ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 130/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1226 din 9 mai 2007 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul E.N.G. în contradictoriu cu pârâții M.J. - C.C.C.L.R.A., P.S.E. și P.R.

În motivarea sentinței se reține că reclamantul a solicitat constatarea refuzului nejustificat al pârâților de a-i comunica actele reprezentând răspunsurile autorităților publice, în baza cărora i s-a respins cererea privind constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă - prin Decizia nr. 196/2000 din 12 decembrie 2005. Instanța de Fond a stabilit că cererea este neîntemeiată, deoarece actele solicitate sunt cele care au stat la baza deciziei menționate, pe care reclamantul a atacat-o în cadrul Dosarului nr. 1759/3/2006; în cadrul acestui dosar aceste înscrisuri au fost depuse conform art. 13 din Legea nr. 554/2004, iar reclamantul a avut acces la actele dosarului. Se menționează și împrejurarea că actele a căror comunicare s-a cerut nu constituie acte administrative de sine - stătătoare, ele nefiind atacabile separat, ci numai o dată cu Decizia nr. 196/2000 din 12 decembrie 2005, pe care reclamantul deja a contestat-o.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul E.N.G., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 3, 5, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor invocate recurentul arată că Instanța de Fond a judecat cauza cu lipsă de procedură față de numitele P.S.E. și B.V.M., iar întâmpinarea și actele care au stat la baza acesteia nu i-au fost comunicate. De asemenea, susține recurentul, motivarea hotărârii se bazează pe afirmația falsă că înscrisurile a căror comunicare se solicită au fost depuse în dosarul ce are ca obiect contestația împotriva Deciziei nr. 196/2000 din 12 decembrie 2005. Recurentul mai arată că, în mod abuziv i s-a interzis să pună concluzii, deși potrivit art. 68 alin. (6) C. proc.

civ. „asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii, când partea este reprezentată prin soț sau rudă până la al patrulea grad, inclusiv”. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. privind neîndeplinirea procedurii de citare cu unii dintre pârâți se reține, în primul rând, că dovezile de citare pentru ziua când s-a judecat cauza cuprind mențiunile esențiale prevăzute de art. 100 C. proc. civ., iar în al doilea rând, o asemenea nulitate nu ar putea fi invocată decât de partea care, din această cauză nu s-a putut prezenta în Instanță și nu și-a putut formula apărările, iar nicidecum de către recurentul - reclamant.

Totodată, încheierile de ședință din cadrul dosarului de fond atestă comunicarea întâmpinării și a înscrisurilor depuse de M.J. pe parcursul procesului, o dovadă în acest sens fiind inclusiv faptul că prin „cererea de înscriere în fals” formulată la termenul de judecată din 12 octombrie 2006, recurentul face referiri la netemeinicia întâmpinării. Referitor la incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se constată că recurentul nu prezintă argumente proprii acestui motiv de recurs, în sensul de a arăta în ce constă necompetența Instanței de Fond. De asemenea, invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este neîntemeiată, Instanța de Fond reținând corect natura „actului dedus judecății”, respectiv refuzul autorității administrative privind comunicarea unor înscrisuri.

Pe fondul cauzei, prima Instanță a făcut o corectă aplicare a legii, respectiv a art. 1 din Legea nr. 554/2004, constatând că în speță M.J. și-a îndeplinit obligația de comunicare a actelor care au stat la baza deciziei privind neacordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, prin depunerea acelor acte la Dosarul nr. 1759/3/2006 al Curții de Apel București, în cadrul procedurii reglementate de O.U.G. nr. 214/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.N.G. împotriva sentinței civile nr. 1226 din 9 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2008.