ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3362/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 503 din 9 mai 2007, Tribunalul

Comercial Argeș a respins excepția autorității de lucru judecat invocat de

pârâta SC L.I.I. SRL și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de Consiliul

Local Pitești. De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenție în interes

propriu formulată de Consiliul Județean Argeș, ca neîntemeiată.

Reclamanta a sesizat

instanța cu o acțiune în rezilierea contractului de colaborare din 28 iulie

2000, cu obligarea pârâtei la daune contractuale rezultate din neexecutarea obligațiilor

contractuale, reprezentând lipsa de folosință a terenului, daune evaluate la

suma de 100.000 ron, petit la care – prin încheierea de ședință din 16

octombrie 2006 – reclamanta a renunțat.

În considerentele sentinței,

instanța de fond a reținut că excepția autorității de lucru judecat nu este

fondată, nefiind îndeplinită condiția triplei identități de obiect, părți și

cauză cerută de art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ.

Cât privește cererea de

intervenție în interes propriu prin care s-a invocat nulitatea absolută a

contractului de colaborare, motivat de faptul că prin contract s-a dat în

folosință gratuită un teren ce aparținea domeniului public, instanța a

considerat că este neîntemeiată în contextul în care, la data încheierii

contractului (iulie 2000), terenul aparținea domeniului privat al

municipalității, iar celelalte motive invocate nu sunt de natură a atrage

nulitatea absolută.

Instanța de fond a apreciat

că este neîntemeiată și cererea principală prin care s-a solicitat rezilierea

contractului câtă vreme s-a stabilit de autoritate de lucru judecat că cel care

nu și-a respectat obligația din contract a fost chiar reclamantul.

S-a avut în vedere faptul că

acesta nu a pus la dispoziție suprafața de teren decât după ce pârâta l-a acționat

în instanță și, tot instanța, l-a obligat la eliberarea autorizației de

construire (chiar dacă – la momentul pronunțării sentinței – nu devenise

irevocabilă).

Apelurile formulate de

reclamantul Consiliul Local Pitești și de intervenientul în interes propriu Consiliul

Județean Argeș împotriva sentinței au fost respinse ca nefondate.

În considerentele deciziei,

instanța de apel a reținut că soluția dată excepției autorității de lucru

judecat a fost soluționată corect, în raport de prevederile art. 1201 C. civ.,

iar pe fondul cauzei s-a reținut corect că nu poate fi dispusă rezilierea

contractului la cererea reclamantului căruia îi incumbă culpa de a nu-și fi

executat propriile obligații.

S-a apreciat că nu i se

poate imputa pârâtei neexecutarea contractului.

De asemenea, s-a considerat

că terenul ce a făcut obiectul contractului de colaborare nu a aparținut

domeniului public la data contractului, nefiind suficientă numai hotărârea

consiliului local în acest sens, ci și Hotărârea de Guvern care să ateste această

natură juridică motiv pentru care contractul nu este nul.

Nici imposibilitatea

realizării contractului, pe temeiul neconformității soluției tehnice convenite,

cu standardul legal al soluției tehnice nu a fost primită, neexistând nicio

dovadă că antreprenorul nu are o soluție, această situație nefiind de natură a

atrage sancțiunea nulității contractului.

În ce privește apelul Consiliului

Județean Argeș s-a constatat că este nefondat, neputându-se reține natura

terenului în litigiu, de bun domenial asupra căruia s-ar fi făcut acte de

dispoziție.

Împotriva deciziei au

declarat recurs atât reclamantul cât și intervenientul în interes propriu,

criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul Consiliul Local

Pitești a invocat nelegalitatea prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut următoarele:

- În mod eronat s-a reținut

de către instanța de apel că critica referitoare la soluționarea cauzei pe

excepția lucrului judecat este nefondată.

Recurentul consideră că

greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat a hotărârii prin care a fost

obligat să-și respecte el însuși obligațiile și nu ar mai fi fost necesară

administrarea de probe.

Deși s-a reținut această

excepție, ea nu a fost pusă în discuția părților.

- Instanța de apel nu a avut

în vedere probele administrate din care rezultă că terenul a fost trecut în

domeniul public prin hotărârea consiliului local, independent de emiterea unei

Hotărâri de Guvern.

- În mod greșit nu s-a

primit critica privind imposibilitatea realizării contractului pe temeiul

neconformității soluției tehnice convenite, cu standardul legal al soluției

tehnice.

Recurentul Consiliul

Județean Argeș a susținut nelegalitatea deciziei atacate prin următoarele

critici:

- Instanța de apel a dat o

interpretare eronată prevederilor Legii nr. 213/1998 și H.G. nr. 548/1999, în sensul

că un bun devine public sub condiția publicării unei hotărâri de guvern în Monitorul

Oficial al României.

- S-au aplicat greșit

prevederile art. 1006 C. civ., înlăturându-se natura de obligație potestativă

convenită prin art. 16 lit. g) din contract care depindea de voința exclusivă a

pârâtei.

Recursurile sunt fondate

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

La termenul din data de 23

septembrie 2008, recurentul - reclamant în baza art. 305 C. proc. civ. a depus

la dosar copia deciziei nr. 127 din 1 februarie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit acestei decizii, în

mod irevocabil, s-a respins acțiunea formulată de SC L.I.I. SRL împotriva

Primarului Municipiului Pitești, prin care s-a solicitat aplicarea amenzii de

20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere pentru nerespectarea

sentinței 127/2007 a Tribunalului Argeș rămasă irevocabilă.

Din considerentele acestei

decizii, Înalta Curte constată că s-a reținut necesitatea întocmirii unui nou

proiect care să corespundă cerințelor impuse de Directivele Comisiei Europene,

împrejurare recunoscută și de SC L.I.I. SRL printr-un proiect de act adițional

care însă nu a fost însușit de beneficiar.

De asemenea, prin aceeași

decizie s-a înlăturat culpa instituției publice pentru neeliberarea

autorizației de construire și pentru neexecutarea hotărârii judecătorești nr. 127

din 19 februarie 2007 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 661 din 8 iunie 2007

a Curții de Apel Pitești, hotărâre care a stat la baza fundamentării soluțiilor

date în cauza de față de instanțele anterioare.

În atare situație, în care

instanțele anterioare au analizat condițiile rezilierii contractului de

colaborare, numai sub aspectul culpei Consiliului local Pitești, constatând

culpa exclusivă a acestuia în nexecutarea obligațiilor asumate în baza

sentinței nr. 127/2007, irevocabilă prin decizia 661/2007. având în vedere și

actul nou depus în recurs, Înalta Curte apreciază că nu poate proceda la

exercitarea controlului judiciar al aspectelor de nelegalitate invocate,

impunându-se stabilirea cu certitudine a împrejurărilor de fapt față de noua

situație, atribut ce aparține instanței de fond.

Având în vedere dispozițiile

art. 312 alin. (3) și art. 314 C. proc. civ. urmează a se admite recursurile ca

fondate cu consecința casării atât a deciziei atacate cât și a sentinței și

trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța fondului căreia îi revenea

obligația analizării cauzei pe fond, în raport de hotărârea depusă în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamantul Consiliul Local Pitești și de intervenientul în nume propriu Consiliul

Județean Argeș împotriva deciziei nr. 134/A-C din 14 noiembrie 2007 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia atacată

precum și sentința Comercială nr. 503 din 9 mai 2007 a Tribunalului Comercial

Argeș și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Comercial Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2008.