ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 145/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 12 august 2008, reclamantul Teatrul A.D. Pitești a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună rezilierea contractului de colaborare - asociere înregistrat din 10 august 1992. La data de 16 octombrie 2008, reclamantul și-a modificat acțiunea potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că a solicitat sa se constate, prin sentința ce se va pronunța, nulitatea absolută a contractului din 1992, încheiat între părți, iar în subsidiar, să se dispună rezilierea acestuia. În cauză, Consiliul Județean Argeș a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului din 1992, încheiat între reclamant și pârâtă și evacuarea din spațiul respectiv.

Pârâta a formulat cererea reconvențională, prin care a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului construit pe latura de sud a Teatrului A.D., în temeiul art. 111 C. proc. civ. În motivarea întâmpinării, pârâta invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în raport de dispozițiile art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 213/1998. Cât privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar cauzele de nulitate absolută invocate de reclamant cât și de intervenient sunt ulterioare încheierii contractului, legile invocate neproducând efecte retroactive.

Prin sentința comercială nr. 292/C din 9 martie 2009, Tribunalul Comercial Argeș a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamantului, invocată de pârâtă și a respins acțiunea, așa cum a fost modificată, formulată de reclamant, ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea reconvențională, ca inadmisibilă, precum și cererea de intervenție în interes propriu. Împotriva sentinței tribunalului, în termen legal, au declarat apel atât reclamantul Teatrul A.D. Pitești, cât și intervenientul în nume propriu Consiliul Județean Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 61/A-C din 27 mai 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelurile, a anulat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Argeș, secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel a reținut că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. sunt asimilate actelor administrative, în sensul legii contenciosului administrativ, contractele încheiate de autorități publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., tribunalul judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența Curților de Apel. În speță, contractul încheiat între reclamantul Teatrul A.D.

Pitești și pârâta SC A. SRL Pitești, din 10 august 1992, are ca obiect un bun proprietate publică, respectiv terenul pe care pârâta și-a edificat construcția, pe latura de sud a teatrului, chiar dacă contractul este intitulat „contract de colaborare-asociere” astfel că, în baza art. 297 alin. (2) C. proc. civ., a admis apelurile, a anulat sentința și a trimis cauza spre soluționare Tribunalului Argeș, secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 969 C. civ. potrivit cărora convenția intitulată contract de colaborare – asociere este legea părților situație în care, plecând de la voința internă trebuia să încadreze în drept o asemenea convenției pentru a-i determina regimul juridic aplicabil.

Astfel, contractul a fost încheiat în anul 1992, dispozițiile Legii nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001, intrate în vigoare ulterior, neputându-i fi aplicabile retroactiv, ci legislația în vigoare la data încheierii acesteia, în raport de care trebuia stabilit și regimul juridic al terenului și regimul juridic al Teatrului A.D., cu atât mai mult cu cât, prin adoptarea ulterioară a H.G. nr. 447/2002, modificată, statutul juridic al acestei instituții de cultură a fost schimbat. Cerințele art. 2 alin. (1) lit. b) și c din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite cumulativ, situație care nu se regăsește în cauză. Reclamantul și intervenientul în interes propriu, Consiliul Județean Argeș au formulat întâmpinare solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

Analizând recursul în limita motivului de nelegalitate formulat se găsește fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În cauză, instanța de apel și-a argumentat juridic hotărârea prin raportare la dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, reținând natura administrativă a raportului juridic, ceea ce atrage, pe cale de consecință, incidența art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., în ceea ce privește competența materială de soluționare a unei astfel de cauze, iar în fapt a reținut atât calitatea de autoritate publică a unuia dintre co-contractanți cât și obiectul contractului, vizând, în opinia acesteia, punerea în valoare a unui bun proprietate publică.

Or, dacă prima condiție este îndeplinită, reclamantul Teatrul A.D. Pitești fiind o instituție publică subordonată unei autorități publice administrative, în privința celei de a doua condiții, instanța de apel nu a avut în vedere legea aplicabilă contractului la momentul încheierii acestuia, în raport de care să stabilească și regimul juridic aplicabil contractului, ci o lege apărută ulterior, respectiv Legea nr. 213/1998, pe care a aplicat-o retroactiv. Astfel, nu rezultă din niciun act cu valoare juridică al dosarului că terenul pe care s-a edificat construcția ce a făcut obiectul contractului de colaborare – asociere aparținea domeniului public al statului la momentul încheierii contractului, încât în lipsa acestei dovezi el trebuia considerat ca aparținând domeniul privat, iar obiectul constând în exploatarea în comun a unui bun aparținând domeniului privat al statului conferă contractului un regim de drept privat și nu public.

În raport de acest regim juridic se analizează atât valabilitatea contractului cât și drepturile și obligațiile părților, iar jurisdicția este aceea de drept comun și nu cea specială, așa cum în mod nelegal a reținut instanța de apel. Așa fiind, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa hotărârea și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care nu s-a pronunțat pe fondul motivelor de apel, invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A. SRL Pitești, împotriva deciziei Curții de Apel Pitești nr. 61 din 27 mai 2009, casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecata apelurilor formulate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.