ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4542/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 2 septembrie 2005, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a, reclamantul V.V.V. a solicitat anularea Deciziei prin care i s-a respins cererea de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă. În susținerea acțiunii, reclamantul a arătat că împotriva sa au fost luate măsuri administrative abuzive, precum: refuzul eliberării recomandării necesare înscrierii la concursul pentru doctorat; mutarea abuzivă în altă localitate, detașarea fără acordul său în Cernavodă, retrogradarea cu două trepte pe o perioadă de trei luni, toate acestea datorită refuzului de a se înscrie în partidul comunist și a colaborării cu securitatea.

Prin sentința civilă nr. 3890 din 7 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 7042/CA/2005, Tribunalul București, secția a VIII-a, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere prevederile art. 3 pct. l C. proc. civ. În fața Curții de Apel București pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru aplicarea O.U.G. nr. 214/1999. Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin adresa nr. 1096/01 din 22 iunie 2005, a comunicat că nu au fost identificate documente, privitoare la reclamant, care să ateste că acestuia i s-au aplicat măsuri administrative abuzive din motive politice.

Prin sentința civilă nr. 1246 din 14 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 35199/2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, din probele administrate nu rezultă că împotriva reclamantului s-au luat măsuri administrative abuzive pentru motive politice. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, iar, prin decizia nr. 1290 din 27 martie 2008 s-a respins recursul declarat de V.V.V. împotriva sentinței civile nr. 1246 din 14 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, î nalta Curte, a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele hotărârii următoarele: Potrivit art. 3 lit. b) din O.U.G.

nr. 214/1999: „Prin măsuri administrative abuzive se înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securității ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus: a) privarea de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări; b) internarea în spitale de psihiatrie; c) stabilirea de domiciliu obligatoriu; d) strămutarea într-o altă localitate; e) deportarea în străinătate după 23 august 1944, din motive politice; f) exmatricularea din școli, licee și facultăți; g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice și dovedit cu acte scrise, administrative sau judecătorești de la acea dată". A mai arătat instanța că internarea în spitalul de psihiatrie nu s-a dovedit a fi făcută în urma săvârșirii vreunei fapte prevăzut de art. 2 alin. (1) din O.G.

nr. 214/1999 întrucât, din fișa de consultații depusă la dosar, rezultă că recurentul a avut probleme psihice atât înainte de internare, cât și după internare în spital astfel că instanța de fond nu a încălcat principiul in dubio pro reo . A mai reținut î nalta Curte că, în ceea ce privește strămutarea într-o altă localitate, nici aceasta nu este dovedită, chiar recurentul afirmând în notele scrise că „s-a încercat strămutarea reclamantului la Cernavodă". Concluzionează, arătând că decăderea recurentului din proba cu martori de către instanța de fond s-a făcut în mod legal, având în vedere că reclamantul nu a indicat numele și adresa martorului, potrivit art. 170 C. proc. civ. La data de 27 martie 2009, recurentul V.V.V.

a formulat contestație în anulare împotriva deciziei mai sus amintite, invocând în drept dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Și-a motivat contestatorul cererea pe motive invocate în recurs și avute în vedere de instanța supremă atunci când a pronunțat decizia nr. 1290/2008. Contestația în anulare este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Obiect al contestației în anulare îl constituie hotărârile irevocabile pronunțate în fond, apel ori recurs. Această cale extraordinară de atac poate fi obișnuită ori specială conform art. 317 și art. 318 C. proc. civ. V.V.V. și-a fondat cererea pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., deci pe o contestație în anulare specială, al cărui obiect sunt numai hotărâri ale instanței de recurs.

Dar nu orice hotărâre a instanței de recurs poate face obiectul contestației în anulare speciale, că numai aceea prin care s-a soluționat recursul. Contestația în anulare poate fi exercitată și atunci când instanța respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare ori casare. În speță, instanța de recurs a analizat toate motivele invocate, fără vreo omisiune și a pronunțat o decizie legală, condițiile art. 318 C. proc. civ., nefiind îndeplinite. Așa fiind în raport de dispozițiile legale mai sus invocate și de considerentele pe larg expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare formulată de V.V.V., ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul V.V.V. împotriva deciziei nr. 1290 din 27 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2009.