ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1224/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1224/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ și fiscal sub nr. 14517/3/2006, reclamantul V.V. a solicitat în
contradictoriu cu pârâtul M.J. – C.C.C.L.R.A., anularea deciziei pârâtei prin
care i s-a respins cererea sa de constatare a calității de luptător în
rezistența
anticomunistă pentru tatăl său, V.V.
și constatarea acestei
calități.
În motivarea acțiunii
s-a arătat că, din cele două dosare de la C.N.S.A.S. rezultă atitudinea
anticomunistă a tatălui său și, pe de altă parte, pârâta nu a efectuat
demersurile legale pentru a fi atașate la dosar documentele necesare
soluționării cererii sale.
Prin sentința civilă
nr. 2831 din 6 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a
conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, s-a
admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
La Curtea de Apel
București, cauza a format obiectul dosarului de fată.
Prin
sentința civilă nr. 1845 din 27 iunie 2007, Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată
de reclamantul V.V. în contradictoriu cu pârâtul M.J. – C.C.C.L.R.A. și a
anulat Decizia nr. 455/2001 din 20 martie 2006 emisă de acest pârât.
A obligat
pârâtul să emită o nouă decizie și să constate că numitul V.V. îndeplinește
condițiile pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă,
conform art. 1 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și d) din O.U.G.
nr. 214/1999.
Pentru a
pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut din probele administrate
în cauză, că tatăl reclamantului, numitul V.V., a fost condamnat din motive
politice pentru infracțiuni care se încadrează la art. 2 alin. (1) lit. a) și
d) din O.U.G. nr. 214/1999, infracțiuni care au avut drept scop: a) exprimarea
protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste,
precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,
recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale
și culturale.
Prin
încheierea din 24 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii
materiale formulată de reclamantul V.V. în contradictoriu cu pârâta C.C.C.L.R.A.
și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței
civile nr. 1845 din 27 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios
administrativ și fiscal,
în Dosarul nr. 14517/3/ 2006, în sensul că, la
alin. (3) se va trece V.A.,
în loc de V.V.
Împotriva sentinței
civile sus menționate a declarat recurs M.J.
În
motivarea recursului s-a susținut, în esență, că reclamantul
V.V. nu a depus la C.C.C.L.R.A. nici un act
din cele la care face referire Instanța de Fond în sentința criticată.
S-a mai susținut că
fapta pentru care a fost condamnat tatăl reclamantului nu se încadrează în
dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, nefiind condamnat sau
supus unor măsuri administrative abuzive din motive politice.
Din analiza actelor
și lucrărilor dosarului și a normelor juridice incidente în cauză se constată
că recursul este nefondat.
În primul rând,
recurentul nu ține cont de existența încheierii din 24 octombrie 2007 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
prin care a fost admisă cererea formulată de V.V. și a fost dispusă îndreptarea
erorii materiale în sensul trecerii numelui de V.A. în loc de V.V. în
dispozitivul sentinței pronunțate.
Recurentul
folosește în continuare în mod eronat numele de V.V. în loc de V.A.
Pe fondul cauzei se
retine că Instanța a analizat cu atenție dovezile depuse la dosar de reclamant,
respectiv sentințele penale
pronunțate
referitor la inculpatul V.A. și a reținut în mod
legal și temeinic că
acesta a fost condamnat din motive politice pentru infracțiuni care se
încadrează la art. 2 alin. (1) lit. a) și d) din O.U.G. nr. 214/1999,
infracțiuni care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii,
cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din
partea celor care au deținut puterea politică; d) respectarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor
civile, politice, economice, sociale și culturale.
Se au în
vedere actele depuse la dosar, respectiv sentința penală nr. 1033/1952 a
Tribunalului Popular al R.S., biletul de liberare emis de D.G.P.C.U.M.,
certificatul de grefa privind Dosarul nr. 2039/1953 a Tribunalului Popular al R.S.,
certificatul de grefa al Tribunalului Capitalei - Colegiul II Penal, privind Dosarul
nr. 82/1954.
De asemenea, din copiile actelor dosarului C.N.S.A.S. depus de
reclamant, rezultă că tatăl acestuia era catalogat drept unul care „se manifestă
dușmănos regimului", că există o preocupare a organelor
de securitate pentru tatăl reclamantului și
că acesta din urmă nu prezenta nici o garanție în sensul că va fi util muncii
informative.
În consecință, în mod
întemeiat Instanța de Fond a admis
acțiunea,
a anulat Decizia nr. 455/2001 din 20 martie 2006 emisă de pârât și l-a obligat
pe acesta să emită o nouă hotărâre și să constate
că numitul V.A. îndeplinește
condițiile pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă,
conform art. 1 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și d) din O.U.G.
nr. 214/1999.
Având în
vedere considerentele prezentate, se constată că recursul de față este nefondat
și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de M.J. - C.C.C.L.R.
A. împotriva
sentinței civile nr. 1845 din 27 iunie 2007
și a încheierii de ședință
din 24 octombrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 25 martie 2008.