ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 130/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1226 din 9 mai 2007 Curtea

de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca

nefondată acțiunea formulată de reclamantul E.N.G. în contradictoriu cu pârâții

M.J. - C.C.C.L.R.A., P.S.E. și P.R.

În motivarea sentinței se

reține că reclamantul a solicitat constatarea refuzului nejustificat al

pârâților de a-i comunica actele reprezentând răspunsurile autorităților

publice, în baza cărora i s-a respins cererea privind constatarea calității de

luptător în rezistența anticomunistă - prin Decizia nr. 196/2000 din 12

decembrie 2005.

Instanța de Fond a stabilit

că cererea este neîntemeiată, deoarece actele solicitate sunt cele care au stat

la baza deciziei menționate, pe care reclamantul a atacat-o în cadrul Dosarului

nr. 1759/3/2006; în cadrul acestui dosar aceste înscrisuri au fost depuse

conform art. 13 din Legea nr. 554/2004, iar reclamantul a avut acces la actele

dosarului.

Se menționează și

împrejurarea că actele a căror comunicare s-a cerut nu constituie acte

administrative de sine - stătătoare, ele nefiind atacabile separat, ci numai o

dată cu Decizia nr. 196/2000 din 12 decembrie 2005, pe care reclamantul deja a

contestat-o.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamantul E.N.G., invocând motivele de casare prevăzute de

art. 304 pct. 3, 5, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

invocate recurentul arată că Instanța de Fond a judecat cauza cu lipsă de

procedură față de numitele P.S.E. și B.V.M., iar întâmpinarea și actele care au

stat la baza acesteia nu i-au fost comunicate.

De asemenea, susține

recurentul, motivarea hotărârii se bazează pe afirmația falsă că înscrisurile a

căror comunicare se solicită au fost depuse în dosarul ce are ca obiect

contestația împotriva Deciziei nr. 196/2000 din 12 decembrie 2005.

Recurentul mai arată că, în

mod abuziv i s-a interzis să pună concluzii, deși potrivit art. 68 alin. (6) C.

proc. civ. „asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii, când

partea este reprezentată prin soț sau rudă până la al patrulea grad, inclusiv”.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de casare invocate, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

Referitor la motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. privind neîndeplinirea

procedurii de citare cu unii dintre pârâți se reține, în primul rând, că

dovezile de citare pentru ziua când s-a judecat cauza cuprind mențiunile

esențiale prevăzute de art. 100 C. proc. civ., iar în al doilea rând, o

asemenea nulitate nu ar putea fi invocată decât de partea care, din această

cauză nu s-a putut prezenta în Instanță și nu și-a putut formula apărările, iar

nicidecum de către recurentul - reclamant.

Totodată, încheierile de

ședință din cadrul dosarului de fond atestă comunicarea întâmpinării și a

înscrisurilor depuse de M.J. pe parcursul procesului, o dovadă în acest sens

fiind inclusiv faptul că prin „cererea de înscriere în fals” formulată la

termenul de judecată din 12 octombrie 2006, recurentul face referiri la netemeinicia

întâmpinării.

Referitor la incidența

motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se constată că recurentul nu prezintă argumente proprii acestui motiv de recurs, în

sensul de a arăta în ce constă necompetența Instanței de Fond.

De asemenea, invocarea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiată, Instanța

de Fond reținând corect natura „actului dedus judecății”, respectiv refuzul

autorității administrative privind comunicarea unor înscrisuri.

Pe fondul cauzei, prima

Instanță a făcut o corectă aplicare a legii, respectiv a art. 1 din Legea nr.

554/2004, constatând că în speță M.J. și-a îndeplinit obligația de comunicare a

actelor care au stat la baza deciziei privind neacordarea calității de luptător

în rezistența anticomunistă, prin depunerea acelor acte la Dosarul nr. 1759/3/2006 al Curții de Apel București, în cadrul procedurii reglementate de

O.U.G. nr. 214/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de E.N.G. împotriva sentinței civile nr. 1226 din 9 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2008.