ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1590/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, sub nr. 15920/3/CA/2007, reclamantul M.C.V. a solicitat în

contradictoriu cu

pârâtul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, anularea adresei nr. P

1554/5

din 16 aprilie 2007 emisă de pârât și obligarea acestuia să îi soluționeze

cererea din data de 12 august 2005.

În

motivarea acțiunii sale, reclamantul a susținut în esență, că a desfășurat mai

multe acțiuni și activități care au

condus, inevitabil, la întocmirea pe numele său a unui dosar de fostele organe

de securitate și că, prin refuzul pârâtului, exprimat prin adresa nr. P 1554/5

din 16 aprilie 2007, de a-i permite accesul la acest dosar, i-a fost vătămat

dreptul de a beneficia de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990.

cauză

Prin

încheierea din data de 1 iunie 2007 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări

sociale, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia spre

soluționare Secției a IX-a de Contencios administrativ și fiscal, a aceleiași

instanțe, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 20388/3/2007.

Prin

sentința civilă nr. 790 din 23 octombrie 2007, Tribunalul București, secția a

IX-a contencios administrativ și fiscal, constatând calitatea de autoritate

publică centrală a pârâtului, a admis excepția de necompetență materială

invocată din oficiu și în temeiul art. 10 alin.

(1)

din Legea nr.

554/2004, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

de

contencios administrativ și fiscal.

instanțe

Astfel învestită cu

soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 367 din 3 februarie 2009, a respins

acțiunea reclamantului,

ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de apel a reținut, în esență, faptul că prin adresa contestată, pârâtul C.N.S.A.S.

i-a comunicat reclamantului că, în urma verificărilor efectuate până acum în

evidențele provenite de la fostele organe de securitate, aflate în custodia

Serviciului de Informații Externe și Serviciul

Istoric al Armatei, precum și în cele preluate de

la SRI

, nu s-a

identificat niciun dosar întocmit de fosta Securitate pe numele său,

solicitarea

acestuia urmând a rămâne în atenția C.N.S.A.S., cu consecința

informării sale, daca vor fi identificate

documente noi, având în vedere că verificările vor

continua.

În

raport cu conținutul adresei nr. P 1554/05 din 16 aprilie 2007, Curtea a

apreciat că nu poate fi

reținut un refuz nejustificat al pârâtului de a soluționa

cererea reclamantului de a i se permite

accesul la propriul dosar, atâta vreme cât acesta nu a

identificat niciun dosar pe numele reclamantului iar susținerile acestuia că

deține informații că un asemenea dosar ar exista,

invocând și descriind în amănunt unele evenimente derulate în perioada

1980-1986, nu au fost

în niciun fel dovedite.

M.C.V.

Împotriva sentinței

Curții de apel reclamantul M.C.V. a declarat recurs.

La fila 2 verso a

dosarului de recurs, recurentul a prezentat olograf, de o manieră succintă,

criticile formulate.

Recurentul a susținut

că refuzul pârâtul de a-i prezenta dosarul de urmărit este abuziv și că

instanța, în mod nelegal, nu i-a încuviințat toate probele solicitate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

legalitatea învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție

Potrivit dispozițiilor art.

306 C. proc. civ., recurentul este obligat să-și motiveze calea de atac

exercitată, în termenul legal.

Verificând legalitatea sesizării

sale, Înalta Curte constată că, după cum s-a reținut anterior, în cauză s-a

făcut dovada motivării recursului, așa încât nu este cazul să se constate nulitatea

recursului.

Examinând sentința prin

prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, așa încât va fi menținută.

de drept relevante

Instanța de fond a fost

învestită să cenzureze refuzul presupus nejustificat al Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității de a-i permite recurentului-reclamant

accesul la propriul dosar.

Potrivit art. 2 alin. (1)

lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluționa o

cerere se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu

rezolva cererea unei persoane”.

Ca atare, existența

refuzului nejustificat este indisolubil legată de excesul de putere al

autorității publice, exces definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004

drept „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin

încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea

drepturilor și libertăților cetățenilor”.

Din dosarul cauzei nu

rezultă elemente care să conducă la concluzia că intimatul-pârât și-ar fi

exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea atribuțiilor legale sau că ar fi

încălcat drepturile sau libertățile recurentului-pârât, astfel că nu se poate

reține existența unui abuz de putere.

Or, neexistând abuz de

putere, nu poate exista nici refuzul nejustificat al autorității de a soluționa

o cerere, astfel că sunt neîntemeiate criticile recurentului-pârât sub acest

aspect.

Analizând lucrările

dosarului se constată că, dimpotrivă, intimatul-pârât a acționat în limitele

competențelor legale, respectând obligațiile instituite în sarcina sa prin O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Astfel, potrivit art. 1

alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, „orice cetățean român sau cetățean străin

care după anul 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei

țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru

al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de

Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria

persoană”.

Potrivit alin. (3) al

aceluiași articol, persoana îndreptățită poate solicita Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității exercitarea dreptului de acces la

propriul dosar.

Alineatele (4) și (5)

instituie obligația Consiliului de a înștiința petentul cu privire la

demersurile efectuate pentru asigurarea exercitării dreptului de acces la

dosar, în răspunsul comunicat petentului urmând să se precizeze dacă în

evidențele informatizate ale Consiliului, precum și în cele ale celorlalte

instituții deținătoare ale arhivelor Securității, se regăsesc mențiuni

referitoare la existența/inexistența unor documente întocmite de structurile

aparatului represiv comunist, care se referă la persoana sa.

Urmare cererii

formulate de recurentul-reclamant la data de 12 august 2005 pentru asigurarea

accesului la propriul dosar, intimatul-pârât a efectuat verificările necesare

în arhiva proprie și a solicitat totodată informațiile și documentele relevante

deținătorilor de arhivă, comunicând recurentului-intimat, în termenul legal,

despre demersurile întreprinse.

În pofida verificărilor

efectuate, intimatul-pârât nu a identificat un dosar de urmărire deschis de fosta

Securitate pe numele recurentului-reclamant și i-a comunicat solicitantului

rezultatul verificărilor prin adresa nr. 554/05 din data de 16 aprilie 2007.

O.U.G. nr. 24/2008 a

instituit instrumentele juridice și practice pentru ca persoanele îndreptățite

să își poată exercita dreptul de acces la propriul dosar, însă, în mod evident,

exercitarea acestui drept este condiționată de existența fizică a dosarului sau

a altor documente privitoare la persoana solicitantă și de deținerea acestor

înscrisuri de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Cum

recurentul-reclamant nu a furnizat nicio dovadă că intimatul-pârât se află în

posesia unui dosar de urmărire deschis pe numele acestuia de fosta Securitate,

criticile sale în sensul existenței unui abuz de putere nu au suport probator.

Recurentul-reclamant a

criticat hotărârea recurată și prin prisma faptului că instanța de fond i-a

respins toate probele solicitate.

Analizând dosarul de

fond, se constată că prin Încheierea pronunțată în ședința publică din data 15

septembrie 2008 instanța i-a admis recurentului-reclamant cererea de

administrare a probei cu înscrisuri, respingând ca nepertinente proba

testimonială și cererea de emitere a unor adrese către Judecătoria Sectorului 4

București pentru comunicarea unei copii după Dosarul nr. 6903/1991, către „unitatea

militară din Brașov pentru comunicarea microfilmului” dosarului său de

urmărire, către arhiva „fostei miliții a Județului Prahova”, precum și către

arhiva fostului PCR pentru a comunica faptul că recurentul-reclamant nu a fost

membru de partid.

Față de obiectul

cauzei, sunt pertinente numai acele probe care tind să dovedească că

intimatul-pârât s-ar afla în posesia unui dosar de urmărire deschis de

Securitate pe numele recurentului-reclamant.

Or,

recurentul-reclamant a solicitat administrarea probei testimoniale și emiterea

unor adrese către instituțiile publice indicate pentru a dovedi că a fost

persecutat de autoritățile comuniste, iar o astfel de teză probatorie nu se

circumscrie finalității reglementării instituite prin O.U.G. nr. 24/2008.

Probele solicitate de

recurentul-reclamant ar fi fost utile într-o altă procedură judiciară, având ca

obiect nu asigurarea accesului la propriul dosar, ci constatarea calității de

persoană persecutată din motive politice de dictatura instaurată cu începere de

la 6 martie 1945, de persoană deportată în străinătate ori constituită în

prizonier. Însă, temeiul legal al unei astfel de proceduri nu este O.U.G. nr. 24/2008,

ci Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6

martie 1945, persoanelor deportate în străinătate ori constituite în

prizonieri.

soluției adoptate

Pentru toate

considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 312

alin. (1)-(3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.C.V. împotriva sentinței

civile nr. 367 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 martie

2010.