ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1224/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal sub nr. 14517/3/2006, reclamantul V.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.J. – C.C.C.L.R.A., anularea deciziei pârâtei prin care i s-a respins cererea sa de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă pentru tatăl său, V.V. și constatarea acestei calități. În motivarea acțiunii s-a arătat că, din cele două dosare de la C.N.S.A.S. rezultă atitudinea anticomunistă a tatălui său și, pe de altă parte, pârâta nu a efectuat demersurile legale pentru a fi atașate la dosar documentele necesare soluționării cererii sale.

Prin sentința civilă nr. 2831 din 6 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La Curtea de Apel București, cauza a format obiectul dosarului de fată. Prin sentința civilă nr. 1845 din 27 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V.V. în contradictoriu cu pârâtul M.J. – C.C.C.L.R.A. și a anulat Decizia nr. 455/2001 din 20 martie 2006 emisă de acest pârât.

A obligat pârâtul să emită o nouă decizie și să constate că numitul V.V. îndeplinește condițiile pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, conform art. 1 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și d) din O.U.G. nr. 214/1999. Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut din probele administrate în cauză, că tatăl reclamantului, numitul V.V., a fost condamnat din motive politice pentru infracțiuni care se încadrează la art. 2 alin. (1) lit. a) și d) din O.U.G. nr. 214/1999, infracțiuni care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale.

Prin încheierea din 24 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantul V.V. în contradictoriu cu pârâta C.C.C.L.R.A. și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 1845 din 27 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 14517/3/ 2006, în sensul că, la alin. (3) se va trece V.A., în loc de V.V. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs M.J. În motivarea recursului s-a susținut, în esență, că reclamantul V.V. nu a depus la C.C.C.L.R.A. nici un act din cele la care face referire Instanța de Fond în sentința criticată.

S-a mai susținut că fapta pentru care a fost condamnat tatăl reclamantului nu se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, nefiind condamnat sau supus unor măsuri administrative abuzive din motive politice. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului și a normelor juridice incidente în cauză se constată că recursul este nefondat. În primul rând, recurentul nu ține cont de existența încheierii din 24 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă cererea formulată de V.V. și a fost dispusă îndreptarea erorii materiale în sensul trecerii numelui de V.A. în loc de V.V. în dispozitivul sentinței pronunțate.

Recurentul folosește în continuare în mod eronat numele de V.V. în loc de V.A. Pe fondul cauzei se retine că Instanța a analizat cu atenție dovezile depuse la dosar de reclamant, respectiv sentințele penale pronunțate referitor la inculpatul V.A. și a reținut în mod legal și temeinic că acesta a fost condamnat din motive politice pentru infracțiuni care se încadrează la art. 2 alin. (1) lit. a) și d) din O.U.G. nr. 214/1999, infracțiuni care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale.

Se au în vedere actele depuse la dosar, respectiv sentința penală nr. 1033/1952 a Tribunalului Popular al R.S., biletul de liberare emis de D.G.P.C.U.M., certificatul de grefa privind Dosarul nr. 2039/1953 a Tribunalului Popular al R.S., certificatul de grefa al Tribunalului Capitalei - Colegiul II Penal, privind Dosarul nr. 82/1954. De asemenea, din copiile actelor dosarului C.N.S.A.S. depus de reclamant, rezultă că tatăl acestuia era catalogat drept unul care „se manifestă dușmănos regimului", că există o preocupare a organelor de securitate pentru tatăl reclamantului și că acesta din urmă nu prezenta nici o garanție în sensul că va fi util muncii informative. În consecință, în mod întemeiat Instanța de Fond a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 455/2001 din 20 martie 2006 emisă de pârât și l-a obligat pe acesta să emită o nouă hotărâre și să constate că numitul V.A.

îndeplinește condițiile pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, conform art. 1 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) și d) din O.U.G. nr. 214/1999. Având în vedere considerentele prezentate, se constată că recursul de față este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.J. - C.C.C.L.R. A. împotriva sentinței civile nr. 1845 din 27 iunie 2007 și a încheierii de ședință din 24 octombrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.