ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 145/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 august 2008,

reclamantul Teatrul A.D. Pitești a chemat în judecată pe pârâta SC A.

SRL pentru ca prin hotărâre judecătorească să se

dispună rezilierea contractului de colaborare - asociere înregistrat din

10 august 1992.

La data de 16 octombrie

2008, reclamantul și-a modificat acțiunea potrivit dispozițiilor

art. 132 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că a solicitat sa se constate,

prin sentința ce se va pronunța, nulitatea absolută a

contractului din 1992, încheiat între părți, iar în subsidiar,

să se dispună rezilierea acestuia.

În cauză, Consiliul

Județean Argeș a formulat cerere de intervenție în interes

propriu, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a

contractului din 1992, încheiat între reclamant și pârâtă și

evacuarea din spațiul respectiv.

Pârâta a formulat cererea

reconvențională, prin care a solicitat constatarea dreptului de

proprietate asupra imobilului construit pe latura de sud a Teatrului A.D., în

temeiul art. 111 C. proc. civ.

În motivarea întâmpinării,

pârâta invocă excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului, în raport de dispozițiile art. 12 alin. (4) și (5) din

Legea nr. 213/1998.

Cât privește fondul

cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât

convențiile legal făcute au putere de lege între părțile

contractante, iar cauzele de nulitate absolută invocate de reclamant cât

și de intervenient sunt ulterioare încheierii contractului, legile

invocate neproducând efecte retroactive.

Prin sentința

comercială nr. 292/C din 9 martie 2009, Tribunalul Comercial Argeș a

respins excepția lipsei calității procesuale a reclamantului,

invocată de pârâtă și a respins acțiunea, așa cum a

fost modificată, formulată de reclamant, ca neîntemeiată. A fost

respinsă cererea reconvențională, ca inadmisibilă, precum

și cererea de intervenție în interes propriu.

Împotriva sentinței

tribunalului, în termen legal, au declarat apel atât reclamantul Teatrul A.D.

Pitești, cât și intervenientul în nume propriu Consiliul

Județean Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 61/A-C din

27 mai 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ, a admis apelurile, a anulat sentința și

a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Argeș,

secția civilă, complet specializat de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru a se pronunța

astfel a reținut că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004

și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. sunt asimilate actelor

administrative, în sensul legii contenciosului administrativ, contractele

încheiate de autorități publice care au ca obiect punerea în valoare

a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes

public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, iar potrivit art.

2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., tribunalul judecă, în primă

instanță, procesele și cererile în materie de contencios

administrativ, în afară de cele date în competența Curților de Apel.

În speță,

contractul încheiat între reclamantul Teatrul A.D. Pitești și pârâta SC

A. SRL Pitești, din 10 august 1992, are ca obiect un bun proprietate

publică, respectiv terenul pe care pârâta și-a edificat

construcția, pe latura de sud a teatrului, chiar dacă contractul este

intitulat „contract de colaborare-asociere” astfel că, în baza art. 297 alin.

(2) C. proc. civ., a admis apelurile, a anulat sentința și a trimis

cauza spre soluționare Tribunalului Argeș, secția civilă, complet

specializat de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs pârâta invocând motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de apel a

încălcat dispozițiile art. 969 C. civ. potrivit cărora

convenția intitulată contract de colaborare – asociere este legea

părților situație în care, plecând de la voința

internă trebuia să încadreze în drept o asemenea convenției

pentru a-i determina regimul juridic aplicabil.

Astfel, contractul a fost

încheiat în anul 1992, dispozițiile Legii nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001,

intrate în vigoare ulterior, neputându-i fi aplicabile retroactiv, ci

legislația în vigoare la data încheierii acesteia, în raport de care

trebuia stabilit și regimul juridic al terenului și regimul juridic

al Teatrului A.D., cu atât mai mult cu cât, prin adoptarea ulterioară a

H.G. nr. 447/2002, modificată, statutul juridic al acestei instituții

de cultură a fost schimbat.

Cerințele art. 2 alin. (1)

lit. b) și c din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite cumulativ,

situație care nu se regăsește în cauză.

Reclamantul și

intervenientul în interes propriu, Consiliul Județean Argeș au

formulat întâmpinare solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

Analizând recursul în limita

motivului de nelegalitate formulat se găsește fondat pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

În cauză, instanța

de apel și-a argumentat juridic hotărârea prin raportare la

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, privind

contenciosul administrativ, reținând natura administrativă a raportului

juridic, ceea ce atrage, pe cale de consecință, incidența art. 2

pct. 1 lit. d) C. proc. civ., în ceea ce privește competența

materială de soluționare a unei astfel de cauze, iar în fapt a

reținut atât calitatea de autoritate publică a unuia dintre co-contractanți

cât și obiectul contractului, vizând, în opinia acesteia, punerea în

valoare a unui bun proprietate publică.

Or, dacă prima

condiție este îndeplinită, reclamantul Teatrul A.D. Pitești fiind

o instituție publică subordonată unei autorități publice

administrative, în privința celei de a doua condiții, instanța

de apel nu a avut în vedere legea aplicabilă contractului la momentul

încheierii acestuia, în raport de care să stabilească și regimul

juridic aplicabil contractului, ci o lege apărută ulterior, respectiv

Legea nr. 213/1998, pe care a aplicat-o retroactiv.

Astfel, nu rezultă din

niciun act cu valoare juridică al dosarului că terenul pe care s-a

edificat construcția ce a făcut obiectul contractului de colaborare –

asociere aparținea domeniului public al statului la momentul încheierii

contractului, încât în lipsa acestei dovezi el trebuia considerat ca

aparținând domeniul privat, iar obiectul constând în exploatarea în comun

a unui bun aparținând domeniului privat al statului conferă contractului

un regim de drept privat și nu public.

În raport de acest regim

juridic se analizează atât valabilitatea contractului cât și

drepturile și obligațiile părților, iar jurisdicția

este aceea de drept comun și nu cea specială, așa cum în mod

nelegal a reținut instanța de apel.

Așa fiind, în baza art.

312 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va

admite recursul, se va casa hotărârea și se va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, care nu s-a pronunțat pe fondul

motivelor de apel, invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC A. SRL Pitești, împotriva deciziei Curții de Apel

Pitești nr. 61 din 27 mai 2009, casează decizia atacată și

trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecata apelurilor

formulate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.