ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1290/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 2 septembrie 2005, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a, reclamantul V.V.V. a solicitat anularea deciziei prin care i s-a respins cererea de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă. În susținerea acțiunii, reclamantul a arătat că împotriva sa au fost luate măsuri administrative abuzive, precum: refuzul eliberării recomandării necesare înscrierii la concursul pentru doctorat; mutarea abuzivă în altă localitate, detașarea fără acordul său în Cernavodă, retrogradarea cu două trepte pe o perioadă de trei luni, toate acestea datorită refuzului de a se înscrie în partidul comunist și a colaborării cu securitatea.

Prin sentința civilă nr. 3890 din 7 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 7042/CA/2005, Tribunalul București, secția a VIII-a a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios, administrativ și fiscal, având în vedere prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. În fața Curții de Apel București pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru aplicarea O.U.G.nr. 214/1999. C.N.S.A.S., prin adresa din 22 iunie 2005, a comunicat că nu au fost identificate documente, privitoare la reclamant, care să ateste că acestuia i s-au aplicat măsuri administrative abuzive din motive politice.

Prin sentința civilă nr. 1246 din 14 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 35199/2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, din probele administrate nu rezultă că împotriva reclamantului s-au luat măsuri administrative abuzive pentru motive politice. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul arată că nota-raport despre care face vorbire instanța de fond se referea la tatăl său, iar împrejurarea că C.N.S.A.S. a comunicat faptul că numele său nu figurează în evidențele acestei instituții nu constituie o probă concludentă pentru respingerea cererii.

Instanța de fond a greșit când a apreciat că fișa medicală de internare din 1974 ar fi trebuit să fie semnată sau contrasemnată, „de organele fostei securități sau miliții”, având în vedere că în Declarația din aprilie 1964 G.G.D. a spus că nu mai există deținuți politici și nici un fel de măsuri restrictive sau punitive pe motive politice. La dosar există dovada clară că recurentul a fost strămutat la Cernavodă cu obligarea schimbării domiciliului. De asemenea, s-a făcut dovada retrogradării recurentului. Instanța de fond s-a antepronunțat când a decăzut recurentul din administrarea probei cu martori, nefiind posibil ca martorul propus să fie adus din S.U.A. Recurentul a dovedit și împrejurarea că i-au fost respinse cererile de înscriere la doctorat și de plecare în străinătate în scopuri turistice, iar instanța de fond avea obligația să solicite dosarul de la serviciul de pașapoarte.

Intimatul-pârât a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, nefiind îndeplinite prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 214/1999. Recursul este nefondat. Potrivit art. 3 lit. b) din O.U.G-nr. 214/1999: „Prin măsuri administrative abuzive se înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securității ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus: a) privarea de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări; b) internarea în spitale de psihiatrie; c) stabilirea de domiciliu obligatoriu; d) strămutarea într-o altă localitate; e) deportarea în străinătate după 23 august 1944, din motive politice; f) exmatricularea din școli, licee și facultăți; g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice și dovedit cu acte scrise, administrative sau judecătorești de la acea dată“.

Internarea în spitalul de psihiatrie nu s-a dovedit a fi făcută în urma săvârșirii vreunei fapte prevăzut de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 214/1999. Din fișa de consultații depusă la dosar rezultă că recurentul a avut probleme psihice atât înainte de internare, cât și după internare în spital. Nu are legătură internarea din anul 1974 cu declarația făcută de G.G.D. Instanța de fond nu a încălcat principiul in dubio pro reo, deoarece din actul medical rezultă cu certitudine că internarea nu s-a făcut ca urmare a măsurii luate de organele de securitate sau miliție. De altfel, recurentul invocă numai aspectul internării și ignoră faptul că era cunoscut cu antecedente medicale de acest gen. Aspectele legate de refuzul vizei de ieșire din țară, măsurile disciplinare și interzicerea înscrierii la doctorat nu pot fi încadrate în dispozițiile O.U.G.-nr.

214/1999 deoarece nu au fost urmate de măsurile descrise în art. 3 lit. b) din actul normativ amintit. În ceea ce privește strămutarea într-o altă localitate nici aceasta nu este dovedită, chiar recurentul afirmând în notele scrise că „s-a încercat strămutarea reclamantului la Cernavodă”. Deși instanța de fond a considerat în mod greșit că în nota-raport se vorbea de recurent și nu de tatăl acestuia, soluția dosarului nu poate fi modificată, deoarece și în ipoteza în care tatăl recurentului sau recurentul ar fi fost urmăriți de organele de securitate, încadrarea în prevederile O.U.G. nr. 214/1999 se poate face numai dacă împotriva petentului s-au luat măsuri administrative, ceea ce în speță nu s-a dovedit.

În fine, decăderea recurentului-reclamant din proba cu martori de către instanța de fond s-a făcut în mod legal, având în vedere că reclamantul nu a indicat numele și adresa martorului, potrivit art. 170 C. proc. civ. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.V.V. împotriva sentinței civile nr. 1246 din 14 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.