ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3539/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: B.N.R., sucursala Suceava a solicitat B.A.R. SA, agenția Fălticeni, în temeiul Legii nr. 10/2001 și prin notificare formulată potrivit acesteia la 13 noiembrie 2001, restituirea în natură a unui imobil situat în municipiul Fălticeni, județul Suceava, compus din teren în suprafață de 2700 mp și mai multe clădiri, susținând că a fost proprietatea sa și, ca efect al etatizării sale, a fost dat antecesoarei pârâtei în administrare în anul 1973. B.A.R. SA, sucursala Suceava a emis decizia nr. 232 din 11 ianuarie 2002, prin care a respins cererea obiect al notificării de mai sus cu motivarea că este proprietara imobilului.

La 14 februarie 2002 B.N.R. sucursala Suceava a chemat în justiție pe pârâții B.A.R. SA, sucursala Suceava, A.P.A.P.S. și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice solicitând să se constate că imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului și în administrarea primei pârâte, să fie anulată decizia emisă de prima pârâtă, să i se recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului și să fie obligați pârâții fie să-i restituie imobilul, fie să o despăgubească în echivalentul acestuia. Tribunalul Suceava, secția civilă, a pronunțat sentința nr. 50 din 21 ianuarie 2003, prin care a admis cererea dedusă judecății sale, a anulat decizia contestată și a dispus restituirea imobilului în natură.

Curtea de Apel Suceava, secția civilă, a pronunțat decizia nr. 116 din 2 decembrie 2003, prin care a admis apelurile declarate de R.B. SA București și de Statul Român prin Ministerul Finanțelor și a schimbat în totalitate sentința primei instanțe în sensul că a respins ca inadmisibilă acțiunea introdusă de B.N.R. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că B.N.R. este bancă centrală a Statului Român potrivit art. 1 din Legea nr. 101/1998 și are capital care aparține în întregime statului conform art. 39 din același act normativ, astfel că nu este persoană îndreptățită în înțelesul art. 1 pct. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 184/2002. B.N.R., sucursala Suceava, a declarat recurs solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelurilor declarate în contra hotărârii primei instanțe.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut, contrar celor statuate în apel, că O.U.G. nr. 184/2002 nu este aplicabilă Băncii Naționale a României, care, în calitatea sa de bancă centrală a statului, are un statut propriu de funcționare reglementat prin Legea nr. 58/1998 și Legea nr. 101/1998, nefăcând parte din organele administrației centrale sau din instituțiile publice ale statului avute în vedere prin ordonanța de mai sus. În continuare, recurenta a dezvoltat susțineri privind numai fondul litigiului. Recursul nu este întemeiat. În primul rând susținerile privind fondul litigiului sunt neavenite și, deci, nu vor fi cercetate, excedând limitelor deciziei atacate prin care pricina a fost rezolvată pe cale de excepție.

Cu privire la statutul B.N.R. prin raportare la Legea nr. 10/2001 sunt de observat cele ce succed. Este adevărat ceea ce reclamanta susține în sensul că, potrivit legislației care-i reglementează activitatea, B.N.R. este bancă centrală a Statului Român, având personalitate juridică și cheltuieli proprii prevăzute în statutul său. Având în vedere acest statut, pe deplin legal instanța de apel a hotărât că B.N.R. nu face parte din categoria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii prin restituire în natură sau echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001, cu amendamentul că noțiunea de instituții publice ale statului excluse de la beneficiul Legii nr. 10/2001 în forma inițială a O.U.G. nr. 184/2002 includea și cazul particular al Băncii Naționale a României, aspect confirmat apoi prin Legea nr.48/2004 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 184/2002, care a cuprins în categoria persoanelor exceptate, printre altele, toate instituțiile aparținând statului, inclusiv cele autonome sau independente. Ca urmare, recursul va fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată făcute în recurs și dovedite de către intimata R.B. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.N.R., sucursala Suceava, împotriva deciziei nr. 116 din 2 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă. Obligă pe recurenta B.N.R., sucursala Suceava, să plătească intimatei R.B. SA suma de 64.611.645 lei vechi (6461 RON) cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 mai 2007.