ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3573/2020

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, la data de 07.02.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului funciar Brașov, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului funciar Brașov și Statul Român, a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârilor Comisiei Județene Brașov de aplicare a legilor fondului funciar nr. 466/06.10.2006 și nr. 503/27.10.2006, hotărâri care au stat la baza încheierii protocolului nr. 343/27.02.2007 prin care s-a preluat de la reclamant suprafața de 23,74 ha.

1.2. Prin sentința civilă nr. 8300 din 2 august 2017, Judecătoria Brașov:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, invocată de acesta prin întâmpinare;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis excepția tardivității invocată de pârâta Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Brașov;

- a respins, ca tardiv introdusă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului funciar Brașov și Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului funciar Brașov;

- a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenienta Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu Șișești" în favoarea reclamantului Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov;

- a obligat reclamantul la plata sumei de 3.570 RON către Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar Brașov, reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Împotriva acestei sentințe reclamantul și intervenienta au formulat cereri de apel, iar prin decizia civilă nr. 287 din 2 martie 2018, Tribunalul Brașov, secția I civilă (complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar) a admis cererile de apel și a anulat în parte sentința apelată, în sensul că:

- a respins excepția tardivității promovării cererii de chemare în judecată, invocată de intimata-pârâtă Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar Brașov;

- a păstrat dispozițiile vizând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statului Român, invocată de acesta prin întâmpinare, și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finațelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

1.4. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, la data de 18 septembrie 2018, sub nr. x/2017*.

1.5. Prin sentința civilă nr. 17 din 4 ianuarie 2019, după casare, Judecătoria Brașov:

- a admis cererea de chemare în judecată formulată și modificată de reclamantul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului funciar Brașov și Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului funciar Brașov;

- a admis cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenienta Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu Șișești" în favoarea reclamantului Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov;

- a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor Comisiei Județene Brașov de aplicare a legilor fondului funciar nr. 466/06.10.2006 și nr. 503/27.10.2006;

- a anulat Protocolul de predare-primire a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul public al statului pentru reconstituirea dreptului de proprietate nr. x/27.02.2007 încheiat între reclamant și pârâta Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar și Procesul-verbal de delimitare - parte integrantă a protocolului sus menționat.

1.6. Împotriva acestei sentințe pârâtele Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Brașov și Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Brașov au formulat cereri de apel.

1.7. Prin decizia civilă nr. 977 din 19 iunie 2019, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins cererile de apel formulate împotriva sentinței civile nr. 17/04.01.2019 a Judecătoriei Brașov, pe care a păstrat-o.

1.8. Împotriva acestei decizii a promovat calea de atac a revizuirii apelanta-pârâtă Comisia Județeană Brașov, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 3 iulie 2019, sub nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 88 din 6 septembrie 2019, Curtea de Apel Brașov a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Comisia Județeană Brașov de aplicare a legilor fondului funciar împotriva deciziei civile nr. 977/AP din 19 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Brașov.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a formulat recurs revizuenta Comisia Județeană Brașov de aplicare a legilor fondului funciar, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței în sensul admiterii cererii de revizuire, așa cum a fost formulată.

Printr-o primă critică, arată că soluționarea cererii de revizuire în lipsa Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Brașov, parte care avea calitate procesuală pasivă și care nu a fost citată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2019, atrage sancțiunea nulității sentinței civile nr. 88/6.09.2019.

Printr-o a doua critică, arată că instanța de revizuire a apreciat greșit că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2017 fiind potrivnică celei din dosarul nr. x/2017.

Arată că cele două soluții contradictorii, în opinia sa, vizează hotărâri ale Comisiei Județene Brașov și suprafețe de teren agricol, predate prin protocol de Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajiști Brașov celor două comisii locale de fond funciar, respectiv: prin protocolul nr. 2180/26.09.2008, terenuri cu destinația agricolă Comisiei locale Cristian de aplicare a legilor fondului funciar, în baza HCJ nr. 313/2008, iar prin protocolul nr. 343/2007, terenuri cu destinația agricolă Comisiei locale Brașov de aplicare a legilor fondului funciar, în baza HCJ nr. 466/2006 și nr. 503/2006.

Astfel, prin decizia nr. 238/R/2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Brașov a respins recursul declarat de reclamantul Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, împotriva sentinței civile nr. 946/CA/26.06.2018, pronunțată de Tribunalul Brașov, reținând în mod temeinic și legal că, opțiunea Institutului de Cercetare și Dezvoltare pentru Pajiști Brașov de a ataca după 10 ani de la pierderea dreptului de administrare hotărârile Comisiei Județene Brașov de aplicare a legilor fondului funciar, confirmă clar ideea că aceste terenuri nu sunt indispensabile cercetării.

În mod netemeinic și nelegal, contrar prevederilor sentinței civile nr. 946/CA/26.06.2018 a Tribunalului Brașov, aceeași instanță, într-o cauză similară, având ca reclamant tot Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Pajiști Brașov și pârâtă Comisia Județeană Brașov de aplicare a legilor fondului funciar a respins cererea de apel formulată de Comisia Județeană Brașov de aplicare a legilor fondului funciar, menținând sentința civilă nr. 17/4.01.2019 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

Consecința anulării HCJ nr. 466/2006, nr. 503/2006, cât și a protocolului nr. 343/27.02.2007, încheiat între Institutul de Cercetare și Dezvoltare pentru Pajiști Brașov și Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Brașov rezidă și în anularea actelor subsecvente emise în baza acestora, respectiv a titlurilor de proprietate eliberate persoanelor îndreptățite, titluri care au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice. Acest fapt ar aduce consecințe grave securității actelor juridice și ar echivala cu o încălcare a dreptului de proprietate, prevăzut atât în legislația europeană, cât și în dreptul intern.

Prin întâmpinare, intimatul Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajiști Brașov solicită respingerea recursului ca nefondat.

Incidența motivului de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi reținută în cauză.

Motivul referitor la soluționarea cererii fără citarea unei alte părți (Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Brașov) nu poate fi invocat de recurenta-revizuentă Comisia județeană de aplicare a legilor fondului funciar Brașov, aceasta neavând nici calitate și nici interes în acest sens.

Cu alte cuvinte, un asemenea motiv ar fi putut fi invocat numai de Comisia locală Brașov de aplicare a legilor fondului funciar, în măsura în care dovedea vreo vătămare (ceea ce nu este cazul în speță).

Însăși recurenta-revizuentă a formulat cererea de revizuire doar în contradictoriu cu intimatul I.C.D.P. Brașov, considerând acesta, că era de datoria revizuentei să indice prin cererea de revizuire părțile cu care înțelege să se judece, în virtutea prevederilor art. 513 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 194 lit. a) C. proc. civ.

Cât privește art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că acest motiv de casare nu este aplicabil în cauză, neputându-se vorbi de încălcarea sau aplicarea unor norme de drept material.

Consideră că cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., a fost respinsă în mod corect ca inadmisibilă.

În primul rând, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de revizuire ca hotărârea atacată să fie dată asupra fondului sau să evoce fondul.

În al doilea rând, cererea de revizuire nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Cele două hotărâri judecătorești, pretins a fi potrivnice, sunt pronunțate asupra unor cereri cu obiect complet diferit (fond funciar și respectiv contencios administrativ).

Pentru a fi aplicabil motivul de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., o condiție esențială este aceea să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză.

Așa fiind, hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerința triplei identități, de cauză, de obiect și de părți, aspect neîndeplinit în speță, câtă vreme o hotărâre este pronunțată în apel, asupra unei acțiuni de fond funciar, iar alta asupra unei acțiuni în contencios administrativ.

Mai mult, tot sub aspectul diferenței de obiect, arată că, în dosarul nr. x/2017 au fost atacate acte emise de Comisia locală de aplicare a fondului funciar Cristian, iar în dosarul nr. x/2017 au fost atacate acte emise de Comisia locală de aplicare a fondului funciar Brașov.

Nici condiția identității de părți nu este întrunită deoarece în dosarul nr. x/2017 a figurat ca pârâtă Comisia Locală de Aplicare a Fondului Funciar Cristian, iar în dosarul nr. x/2017 Comisia locală de aplicare a fondului funciar Brașov.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. este menit să sancționeze tocmai încălcarea autorității de lucru judecat, aspect neîntrunit în speță.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., fără aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 12.12.2019, s-a fixat termen de judecată la data de 8.04.2020, în ședință publică, cu citarea părților. La acest termen, dosarul a fost suspendat de drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură. Ulterior, prin rezoluția din 19 mai 2020, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 15 iulie 2020.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor înfățișate de recurenta-revizuentă și a apărărilor intimatului, raportat la cadrul normativ aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că recurenta-revizuentă a încadrat recursul în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar în raport de conținutul concret al criticilor expuse prin cererea de recurs, acestea se circumscriu cazului de casare invocat.

Un prim rând de critici invocate de recurentă în raport de hotărârea recurată, privește lipsa citării în fața instanței de revizuire a Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar Brașov, parte care ar fi avut calitate procesuală pasivă în cauză, fapt ce reclamă incidența motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea recurată ar fi fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură privitoare la citarea părților.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.

Ceea ce invocă recurenta este că, la termenul când a fost soluționată cererea de revizuire, nu a fost citată în cauză Comisia locală Brașov care a făcut parte din cadrul procesual subiectiv al cauzei, soluționată prin decizia nr. 977/2019 supusă revizuirii.

Rezultă din practicaua sentinței nr. 88/2019 că, pentru termenul din 6 septembrie 2019, când s-a judecat cererea de revizuire, instanța a dispus citarea în cauză a Comisiei Județene Brașov, în calitate de revizuentă și a Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, în calitate de intimat, acestea fiind părțile indicate prin cererea de revizuire formulată de Comisia Județeană Brașov, aflată la dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Brașov.

Este adevărat că, din cadrul procesual subiectiv al cererii de revizuire, nu a făcut parte și Comisia locală Brașov, însă, lipsa citării sale în cauză ar fi trebuit invocată doar de această parte, în măsura în care dovedea vreo vătămare, nu de o alta, respectiv recurenta-revizuentă de față, care nu a demonstrat vătămarea produsă prin necitarea în cauză a Comisiei locale Brașov. Pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior, chiar recurenta Comisia Județeană Brașov a fost cea care a indicat cadrul procesual subiectiv eliptic al cererii de revizuire.

Cel de-al doilea rând de critici privește încălcarea de către instanța de revizuire a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin aprecierea asupra neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de acest caz de revizuire. Așadar se invocă greșita aplicare a unor norme de procedură, aspecte care se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., iar nu celui prevăzut de pct. 8 al acestui articol, după cum s-a apreciat prin întâmpinarea la recurs, formulată de intimatul Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pajiști Brașov.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt, de asemenea, nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "(1) revizuirea unei hotărâri […] poate fi cerută dacă: [...] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune, în esență: existența unor hotărâri definitive contradictorii și hotărârile potrivnice să fie pronunțate cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

Principiul autorității de lucru judecat, ce rezultă din dispozițiile art. 430 C. proc. civ., este un principiu de interes general, care corespunde necesității de stabilitate juridică, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât într-un act de jurisdicție se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată.

Autoritatea de lucru judecat pune capăt, irevocabil, oricărui litigiu în care părțile au uzat deja de toate căile de atac puse la dispoziția lor de către lege.

Excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată (non bis in idem) și impune condiția identității de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, pentru a se pretinde de către revizuentă o încălcare a principiului autorității de lucru judecat. Hotărârile invocate sunt pronunțate în cauze diferite, având obiecte diferite, anume dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, privind pe reclamantul Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, pe pârâtele Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Brașov, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cristian și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și pe intervenienta Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești, având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii Comisiei Județene Brașov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar nr. 313/16.07.2008 și anularea protocolului nr. 2180/26.09.2008 prin care a fost preluată de la reclamant suprafața de 151,33 ha, respectiv dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Brașov, secția I civilă, privind pe apelantele-pârâte Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Brașov și Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Brașov, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pajiști Brașov și intimata-intervenientă Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești, având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârilor Comisiei Județene Brașov de aplicare a legilor fondului funciar nr. 466/06.10.2006 și nr. 503/27.10.2006 și anularea protocolului nr. 343/27.02.2007 prin care s-a preluat de la intimatul-reclamant suprafața de 23,74 ha.

În aceste circumstanțe, în mod corect a reținut instanța de fond că nu poate fi reținută îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., simpla referire la o situație de fapt presupus identică neputând constitui premisa admiterii unei cereri de revizuire.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Comisia Județeană Brașov, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Județeană Brașov împotriva sentinței civile nr. 88 din 6 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iulie 2020.