ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 829/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 12.034 din 11 decembrie 2009, Judecătoria Brașov a admis acțiunea precizată și completată, formulată de reclamanții S.H.R. și P.M.V. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Brașov, prin primar și Comisia locală Brașov de aplicare a legilor fondului funciar. A dispus dezmembrarea imobilului teren în suprafață totală de 50.003,60 m.p., situat în Brașov, Șos. Cristianului, f.n., înscris în CF Brașov, nr. x, conform raportului de expertiză. A constatat nulitatea absolută a titlului cu care Statul Român a preluat acest teren, a actului de împroprietărire în favoarea „moștenitorilor Lt. Col. S.G. ” și a înscrierii în CF a dreptului de proprietate în favoarea acestora.

A dispus rectificarea CF prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea „moștenitorilor Lt. Col. S.G. ” și a Statului Român. A dispus înscrierea în CF Brașov cu nr. top. Nou 12306/3/3 a terenului arabil de 11.489 m.p. în favoarea reclamantului 2 cu titlu de drept de cumpărare prin cesiune de la reclamantul 1. A constatat preluarea în fapt abuzivă asupra terenului de către Statul Român și de către Comisia locală Brașov de aplicare a legilor fondului funciar. A obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele de sub nr. top. X reclamantului 1 și nr. top. X reclamantului 2. A luat act de renunțarea la judecată în contradictoriu cu pârâții A.D.S. București, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pajiști Brașov și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin decizia nr. 88/ AP din 15 martie 2011, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis apelul declarat de Comisia locală Brașov de aplicare a legilor fondului funciar și Municipiul Brașov, prin primar împotriva sentinței, pe care a anulat-o. A admis excepția de necompetență materială a judecătoriei și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Tribunalul a constatat că acțiunea formulată de reclamanți este o acțiune în revendicare de drept comun și că, raportat la valoarea obiectului litigiului, competența materială aparține Tribunalului Brașov. După rejudecare, prin sentința nr. 431/ S din 5 decembrie 2011, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul Brașov, prin primar și Comisia locală Brașov de aplicare a legilor fondului funciar și a respins, în consecință, acțiunea față de aceștia.

A luat act de renunțarea reclamanților la judecată în contradictoriu cu pârâții A.D.S. București, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pajiști Brașov și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Tribunalul a constatat că, prin actul de cesiune de drepturi succesorale încheiat între reclamanți la data de 7 mai 2008, reclamantul S.H. a cedat reclamantului P.M.V. drepturile de moștenire asupra bunului imobil - teren agricol - în suprafață de 11.489,00 m.p. înscris în CF Brașov sub nr. top. X, ce a făcut obiectul notificării nr. 4105/2002. Reclamantul S.H., alături de antecesorul său, S.E., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor la data de 19 martie 1991, în condițiile Legii nr. 18/1991, fiind emis titlul de proprietate nr. x pentru suprafața de teren de 2,64 ha.

Conform înscrisurilor aflate la dosar, terenul în cauză a fost identificat în Tarlaua 170, parcela A 1232 și a fost transmis Comisiei locale Brașov de aplicare a legilor fondului funciar pentru punerea în posesie a beneficiarilor legii. Punerea terenului la dispoziția comisiei nu înseamnă că aceasta are o posesie nelegitimă, ci mai degrabă o detenție precară, condiționată în timp de realizarea procedurii speciale de reconstituire. Cum cei doi pârâți nu se află în posesia terenului, aceștia nu au calitate procesuală pasivă, a constatat tribunalul. Prin decizia nr. 42/ AP din 24 aprilie 20/2, Curtea de Apel Brașov, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamanți.

Instanța de apel a reținut că, prin decizia civilă nr. 88/ AP, rămasă irevocabilă prin nerecurare, Tribunalul Brașov a statuat cu putere de lucru judecat că acțiunea este o acțiune în revendicare, de drept comun, realizată prin intermediul mijloacelor specifice cărților funciare. Municipiul Brașov, prin primar nu are calitate procesuală pasivă, pentru că nu este titularul înscris în cartea funciară și nici posesorul terenurilor. Nici dispozițiile Legii nr. 215/2001, care definesc patrimoniul privat al unității administrativ teritoriale și instituie procedura de dobândire a bunurilor cu acest titlu, nu-i conferă calitate procesuală pasivă. Cât privește Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar, instanța de apel a reținut că art. 52 din Legea nr. 18/1991 oferă calitate procesuală, activă sau pasivă, acestui organ administrativ doar în procesele de fond funciar.

împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții S.H.R. și P.M.V. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au arătat că acțiunea cu care au sesizat instanțele de judecată este o acțiune în constatarea nulității înscrierilor de CF și lipsei titlului de preluare a imobilului de către Statul Român. Chiar dacă s-ar accepta că s-a statuat deja asupra naturii acțiunii, cel înscris trebuie să existe și să fie individual determinat. În cauză, atât Municipiul Brașov, prin primar, cât și Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar au calitate procesuală pasivă pentru că sunt posesori neproprietari. Chiar dacă a fost preluat de Statul Român, imobilul a devenit prin lege proprietatea unității administrativ teritoriale, față de împrejurarea că nu s-a regăsit niciodată în proprietatea publică a statului, ci exclusiv în cea privată.

Imobilul nu este inclus de Legea nr. 213/1998 printre cele care fac parte din domeniul privat al statului și cum municipiul nu-și putea înscrie dreptul de proprietate pentru că-i lipsea actul de naționalizare de la niște persoane neidentificate, practica judiciară este unitară în a accepta calitatea procesuală a unităților administrativ teritoriale în cazul acțiunilor în constatarea lipsei titlului de preluare de către stat. Dacă instanța era nelămurită cu privire la apartenența imobilului la domeniul privat al Municipiului Brașov ar fi trebuit să uzeze de rolul activ și să solicite acestui pârât lista bunurilor cuprinse în domeniul său privat și să analizeze lista anexă a bunurilor aflate în domeniul public al statului.

Proba asupra faptului că terenurile se află în domeniul privat al municipiului se face prin metoda excluderii celor aflate în domeniul public, pentru că, orice bun s-ar găsi în domeniul privat al statului, odată cu apariția Legii nr. 213/1998, a trecut în proprietatea privată a unităților administrativ teritorială. Comisia locală are calitate procesuală pasivă, fiind actualul posesor neproprietar care are abilitatea de a dispune în favoarea altor persoane. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile ari 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. Sub un prim aspect, recurenții susțin că acțiunea promovată nu este o acțiune în revendicare, ci o acțiune în constatarea nulității înscrierilor de CF și lipsei titlului de preluare a imobilului de către Statul Român.

Acest aspect, însă, nu mai poate fi pus în discuție în acest stadiu procesual, în condițiile în care, așa cum a constatat prima instanță și instanța de apel, prin decizia civilă nr. 88/ AP din 15 martie 2011, Tribunalul Brașov a statuat irevocabil că acțiunea promovată este o acțiune în revendicare de drept comun. Trebuie subliniat faptul că nici una din părți nu a recurat această decizie, astfel încât au acceptat intrarea în puterea lucrului judecat a dezlegării dată de instanță cu privire la natura juridică a acțiunii. Cât privește calitatea procesuală pasivă a Municipiului Brașov, recurenții pleacă de la o premisă falsă, și anume, aceea că după intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998, toate bunurile aflate în domeniul privat al statului au trecut de drept în domeniul privat al unităților administrativ teritoriale.

Această teză nu poate fi primită, deoarece Legea nr. 213 nu desființează domeniul privat al statului și nici nu impune trecerea de drept a bunurilor din domeniul privat al statului în domeniul privat al unităților administrativ teritoriale. Dimpotrivă, art. 4 din lege recunoaște domeniul privat al statului și dispune în termeni lipsiți de echivoc că domeniul privat al statului sau al unităților administrativ - teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public și că asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată.

În plus, art. 5 alin. (2) din aceeași lege, în vigoare până la intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., prevedea că dreptul de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel. Prin urmare, transferarea unui bun din domeniul privat al statului în domeniul privat al municipiului nu putea avea loc decât în condițiile unei înstrăinări efectuate cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și nicidecum automat, în baza unei legi care nici nu cuprinde dispoziții în acest sens. Or, în cauză, potrivit mențiunilor de CF, imobilul a trecut în proprietatea statului, iar recurenții nu au făcut nici o dovadă că ar fi avut loc o transmisiune legală a imobilului către patrimoniul privat al unității administrativ teritoriale.

In baza dispozițiilor legale menționate, instanța de apel a constatat în mod corect că imobilul face parte din patrimoniul statului, iar problema dubiilor și a rolului activ, invocată de recurenți, nu se putea pune, atât timp cât înscrisurile existente la dosar demonstrau acest lucru. Cât privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei Comisia locală Brașov de aplicare a legilor fondului funciar, se constată că atât prima instanță cât și instanța de apel au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora, această entitate stă în proces, având calitate procesuală activă sau pasivă doar în litigiile întemeiate pe dispozițiile legilor fondului funciar, ceea ce, desigur, nu este cazul în speță.

În plus, cu privire la această pârâtă, trebuie observat faptul că la dosar există relații și înscrisuri furnizate de Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, din care rezultă că institutul a exercitat dreptul de administrare asupra imobilelor în litigiu, drept de administrare încredințat de titularul dreptului de proprietate, respectiv de Statul Român. Prin respectivele relații, s-a mai arătat și dovedit că imobilele au fost predate Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar, pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite. În aceste condiții, este evident că pârâta Comisia locală exercită o posesie atipică asupra imobilelor în litigiu, ce are drept scop îndeplinirea obligațiilor de restituire către persoanele care au formulat cereri în baza legilor fondului funciar și cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate.

În aceste condiții, pretențiile recurenților - reclamanți nu se puteau formula împotriva acestei pârâte decât pe calea specială instituită prin legile fondului funciar. Pentru considerentele mai sus expuse, recursul declarat de reclamanți este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare. În cauză, intimații - pârâți au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, dar cererea lor va fi respinsă, având în vedere că nu a fost probată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții S.H.R. și P.M.V. împotriva deciziei nr. 42/ AP din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Respinge cererea formulată de intimații - pârâți de acordare a cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2013.