ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 829/2013

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 12.034 din 11 decembrie 2009, Judecătoria Brașov a admis

acțiunea precizată și completată, formulată de reclamanții S.H.R. și P.M.V. în

contradictoriu cu pârâții Municipiul Brașov, prin primar și Comisia locală

Brașov de aplicare a legilor fondului funciar.

A dispus dezmembrarea imobilului teren

în suprafață totală de 50.003,60 m.p., situat în Brașov, Șos. Cristianului,

f.n., înscris în CF Brașov, nr. x, conform raportului de expertiză.

A constatat nulitatea absolută a

titlului cu care Statul Român a preluat acest teren, a actului de împroprietărire

în favoarea „moștenitorilor Lt. Col. S.G.

”

și a înscrierii în CF a dreptului de proprietate în favoarea acestora.

A dispus rectificarea CF prin radierea

dreptului de proprietate înscris în favoarea „moștenitorilor Lt. Col. S.G.

”

și a Statului Român.

A dispus înscrierea în CF Brașov cu nr.

top. Nou 12306/3/3 a terenului arabil de 11.489 m.p. în favoarea reclamantului

2 cu titlu de drept de cumpărare prin cesiune de la reclamantul 1.

A constatat preluarea în fapt abuzivă

asupra terenului de către Statul Român și de către Comisia locală Brașov de

aplicare a legilor fondului funciar.

A obligat pârâții să lase în deplină

proprietate și liniștită posesie imobilele de sub nr. top. X reclamantului 1 și

nr. top. X reclamantului 2.

A luat act de renunțarea la judecată

în contradictoriu cu pârâții A.D.S. București, Institutul de Cercetare

Dezvoltare pentru Pajiști Brașov și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice.

Prin decizia nr. 88/ AP din 15 martie

2011, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis apelul declarat de Comisia

locală Brașov de aplicare a legilor fondului funciar și Municipiul Brașov, prin

primar împotriva sentinței, pe care a anulat-o.

A admis excepția de necompetență

materială a judecătoriei și a stabilit competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Brașov.

Tribunalul a constatat că acțiunea

formulată de reclamanți este o acțiune în revendicare de drept comun și că,

raportat la valoarea obiectului litigiului, competența materială aparține

Tribunalului Brașov.

După rejudecare, prin sentința nr. 431/

S din 5 decembrie 2011, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a admis excepțiile

lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul Brașov, prin primar

și Comisia locală Brașov de aplicare a legilor fondului funciar și a respins,

în consecință, acțiunea față de aceștia.

A luat act de renunțarea reclamanților

la judecată în contradictoriu cu pârâții A.D.S. București, Institutul de

Cercetare Dezvoltare pentru Pajiști Brașov și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice.

Tribunalul a constatat că, prin actul

de cesiune de drepturi succesorale încheiat între reclamanți la data de 7 mai

2008, reclamantul S.H. a cedat reclamantului P.M.V. drepturile de moștenire

asupra bunului imobil - teren agricol - în suprafață de 11.489,00 m.p. înscris

în CF Brașov sub nr. top. X, ce a făcut obiectul notificării nr. 4105/2002.

Reclamantul S.H., alături de

antecesorul său, S.E., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de

proprietate asupra terenurilor la data de 19 martie 1991, în condițiile Legii nr.

18/1991, fiind emis titlul de proprietate nr. x pentru suprafața de teren de

2,64 ha.

Conform înscrisurilor aflate la dosar,

terenul în cauză a fost identificat în Tarlaua 170, parcela A 1232 și a fost

transmis Comisiei locale Brașov de aplicare a legilor fondului funciar pentru

punerea în posesie a beneficiarilor legii.

Punerea terenului la dispoziția

comisiei nu înseamnă că aceasta are o posesie nelegitimă, ci mai degrabă o

detenție precară, condiționată în timp de realizarea procedurii speciale de

reconstituire.

Cum cei doi pârâți nu se află în

posesia terenului, aceștia nu au calitate procesuală pasivă, a constatat

tribunalul.

Prin decizia nr. 42/ AP din 24 aprilie

20/2, Curtea de Apel Brașov, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de

reclamanți.

Instanța de apel a reținut că, prin

decizia civilă nr. 88/ AP, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul

Brașov a statuat cu putere de lucru judecat că acțiunea este o acțiune în

revendicare, de drept comun, realizată prin intermediul mijloacelor specifice

cărților funciare.

Municipiul Brașov, prin primar nu are

calitate procesuală pasivă, pentru că nu este titularul înscris în cartea

funciară și nici posesorul terenurilor.

Nici dispozițiile Legii nr. 215/2001,

care definesc patrimoniul privat al unității administrativ teritoriale și

instituie procedura de dobândire a bunurilor cu acest titlu, nu-i conferă

calitate procesuală pasivă.

Cât privește Comisia locală pentru

aplicarea legilor fondului funciar, instanța de apel a reținut că art. 52 din

Legea nr. 18/1991 oferă calitate procesuală, activă sau pasivă, acestui organ

administrativ doar în procesele de fond funciar.

împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs reclamanții S.H.R. și P.M.V.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenții au arătat că acțiunea cu care au sesizat instanțele de

judecată este o acțiune în constatarea nulității înscrierilor de CF și lipsei

titlului de preluare a imobilului de către Statul Român.

Chiar dacă s-ar accepta că s-a statuat

deja asupra naturii acțiunii, cel înscris trebuie să existe și să fie

individual determinat.

În cauză, atât Municipiul Brașov, prin

primar, cât și Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar au

calitate procesuală pasivă pentru că sunt posesori neproprietari.

Chiar dacă a fost preluat de Statul

Român, imobilul a devenit prin lege proprietatea unității administrativ

teritoriale, față de împrejurarea că nu s-a regăsit niciodată în proprietatea

publică a statului, ci exclusiv în cea privată.

Imobilul nu este inclus de Legea nr. 213/1998

printre cele care fac parte din domeniul privat al statului și cum municipiul

nu-și putea înscrie dreptul de proprietate pentru că-i lipsea actul de

naționalizare de la niște persoane neidentificate, practica judiciară este

unitară în a accepta calitatea procesuală a unităților administrativ

teritoriale în cazul acțiunilor în constatarea lipsei titlului de preluare de

către stat.

Dacă instanța era nelămurită cu

privire la apartenența imobilului la domeniul privat al Municipiului Brașov ar

fi trebuit să uzeze de rolul activ și să solicite acestui pârât lista bunurilor

cuprinse în domeniul său privat și să analizeze lista anexă a bunurilor aflate

în domeniul public al statului.

Proba asupra faptului că terenurile se

află în domeniul privat al municipiului se face prin metoda excluderii celor

aflate în domeniul public, pentru că, orice bun s-ar găsi în domeniul privat al

statului, odată cu apariția Legii nr. 213/1998, a trecut în proprietatea

privată a unităților administrativ teritorială.

Comisia locală are calitate procesuală

pasivă, fiind actualul posesor neproprietar care are abilitatea de a dispune în

favoarea altor persoane.

Criticile formulate permit încadrarea

recursului în dispozițiile ari 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate,

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Sub un prim aspect, recurenții susțin

că acțiunea promovată nu este o acțiune în revendicare, ci o acțiune în

constatarea nulității înscrierilor de CF și lipsei titlului de preluare a imobilului

de către Statul Român.

Acest aspect, însă, nu mai poate fi

pus în discuție în acest stadiu procesual, în condițiile în care, așa cum a

constatat prima instanță și instanța de apel, prin decizia civilă nr. 88/ AP

din 15 martie 2011, Tribunalul Brașov a statuat irevocabil că acțiunea

promovată este o acțiune în revendicare de drept comun.

Trebuie subliniat faptul că nici una

din părți nu a recurat această decizie, astfel încât au acceptat intrarea în

puterea lucrului judecat a dezlegării dată de instanță cu privire la natura

juridică a acțiunii.

Cât privește calitatea procesuală

pasivă a Municipiului Brașov, recurenții pleacă de la o premisă falsă, și

anume, aceea că după intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998, toate bunurile

aflate în domeniul privat al statului au trecut de drept în domeniul privat al

unităților administrativ teritoriale.

Această teză nu poate fi primită,

deoarece Legea nr. 213 nu desființează domeniul privat al statului și nici nu

impune trecerea de drept a bunurilor din domeniul privat al statului în

domeniul privat al unităților administrativ teritoriale.

Dimpotrivă, art. 4 din lege recunoaște

domeniul privat al statului și dispune în termeni lipsiți de echivoc că

domeniul privat al statului sau al unităților administrativ - teritoriale este

alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din

domeniul public și că asupra acestor bunuri statul sau unitățile

administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată.

În plus, art. 5 alin. (2) din aceeași

lege, în vigoare până la intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011 pentru punerea

în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., prevedea că dreptul de

proprietate privată al statului sau al unităților administrativ-teritoriale

asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept

comun, dacă legea nu dispune altfel.

Prin urmare, transferarea unui bun din

domeniul privat al statului în domeniul privat al municipiului nu putea avea

loc decât în condițiile unei înstrăinări efectuate cu îndeplinirea condițiilor

prevăzute de lege și nicidecum automat, în baza unei legi care nici nu cuprinde

dispoziții în acest sens.

Or, în cauză, potrivit mențiunilor de

CF, imobilul a trecut în proprietatea statului, iar recurenții nu au făcut nici

o dovadă că ar fi avut loc o transmisiune legală a imobilului către patrimoniul

privat al unității administrativ teritoriale.

In baza dispozițiilor legale

menționate, instanța de apel a constatat în mod corect că imobilul face parte

din patrimoniul statului, iar problema dubiilor și a rolului activ, invocată de

recurenți, nu se putea pune, atât timp cât înscrisurile existente la dosar

demonstrau acest lucru.

Cât privește calitatea procesuală

pasivă a pârâtei Comisia locală Brașov de aplicare a legilor fondului funciar,

se constată că atât prima instanță cât și instanța de apel au făcut o corectă

aplicare a dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora,

această entitate stă în proces, având calitate procesuală activă sau pasivă

doar în litigiile întemeiate pe dispozițiile legilor fondului funciar, ceea ce,

desigur, nu este cazul în speță.

În plus, cu privire la această pârâtă,

trebuie observat faptul că la dosar există relații și înscrisuri furnizate de

Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, din care rezultă că

institutul a exercitat dreptul de administrare asupra imobilelor în litigiu,

drept de administrare încredințat de titularul dreptului de proprietate,

respectiv de Statul Român.

Prin respectivele relații, s-a mai

arătat și dovedit că imobilele au fost predate Comisiei locale de aplicare a

legilor fondului funciar, pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite.

În aceste condiții, este evident că

pârâta Comisia locală exercită o posesie atipică asupra imobilelor în litigiu,

ce are drept scop îndeplinirea obligațiilor de restituire către persoanele care

au formulat cereri în baza legilor fondului funciar și cărora li s-a

reconstituit dreptul de proprietate.

În aceste condiții, pretențiile

recurenților - reclamanți nu se puteau formula împotriva acestei pârâte decât

pe calea specială instituită prin legile fondului funciar.

Pentru considerentele mai sus expuse,

recursul declarat de reclamanți este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., va fi respins ca atare.

În cauză, intimații - pârâți au

solicitat cheltuieli de judecată în recurs, dar cererea lor va fi respinsă,

având în vedere că nu a fost probată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții S.H.R. și P.M.V. împotriva deciziei nr. 42/ AP din 24

aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Respinge cererea formulată de

intimații - pârâți de acordare a cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

20 februarie 2013.