv ca urmare a

constatării uzucapiunii, prin sentința civila 612 din 3 mai 2001 pronunțata de

Judecătoria Zărnești.

S-a mai constatat ca antecesorul reclamantului a fost proprietarul

tabular al celor doua imobile însă acestea au fost preluate de stat iar

ulterior suprafața de 1320 mp - nr. top 7512/1/4 a trecut în proprietatea

B.T.T. în baza H.G. nr. 834/1991 si H.G. nr. 405/1997, fiind apoi înstrăinata

iar suprafața de 17876,5 mp - nr. top 7512/1/5/1 a fost dobândita ca urmare a

uzucapiunii prin posesia exercitata de pârâta in timpul defipt de lege.

Față de situația de fapt expusă, s-a constatat ca în speța, nu sunt

întrunite condițiile speciale pentru promovarea unei acțiunii in revendicare în

regim de carte funciara.

Instanța a mai reținut că fostul proprietar care a pierdut proprietatea

tabulara a unui imobil o poate recâștiga și prin promovarea unei acțiuni de

rectificare de carte funciara în condițiile art. 34 din Decretu-lege însă în

speța reclamantul nu a înțeles sa solicite în primul

rând constatarea nevalabilității titlului statului și apoi în funcție de

situația

speciala a subdobânditorului să solicite aplicarea de la caz la

caz a prevederilor art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Trebuie menționat, că instanța a acordat repetate termene în vederea

precizării acțiunii dat fiind ca acțiunea inițială nu era clara în sensul ca nu

erau individualizate in mod expres petitele formulate din perspectiva celui în

contradictoriu cu care fuseseră promovate. Prin ultima precizare formulata,

reclamantul a înțeles doar sa solicite, în baza art. 480 C. civ., în

contradictoriu cu pârâta SC L.P. SRL, restituirea în natura a suprafețelor de

1320 mp - nr. top 7512/1/4 si

17876,5 mp nr. top 7512/1/5/1 iar pentru celelalte

loturi in suprafața de 4963 mp nr. top 7512/1/1, 599 mp nr. top 7512/1/2, 1749

mp nr. top 7512/1/3 si pentru clădirea demolata, a solicitat, în contradictoriu

cu paratul Orașul Predeal restituirea prin echivalent conform prevederilor

Legii nr. 247/2005.

Față de aceste considerente instanța a apreciat ca cererea formulata si

precizata in contradictoriu cu pârâta SC L.P. SRL este nefondata fiind

respinsa.

In ceea ce privește cererea de restituire prin

echivalent formulata în

contradictoriu

cu paratul Orașul stațiune Predeal aceasta vizează imobilele în suprafața de

4963 mp nr. top 7512/1/1 , 599 mp nr. top 7512/1/2, 1749 mp nr. top 7512/1/3 si

clădirea demolata, fiind întemeiata pe prevederile Legii nr. 10/2001.

Instanța a constatat ca reclamantul nu a adresat paratului notificarea

prevăzuta de art. 22 din Legea nr. 10/2001 necesara pentru demararea procedurii

de restituire, o astfel de cerere fiind adresata doar pârâtei SC L.P. SRL.

Chiar trecând peste acest aspect, instanța a constatat ca în speța,

reclamantul nu a făcut dovada ca paratul Orașul Stațiune Predeal ar avea

calitatea de unitate deținătoare sau de entitate investita potrivit Legii nr. 10/2001

cu soluționarea notificării, în ceea ce privește imobilele cu privire la care

s-a solicitat restituirea prin echivalent. Potrivit Normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001 - cap. 2, unitatea deținătoare este fie entitatea

cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de

proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii

(minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publica),

fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul

său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul

legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu

capital de stat, organizații cooperatiste) iar entitatea investită cu

soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana

juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun

care nu se află în patrimoniul său (A.V.A.S., Ministerul Finanțelor Publice,

alte autorități publice centrale sau locale implicate).

In cauza, nu s-a făcut dovada ca paratul Orașul Predeal ar avea vreuna

dintre aceste calități in raport cu imobilele cu privire la care se solicita

restituirea si prin urmare nu poate fi obligata la acordarea de masuri

reparatorii in baza Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilele respective.

Astfel, suprafața de 4963 mp - nr. top 7512/1/1 si cea de 599 mp - nr.

top 7512/1/2 au fost deținute inițial in proprietate de Statul Roman, apoi, in

baza H.G. nr. 834/1991 si H.G. nr. 405/1997 au fost dobândite in proprietate de

BTT care prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 25 octombrie 2000,

autentificat sub nr. 532 25 octombrie 2005 de BNP B.V.

le-a înstrăinat

pârâtei

SC L.P.

SRL.

Suprafața de 1749 mp înscrisă în C.F. 997 nr. top 7512/1/3 este în

continuare in proprietatea B.T.T.

In ceea ce privește construcția cu privire la care se solicita măsuri

reparatorii prin echivalent instanța a constatat ca aceasta a constat într-o

casa de locuit pe terenul din Valea Petinului/Piatra Arsa - nr. top 7512/2,

astfel cum rezulta din autorizația de luare în folosința eliberata la

data de 23 octombrie 1937 pe numele antecesorului

reclamantului, C.S.

Aceasta construcție nu a fost intabulata în cartea

funciara iar în prezent așa, cum rezulta din rapoartele de expertiza efectuate

in cauza, construcția este demolată.

Reclamantul nu a furnizat dovezi care sa ateste locația respectivei

construcții în raport de actuala configurație de carte funciara rezultata în

urma comasărilor și dezmembrărilor succesive, singura mențiune cu privire la

acest aspect regăsindu-se în primul raport de expertiza topografica efectuat în

cauza de către expertul P.R.A. unde se menționează ca fosta vila are ca

amplasament propus, interiorul actualului nr. top 7512/1/1.

împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul considerând-o

nelegală și netemeinică.

In esență în motivarea apelului se critică sub

următoarele aspecte:

Inaplicabilitatea Decretului-lege nr. 115/1938 ale cărei dispoziții au

fost abrogate prin Legea nr. 7/1996.

Instanța aplică eronat prevederile art. 26 din Decretul-lege nr.

115/1938 dar omite incidențele art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 deși

pârâta a uzucapat cu rea-credință, cerințele posesiei utile înscrise în art.

1847 C. civ. nefiind îndeplinite.

Cu privire la despăgubirile prin echivalent, s-au

încălcat prevederile

art. 22 alin. (4)din

Legea nr. 10/2001.

Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare apreciind

apelul ca nefondat.

Curtea de Apel Brașov prin decizia civilă nr. 120/A din 27 octombrie

2009 a respins ca nefondat apelul. In considerentele deciziei s-a cu privire la

pretinsa abrogare a Decretului-lege nr. 115/1938, că, art. 69 alin. (2) și (3)

din Legea nr. 7/1996 stabilește cu precizie momentul la care

își încetează aplicabilitatea respectiv la

finalizarea lucrărilor cadastrale pe

teritoriul unității

administrativ-teritoriale, ori se consideră abrogat -

respectiv

după definitivarea cadastrului la nivelul întregii țări. Or, nici în prezent

lucrările de cadastru la nivelul cel puțin a unității administrativ teritoriale

- oraș Predeal nu au fost finalizate, încât Decretul-lege nr. 115/1938 continuă

să fie aplicabil.

In materie civilă principiul aplicării imediate a legii noi își găsește

aplicare raporturilor juridice în curs de desfășurare, însă legiuitorul poate

prin actul normativ nou, să stabilească un alt moment de la care legea nouă

intră în vigoare, cum a făcut-o prin norma suscitată din Legea nr. 7/1996.

Comparația în sprijinul inaplicabilității Decretului-lege nr. 115/1938, din

apel între prevederile art. 27 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 și art. 27 - 28

din Decretul-lege nr. 115/1938 nu are nici un efect din moment ce prima se

referă la prestația tabulară - cunoscută și de

legea criticată, iar cea de-a doua la uzucapiunea - tabulară și

extratabulară,

necunoscută Legii nr. 7/1996.

Textele art. 17 și art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938, conturează

doar regimul specific al acțiunii în revendicare

în acest sistem și care este

determinat de rigurozitatea publicității

imobiliare prin cărțile funciare existente în Ardeal.

S-a mai reținut că, conform art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 (art.

30 din Legea nr. 7/1996) dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în

favoarea unei persoane se prezumă că dreptul este în folosul

acestuia, norma statuând asupra unei prezumții

legale de proprietate care,

nu poate fi răsturnată decât în condițiile

promovării unei acțiuni în rectificare de carte funciară subsecventă alteia

principale prin care sunt

confirmate

situațiile de excepție din art.34 din același act normativ (art. 34

punctele

1-3 din Legea nr.7/1996).

In regimul de carte funciară dovada dreptului de

proprietate se face

de titularul său

prin înscrierea dreptului în favoarea sa și procedural cu extrasul eliberat de

OCPI.

In regim de carte funciară titularul dreptului înscris se confundă

procesual cu titularul acțiunii în revendicare, de unde sfera restrânsă a

situațiilor revendicative.

Compararea titlurilor, recunoscute de practica judiciară și de doctrină

este o reminiscență ce derivă din publicitatea personală realizată prin

registrul de inscripțiuni - transcripțiuni, când dreptul real se dobândește în

puterea actului translativ de proprietate, operațiunea fiind necesară dacă

posibilii dobânditori nu-și transcriu actul și aceasta numai pentru

opozabilitatea față de terți, dar exclusă de publicitatea reală.

Se mai arată că, aplicarea conformă a dreptului

intern, nu înseamnă

ignorarea actelor

internaționale de protecție, în cauză art. 1 din Primul protocol adițional la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului, care ocrotește proprietatea

indiferent de titularul ei dacă a fost dobândită în

condiții de

legalitate și nu impune admiterea cu necesitate a revendicării în detrimentul

altui drept de proprietate.

Susținerile referitoare la modul de deposedare nu

au nici o legătură

cu textul art. 17 din

Decretul-lege nr. 115/1938, ce vizează alte situații, însă este de esență

faptul că nu s-a solicitat niciodată cercetarea

valabilității titlului statului. Simplele referiri la inaplicabilitatea

actului de

naționalizare reprezintă argumente în susținerea revendicării

prin compararea titlurilor dar nu un petit care că învestească instanța.

Pe această linie, s-a prezumat că toate operațiunile succesive sunt

valabile, pârâta SC L.P. SRL fiind un

subdobânditor care

justifică titluri valide - act translativ de

proprietate a dreptului prin

prescripție

achizitivă, în timp ce reclamantul nu se află în posesia titlului,

încât

o comparație a titlurilor este greu de realizat.

Cu privire la petitul subsidiar s-a reținut că

îndrumarea obligatorie

dată de Înalta

Curte de Casație și Justiție a fost respectată de prima instanță care a statuat

corect că lipsa dovezii calității de entitate deținătoare a unității

administrativ-teritoriale determină respingerea cererii.

Î

mpotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs

reclamantul, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul critică hotărârea sub următoarele

aspecte:

-

Prin reiterarea principiului de

drept privind prioritatea în aplicarea

noii

legi față de dreptul comun, Înalta Curte a urmărit ca în realizarea

dezideratului avut în vedere a redactorul Legii nr. 10/2001, să impună ca de

fiecare dată când legea specială conține dispoziții derogatorii față de

legea generală, să fie aplicată prin înlăturarea

vechilor dispoziții.

- Instanțele respingând acțiunea în

revendicare, nu au ținut seama de dispozițiile Deciziei nr. 33/2008 pronunțată

de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând doar

prevederile Decretului nr. 115/1938. Au fost ignorate dispozițiile art. 2 și

art. 9 alin.(2) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data introducerii acțiunii

care statua că

persoanele deposedate abuziv

de bunurile imobile în perioada indicată de lege nu au pierdut niciodată

dreptul de proprietate asupra acestor bunuri.

Au fost ignorate probele administrate în cauză, în

sensul că nu s-a

avut în vedere că S.C.

apare ca proprietar intabulat în cartea

funciară

iar preluarea imobilului în litigiu s-a făcut prin naționalizare și că

potrivit

însemnării din cartea funciară a rezultat că bunicul recurentului era persoană

exceptată de la naționalizare.

Considerarea ca titular al dreptului de proprietate doar a persoanei

înscrise ca atacare în cartea funciară constituie o ignorare

deplină a prevederilor Legii nr. 10/2001, lege invocată ca temei al

acțiunii,

lege ce a constituit temeiul

cererii alternative de retrocedare în echivalent a imobilelor.

Nu s-au respectat dispozițiile deciziei de casare în sensul că la

rejudecarea acțiunii în revendicare nu s-a ținut cont și de dispozițiile legii

speciale.

Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta

Curte a constatat următoarele:

Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile

instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii

pentru judecătorii fondului.

In cauza pendinte, prin decizia civilă nr .4614 din 11 mai 2006, s-a

admis recursul reclamanților și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel Brașov, care urma să soluționeze acțiunea în revendicare a reclamanților

față de pârâta S.C L.P. prin comparare de titluri cu motivarea că autorul

reclamanților nu și-a pierdut niciodată proprietatea și că în funcție de

preferința pe care instanța o va da unuia din titlurile exhibate de reclamant

și pârât se va soluționa și capătul subsidiar de cerere, instanța urmând a

determina care dintre pârâte este

obligată

conform legii la măsuri reparatorii și care este natura acestora.

Ori, față de dispozițiile deciziei de casare sus arătate, Curtea de Apel

Brașov procedează contrar, în sensul că primind cauza spre rejudecare, fără să

țină cont de dispozițiile deciziei de casare care erau obligatorii, admite

apelul, desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul

Brașov.

Or, prin decizia de casare, cauza a fost trimisă spre rejudecare la

Curtea de Apel Brașov și nu la Tribunalul Brașov, cum greșit a procedat Curtea

de Apel Brașov.

Potrivit art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție în

caz de casare trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat

hotărârea casată.

In speța supusă analizei, a fost casată hotărârea instanței de apel și

drept urmare cauza a fost trimisă cu claritate la această instanță care era

obligată să purceadă la rejudecarea cauzei conform dispozițiilor din decizia de

casare mai sus arătate.

Mai mult, la soluționarea acțiunii în revendicare, precum și al

capătului de cerere subsidiar nu au fost respectate dispozițiile deciziei, în

sensul că acțiunea în revendicare nu a fost soluționată prin comparare de

titluri, iar petitul subsidiar a fost doar amintit și nu soluționat conform

îndrumărilor.

Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia și va

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul C.M. împotriva

deciziei nr. 120 A din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie

2010.