ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3362/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 503 din 9 mai 2007, Tribunalul Comercial Argeș a respins excepția autorității de lucru judecat invocat de pârâta SC L.I.I. SRL și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de Consiliul Local Pitești. De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de Consiliul Județean Argeș, ca neîntemeiată. Reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune în rezilierea contractului de colaborare din 28 iulie 2000, cu obligarea pârâtei la daune contractuale rezultate din neexecutarea obligațiilor contractuale, reprezentând lipsa de folosință a terenului, daune evaluate la suma de 100.000 ron, petit la care – prin încheierea de ședință din 16 octombrie 2006 – reclamanta a renunțat.

În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că excepția autorității de lucru judecat nu este fondată, nefiind îndeplinită condiția triplei identități de obiect, părți și cauză cerută de art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ. Cât privește cererea de intervenție în interes propriu prin care s-a invocat nulitatea absolută a contractului de colaborare, motivat de faptul că prin contract s-a dat în folosință gratuită un teren ce aparținea domeniului public, instanța a considerat că este neîntemeiată în contextul în care, la data încheierii contractului (iulie 2000), terenul aparținea domeniului privat al municipalității, iar celelalte motive invocate nu sunt de natură a atrage nulitatea absolută.

Instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată și cererea principală prin care s-a solicitat rezilierea contractului câtă vreme s-a stabilit de autoritate de lucru judecat că cel care nu și-a respectat obligația din contract a fost chiar reclamantul. S-a avut în vedere faptul că acesta nu a pus la dispoziție suprafața de teren decât după ce pârâta l-a acționat în instanță și, tot instanța, l-a obligat la eliberarea autorizației de construire (chiar dacă – la momentul pronunțării sentinței – nu devenise irevocabilă). Apelurile formulate de reclamantul Consiliul Local Pitești și de intervenientul în interes propriu Consiliul Județean Argeș împotriva sentinței au fost respinse ca nefondate.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că soluția dată excepției autorității de lucru judecat a fost soluționată corect, în raport de prevederile art. 1201 C. civ., iar pe fondul cauzei s-a reținut corect că nu poate fi dispusă rezilierea contractului la cererea reclamantului căruia îi incumbă culpa de a nu-și fi executat propriile obligații. S-a apreciat că nu i se poate imputa pârâtei neexecutarea contractului. De asemenea, s-a considerat că terenul ce a făcut obiectul contractului de colaborare nu a aparținut domeniului public la data contractului, nefiind suficientă numai hotărârea consiliului local în acest sens, ci și Hotărârea de Guvern care să ateste această natură juridică motiv pentru care contractul nu este nul.

Nici imposibilitatea realizării contractului, pe temeiul neconformității soluției tehnice convenite, cu standardul legal al soluției tehnice nu a fost primită, neexistând nicio dovadă că antreprenorul nu are o soluție, această situație nefiind de natură a atrage sancțiunea nulității contractului. În ce privește apelul Consiliului Județean Argeș s-a constatat că este nefondat, neputându-se reține natura terenului în litigiu, de bun domenial asupra căruia s-ar fi făcut acte de dispoziție. Împotriva deciziei au declarat recurs atât reclamantul cât și intervenientul în interes propriu, criticând-o pentru nelegalitate. Recurentul Consiliul Local Pitești a invocat nelegalitatea prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia a susținut următoarele: - În mod eronat s-a reținut de către instanța de apel că critica referitoare la soluționarea cauzei pe excepția lucrului judecat este nefondată. Recurentul consideră că greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat a hotărârii prin care a fost obligat să-și respecte el însuși obligațiile și nu ar mai fi fost necesară administrarea de probe. Deși s-a reținut această excepție, ea nu a fost pusă în discuția părților. - Instanța de apel nu a avut în vedere probele administrate din care rezultă că terenul a fost trecut în domeniul public prin hotărârea consiliului local, independent de emiterea unei Hotărâri de Guvern. - În mod greșit nu s-a primit critica privind imposibilitatea realizării contractului pe temeiul neconformității soluției tehnice convenite, cu standardul legal al soluției tehnice.

Recurentul Consiliul Județean Argeș a susținut nelegalitatea deciziei atacate prin următoarele critici: - Instanța de apel a dat o interpretare eronată prevederilor Legii nr. 213/1998 și H.G. nr. 548/1999, în sensul că un bun devine public sub condiția publicării unei hotărâri de guvern în Monitorul Oficial al României. - S-au aplicat greșit prevederile art. 1006 C. civ., înlăturându-se natura de obligație potestativă convenită prin art. 16 lit. g) din contract care depindea de voința exclusivă a pârâtei. Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. La termenul din data de 23 septembrie 2008, recurentul - reclamant în baza art. 305 C. proc. civ. a depus la dosar copia deciziei nr. 127 din 1 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit acestei decizii, în mod irevocabil, s-a respins acțiunea formulată de SC L.I.I. SRL împotriva Primarului Municipiului Pitești, prin care s-a solicitat aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere pentru nerespectarea sentinței 127/2007 a Tribunalului Argeș rămasă irevocabilă. Din considerentele acestei decizii, Înalta Curte constată că s-a reținut necesitatea întocmirii unui nou proiect care să corespundă cerințelor impuse de Directivele Comisiei Europene, împrejurare recunoscută și de SC L.I.I. SRL printr-un proiect de act adițional care însă nu a fost însușit de beneficiar.

De asemenea, prin aceeași decizie s-a înlăturat culpa instituției publice pentru neeliberarea autorizației de construire și pentru neexecutarea hotărârii judecătorești nr. 127 din 19 februarie 2007 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 661 din 8 iunie 2007 a Curții de Apel Pitești, hotărâre care a stat la baza fundamentării soluțiilor date în cauza de față de instanțele anterioare. În atare situație, în care instanțele anterioare au analizat condițiile rezilierii contractului de colaborare, numai sub aspectul culpei Consiliului local Pitești, constatând culpa exclusivă a acestuia în nexecutarea obligațiilor asumate în baza sentinței nr. 127/2007, irevocabilă prin decizia 661/2007. având în vedere și actul nou depus în recurs, Înalta Curte apreciază că nu poate proceda la exercitarea controlului judiciar al aspectelor de nelegalitate invocate, impunându-se stabilirea cu certitudine a împrejurărilor de fapt față de noua situație, atribut ce aparține instanței de fond.

Având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (3) și art. 314 C. proc. civ. urmează a se admite recursurile ca fondate cu consecința casării atât a deciziei atacate cât și a sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța fondului căreia îi revenea obligația analizării cauzei pe fond, în raport de hotărârea depusă în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul Consiliul Local Pitești și de intervenientul în nume propriu Consiliul Județean Argeș împotriva deciziei nr. 134/A-C din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia atacată precum și sentința Comercială nr. 503 din 9 mai 2007 a Tribunalului Comercial Argeș și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Comercial Argeș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2008.