ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3434/2011

Ședința publică de la 3 noiembrie 2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 12 august 2008, reclamantul Teatrul A.D. Pitești a

chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, pentru ca prin hotărâre judecătorească

să se dispună rezilierea contractului de colaborare – asociere înregistrat sub

nr. 546 din 10 august 1992.

La data de 16

octombrie 2008, reclamantul și-a modificat acțiunea, potrivit dispozițiilor

art. 132 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că a solicitat să se constate prin

sentința ce se va pronunța, nulitatea absolută a contractului nr. 546/1992,

încheiat între părți, iar în subsidiar, să se dispună rezilierea acestuia;

susține că respectivul contract este încheiat fără termen, mai precis pe durata

existenței construcției, ceea ce constituie o cauză de nulitate absolută, în

raport de faptul că terenul și clădirea teatrului aparțin domeniului public

județean.

În cauză, Consiliul

Județean Argeș a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a

solicitat constatarea nulității absolute a contractului nr. 546/1992, încheiat

între reclamant și pârâtă și evacuarea din spațiul respectiv, arătând că prin H.G.

nr. 447/2002, construcția teatrului și terenul aferent de 1.413 mp. au trecut

în proprietatea Județului Argeș și în administrarea Consiliului Județean Argeș;

contractul încheiat între reclamant și pârâtă este nul, prin clauzele sale

aducând o atingere gravă dispozițiilor Legii nr. 213/1998 și Legii nr. 215/2001.

Pârâta a formulat

cerere reconvențională, solicitând constatarea dreptului de proprietate asupra

imobilului construit pe latura de sud a Teatrului A.D., în temeiul art. 111 C.

proc. civ.

Prin întâmpinare, s-a

invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în raport

de dispozițiile art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 213/1998. Cât privește

fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât

convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar

cauzele de nulitate absolută invocate de reclamant cât și de intervenient sunt

ulterioare încheierii contractului, legile invocate neproducând efecte

retroactive. S-a mai arătat că trebuie făcută distincție între imobilul

construcție, edificat în anul 1992, cu acordul proprietarului de atunci și

terenul care, în prezent, este domeniul public.

Prin sentința

comercială nr. 292/C din 9 martie 2009, Tribunalul Comercial Argeș a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de

pârâtă; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, așa cum a fost modificată,

formulată de reclamant; a respins, ca inadmisibilă, cererea reconvențională,

precum și cererea de intervenție în interes propriu.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 292/C din 9 martie 2009 au declarat apel Teatrul A.D. Pitești și

Consiliul Județean Argeș. Prin decizia nr. 61/A-C din 27 mai 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, s-au admis apelurile, s-a anulat sentința și s-a trimis cauza spre

rejudecare la Tribunalul Argeș, complet specializat de contencios.

Prin decizia nr. 145

din 20 ianuarie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de pârâta SC A. SRL Pitești, a casat decizia și a trimis cauza

aceleiași instanțe pentru judecata apelurilor formulate.

După rejudecare prin

decizia nr. 99/A-C din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-au admis apelurile

formulate de reclamantul Teatrul A.D. Pitești și de intervenientul în nume

propriu Consiliul Județean Argeș; s-a schimbat în parte sentința de mai sus, în

sensul că a admis acțiunea și cererea de intervenție, s-a constatat nulitatea

contractului de colaborare-asociere nr. 546 din 10 august 1992 și a dispus

evacuarea pârâtei din spațiul din litigiu s-a menținut în rest sentința.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de apel a reținut în principal că reclamantul Teatrul A.D. Pitești

nu era la data încheierii contractului proprietarul terenului pe care s-a

ridicat construcția din litigiu, având doar un drept de folosință al acestuia,

terenul aparținea doar domeniului public al statului, conform dispozițiilor

art. 72 din Legea nr. 69/1991, astfel că reclamantul nu putea hotărî cu privire

la exploatarea în comun a acestuia.

În ceea ce privește

construcția ridicată de pârâtă în urma contractului de colaborare-asociere

încheiat între reclamant și aceasta s-a reținut că are situația juridică a

construcției făcută pe terenul altuia reglementată de dispozițiile art. 494 C.

civ.

Împotriva deciziei

nr. 99/A-C din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

SC A. SRL invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că instanța de apel: 1. în

raport de motivarea dată deciziei recurate, a luat în considerare alte aspecte

decât cele invocate de către reclamantul apelant, făcând trimitere la natura

juridică a terenului de sub construcția edificată, la aplicabilitatea

dispozițiilor Legii nr. 69/1991; 2. față de decizia nr. 145 din 20 ianuarie

2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai avea competența

de a repune în discuție regimul juridic al terenului; 3. în mod greșit a

respins excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului; 4. nu a

pus în discuția părților, în ședință publică aspectele menționate în motivarea

deciziei, respectiv dispozițiile Legii nr. 69/1991, fiind încălcate principiile

contradictorialității și oralității în procesul civil.

Intimatul

Consiliul Județean

Argeș a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând actele și

lucrările dosarului în funcție de criticile formulate și încadrate în art. 304

pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304

pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Literatura juridică a

arătat că este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a

fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată

ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea

legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii

înseamnă că instanța a aplicat dispozițiile legale incidente cauzei, însă fie

le-a încălcat, fie le-a aplicat greșit.

Din această perspectivă

precum și din prima și ultima critică ale deciziei recurate în sensul că au

fost aplicate dispozițiile Legii nr. 69/1991 fără a se pune în discuția

părților încălcându-se astfel principiile contradictorialității și oralității

Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate față de faptul că prin decizia nr. 145

din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, s-a statuat că instanța de apel nu a avut în vedere legea

aplicabilă contractului la momentul încheierii acestuia, în raport de care să

se stabilească și regimul juridic aplicabil contractului. Or, în apel după

casare instanța de judecată a respectat decizia de îndrumare în sensul că a

analizat incidența dispozițiilor legale aplicabile la data încheierii

contractului de colaborare-asociere nr. 546 din 10 august 1992. Faptul că

instanța de apel și-a fundamentat decizia pe dispozițiile Legii nr. 69/1991

fără a pune în discuția părților aplicabilitatea acestora nu înseamnă că au

fost încălcate cele două principii ale procesului civil (contradictorialității

și oralității) deoarece nu se poate interpreta că aplicarea Legii nr. 69/1991 a

fost invocată din oficiu din moment ce Înalta Curte prin decizia nr. 145 din 20

ianuarie 2010 a reținut că nu a fost analizată Legea aplicabilă contractului la

momentul încheierii acestuia. Astfel prin aplicarea dispozițiilor art. 76 din

Legea nr. 69/1991 instanța de apel nu a făcut altceva decât să respecte decizia

de îndrumare a instanței supreme.

Referitor la cea de-a

doua critică – în sensul că instanța de apel nu mai avea competența de a repune

în discuție regimul juridic al terenului – Înalta Curte reține că este

neîntemeiată deoarece prin decizia nr. 145 din 20 ianuarie 2010 nu s-a tranșat

problema regimului juridic al terenului în litigiu, atât timp cât chiar prin

decizia precizată s-a criticat faptul că instanța de apel nu a analizat legea

aplicabilă contractului la momentul încheierii acestuia în raport de care să

stabilească și regimul juridic aplicabil contractului.

În ceea ce privește

ultima critică a recurentei – în sensul că în mod greșit s-a respins excepția

lipsei calității procesuale active a intervenientului – Înalta Curte reține că

este nefondată deoarece în mod corect a reținut instanța de apel că potrivit

art. 76 din Legea nr. 69/1991 în vigoare la data încheierii contractului

intervenientul

Consiliul

Județean are calitate procesuală activă. Potrivit textului de lege menționat,

consiliile locale și cele județene hotărăsc cu privire la concesionarea,

închirierea, locația de gestiune a bunurilor aparținând domeniului public sau

privat.

Cu alte cuvinte, față

de faptul că

Teatrul

A.D. Pitești nu era la data încheierii contractului proprietarul terenului pe

care s-a ridicat construcția în litigiu, având doar un drept de folosință al

acestuia rezultă că în mod corect instanța de apel a reținut că intimatul

Consiliul Județean Argeș are calitate procesuală activă în exercitarea cererii

de intervenție în interes propriu având ca obiect principal nulitatea absolută

a contractului de colaborare-asociere încheiat între Teatrul A.D. și SC A. SRL.

Nu este lipsit de

relevanță de a sublinia în acest context că, chiar recurenta prin întâmpinarea

depusă la dosarul nr. 1005/1259/2008 al Tribunalului Comercial Argeș a invocat

(este adevărat în raport de art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 213/1998 și

nu de art. 76 din Legea nr. 69/1991 aplicabil la data încheierii contractului)

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Teatrul A.D. Pitești

arătând că în litigiile referitoare la dreptul de proprietate, statul este

reprezentat de Consiliile județene (filele 43-45).

Având în vedere

considerentele arătate Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat

de pârâta SC A. SRL, împotriva deciziei Secției comerciale, de contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești nr. 99/A-C din 17 noiembrie

2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

3 noiembrie 2011.