ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1590/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1590/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 15920/3/CA/2007, reclamantul M.C.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, anularea adresei nr. P 1554/5 din 16 aprilie 2007 emisă de pârât și obligarea acestuia să îi soluționeze cererea din data de 12 august 2005. În motivarea acțiunii sale, reclamantul a susținut în esență, că a desfășurat mai multe acțiuni și activități care au condus, inevitabil, la întocmirea pe numele său a unui dosar de fostele organe de securitate și că, prin refuzul pârâtului, exprimat prin adresa nr. P 1554/5 din 16 aprilie 2007, de a-i permite accesul la acest dosar, i-a fost vătămat dreptul de a beneficia de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990.
2. Procedura derulată în cauză Prin încheierea din data de 1 iunie 2007 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia spre soluționare Secției a IX-a de Contencios administrativ și fiscal, a aceleiași instanțe, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 20388/3/2007. Prin sentința civilă nr. 790 din 23 octombrie 2007, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, constatând calitatea de autoritate publică centrală a pârâtului, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
3. Soluția primei instanțe Astfel învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 367 din 3 februarie 2009, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, faptul că prin adresa contestată, pârâtul C.N.S.A.S. i-a comunicat reclamantului că, în urma verificărilor efectuate până acum în evidențele provenite de la fostele organe de securitate, aflate în custodia Serviciului de Informații Externe și Serviciul Istoric al Armatei, precum și în cele preluate de la SRI , nu s-a identificat niciun dosar întocmit de fosta Securitate pe numele său, solicitarea acestuia urmând a rămâne în atenția C.N.S.A.S., cu consecința informării sale, daca vor fi identificate documente noi, având în vedere că verificările vor continua.
În raport cu conținutul adresei nr. P 1554/05 din 16 aprilie 2007, Curtea a apreciat că nu poate fi reținut un refuz nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului de a i se permite accesul la propriul dosar, atâta vreme cât acesta nu a identificat niciun dosar pe numele reclamantului iar susținerile acestuia că deține informații că un asemenea dosar ar exista, invocând și descriind în amănunt unele evenimente derulate în perioada 1980-1986, nu au fost în niciun fel dovedite. 4. Recursul declarat de M.C.V. Împotriva sentinței Curții de apel reclamantul M.C.V. a declarat recurs. La fila 2 verso a dosarului de recurs, recurentul a prezentat olograf, de o manieră succintă, criticile formulate.
Recurentul a susținut că refuzul pârâtul de a-i prezenta dosarul de urmărit este abuziv și că instanța, în mod nelegal, nu i-a încuviințat toate probele solicitate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Referitor la legalitatea învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție Potrivit dispozițiilor art. 306 C. proc. civ., recurentul este obligat să-și motiveze calea de atac exercitată, în termenul legal. Verificând legalitatea sesizării sale, Înalta Curte constată că, după cum s-a reținut anterior, în cauză s-a făcut dovada motivării recursului, așa încât nu este cazul să se constate nulitatea recursului. Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc.
civ., Înalta Curte constată că este legală, așa încât va fi menținută. 2. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de fond a fost învestită să cenzureze refuzul presupus nejustificat al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității de a-i permite recurentului-reclamant accesul la propriul dosar. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”. Ca atare, existența refuzului nejustificat este indisolubil legată de excesul de putere al autorității publice, exces definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 drept „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”.
Din dosarul cauzei nu rezultă elemente care să conducă la concluzia că intimatul-pârât și-ar fi exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea atribuțiilor legale sau că ar fi încălcat drepturile sau libertățile recurentului-pârât, astfel că nu se poate reține existența unui abuz de putere. Or, neexistând abuz de putere, nu poate exista nici refuzul nejustificat al autorității de a soluționa o cerere, astfel că sunt neîntemeiate criticile recurentului-pârât sub acest aspect. Analizând lucrările dosarului se constată că, dimpotrivă, intimatul-pârât a acționat în limitele competențelor legale, respectând obligațiile instituite în sarcina sa prin O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, „orice cetățean român sau cetățean străin care după anul 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană”. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, persoana îndreptățită poate solicita Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității exercitarea dreptului de acces la propriul dosar.
Alineatele (4) și (5) instituie obligația Consiliului de a înștiința petentul cu privire la demersurile efectuate pentru asigurarea exercitării dreptului de acces la dosar, în răspunsul comunicat petentului urmând să se precizeze dacă în evidențele informatizate ale Consiliului, precum și în cele ale celorlalte instituții deținătoare ale arhivelor Securității, se regăsesc mențiuni referitoare la existența/inexistența unor documente întocmite de structurile aparatului represiv comunist, care se referă la persoana sa. Urmare cererii formulate de recurentul-reclamant la data de 12 august 2005 pentru asigurarea accesului la propriul dosar, intimatul-pârât a efectuat verificările necesare în arhiva proprie și a solicitat totodată informațiile și documentele relevante deținătorilor de arhivă, comunicând recurentului-intimat, în termenul legal, despre demersurile întreprinse.
În pofida verificărilor efectuate, intimatul-pârât nu a identificat un dosar de urmărire deschis de fosta Securitate pe numele recurentului-reclamant și i-a comunicat solicitantului rezultatul verificărilor prin adresa nr. 554/05 din data de 16 aprilie 2007. O.U.G. nr. 24/2008 a instituit instrumentele juridice și practice pentru ca persoanele îndreptățite să își poată exercita dreptul de acces la propriul dosar, însă, în mod evident, exercitarea acestui drept este condiționată de existența fizică a dosarului sau a altor documente privitoare la persoana solicitantă și de deținerea acestor înscrisuri de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Cum recurentul-reclamant nu a furnizat nicio dovadă că intimatul-pârât se află în posesia unui dosar de urmărire deschis pe numele acestuia de fosta Securitate, criticile sale în sensul existenței unui abuz de putere nu au suport probator.
Recurentul-reclamant a criticat hotărârea recurată și prin prisma faptului că instanța de fond i-a respins toate probele solicitate. Analizând dosarul de fond, se constată că prin Încheierea pronunțată în ședința publică din data 15 septembrie 2008 instanța i-a admis recurentului-reclamant cererea de administrare a probei cu înscrisuri, respingând ca nepertinente proba testimonială și cererea de emitere a unor adrese către Judecătoria Sectorului 4 București pentru comunicarea unei copii după Dosarul nr. 6903/1991, către „unitatea militară din Brașov pentru comunicarea microfilmului” dosarului său de urmărire, către arhiva „fostei miliții a Județului Prahova”, precum și către arhiva fostului PCR pentru a comunica faptul că recurentul-reclamant nu a fost membru de partid.
Față de obiectul cauzei, sunt pertinente numai acele probe care tind să dovedească că intimatul-pârât s-ar afla în posesia unui dosar de urmărire deschis de Securitate pe numele recurentului-reclamant. Or, recurentul-reclamant a solicitat administrarea probei testimoniale și emiterea unor adrese către instituțiile publice indicate pentru a dovedi că a fost persecutat de autoritățile comuniste, iar o astfel de teză probatorie nu se circumscrie finalității reglementării instituite prin O.U.G. nr. 24/2008. Probele solicitate de recurentul-reclamant ar fi fost utile într-o altă procedură judiciară, având ca obiect nu asigurarea accesului la propriul dosar, ci constatarea calității de persoană persecutată din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, de persoană deportată în străinătate ori constituită în prizonier.
Însă, temeiul legal al unei astfel de proceduri nu este O.U.G. nr. 24/2008, ci Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, persoanelor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. 3. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de M.C.V. împotriva sentinței civile nr. 367 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 martie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.