ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3434/2011

Ședința publică de la 3 noiembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 12 august 2008, reclamantul Teatrul A.D. Pitești a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună rezilierea contractului de colaborare – asociere înregistrat sub nr. 546 din 10 august 1992. La data de 16 octombrie 2008, reclamantul și-a modificat acțiunea, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că a solicitat să se constate prin sentința ce se va pronunța, nulitatea absolută a contractului nr. 546/1992, încheiat între părți, iar în subsidiar, să se dispună rezilierea acestuia; susține că respectivul contract este încheiat fără termen, mai precis pe durata existenței construcției, ceea ce constituie o cauză de nulitate absolută, în raport de faptul că terenul și clădirea teatrului aparțin domeniului public județean.

În cauză, Consiliul Județean Argeș a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului nr. 546/1992, încheiat între reclamant și pârâtă și evacuarea din spațiul respectiv, arătând că prin H.G. nr. 447/2002, construcția teatrului și terenul aferent de 1.413 mp. au trecut în proprietatea Județului Argeș și în administrarea Consiliului Județean Argeș; contractul încheiat între reclamant și pârâtă este nul, prin clauzele sale aducând o atingere gravă dispozițiilor Legii nr. 213/1998 și Legii nr. 215/2001. Pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului construit pe latura de sud a Teatrului A.D., în temeiul art. 111 C. proc.

civ. Prin întâmpinare, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în raport de dispozițiile art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 213/1998. Cât privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar cauzele de nulitate absolută invocate de reclamant cât și de intervenient sunt ulterioare încheierii contractului, legile invocate neproducând efecte retroactive. S-a mai arătat că trebuie făcută distincție între imobilul construcție, edificat în anul 1992, cu acordul proprietarului de atunci și terenul care, în prezent, este domeniul public.

Prin sentința comercială nr. 292/C din 9 martie 2009, Tribunalul Comercial Argeș a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, așa cum a fost modificată, formulată de reclamant; a respins, ca inadmisibilă, cererea reconvențională, precum și cererea de intervenție în interes propriu. Împotriva sentinței comerciale nr. 292/C din 9 martie 2009 au declarat apel Teatrul A.D. Pitești și Consiliul Județean Argeș. Prin decizia nr. 61/A-C din 27 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-au admis apelurile, s-a anulat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș, complet specializat de contencios.

Prin decizia nr. 145 din 20 ianuarie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta SC A. SRL Pitești, a casat decizia și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru judecata apelurilor formulate. După rejudecare prin decizia nr. 99/A-C din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-au admis apelurile formulate de reclamantul Teatrul A.D. Pitești și de intervenientul în nume propriu Consiliul Județean Argeș; s-a schimbat în parte sentința de mai sus, în sensul că a admis acțiunea și cererea de intervenție, s-a constatat nulitatea contractului de colaborare-asociere nr. 546 din 10 august 1992 și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul din litigiu s-a menținut în rest sentința.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal că reclamantul Teatrul A.D. Pitești nu era la data încheierii contractului proprietarul terenului pe care s-a ridicat construcția din litigiu, având doar un drept de folosință al acestuia, terenul aparținea doar domeniului public al statului, conform dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 69/1991, astfel că reclamantul nu putea hotărî cu privire la exploatarea în comun a acestuia. În ceea ce privește construcția ridicată de pârâtă în urma contractului de colaborare-asociere încheiat între reclamant și aceasta s-a reținut că are situația juridică a construcției făcută pe terenul altuia reglementată de dispozițiile art. 494 C. civ.

Împotriva deciziei nr. 99/A-C din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs SC A. SRL invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

în sensul că instanța de apel: 1. în raport de motivarea dată deciziei recurate, a luat în considerare alte aspecte decât cele invocate de către reclamantul apelant, făcând trimitere la natura juridică a terenului de sub construcția edificată, la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 69/1991; 2. față de decizia nr. 145 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai avea competența de a repune în discuție regimul juridic al terenului; 3. în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului; 4. nu a pus în discuția părților, în ședință publică aspectele menționate în motivarea deciziei, respectiv dispozițiile Legii nr. 69/1991, fiind încălcate principiile contradictorialității și oralității în procesul civil.

Intimatul Consiliul Județean Argeș a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile formulate și încadrate în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Literatura juridică a arătat că este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii înseamnă că instanța a aplicat dispozițiile legale incidente cauzei, însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greșit. Din această perspectivă precum și din prima și ultima critică ale deciziei recurate în sensul că au fost aplicate dispozițiile Legii nr. 69/1991 fără a se pune în discuția părților încălcându-se astfel principiile contradictorialității și oralității Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate față de faptul că prin decizia nr. 145 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, s-a statuat că instanța de apel nu a avut în vedere legea aplicabilă contractului la momentul încheierii acestuia, în raport de care să se stabilească și regimul juridic aplicabil contractului.

Or, în apel după casare instanța de judecată a respectat decizia de îndrumare în sensul că a analizat incidența dispozițiilor legale aplicabile la data încheierii contractului de colaborare-asociere nr. 546 din 10 august 1992. Faptul că instanța de apel și-a fundamentat decizia pe dispozițiile Legii nr. 69/1991 fără a pune în discuția părților aplicabilitatea acestora nu înseamnă că au fost încălcate cele două principii ale procesului civil (contradictorialității și oralității) deoarece nu se poate interpreta că aplicarea Legii nr. 69/1991 a fost invocată din oficiu din moment ce Înalta Curte prin decizia nr. 145 din 20 ianuarie 2010 a reținut că nu a fost analizată Legea aplicabilă contractului la momentul încheierii acestuia.

Astfel prin aplicarea dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 69/1991 instanța de apel nu a făcut altceva decât să respecte decizia de îndrumare a instanței supreme. Referitor la cea de-a doua critică – în sensul că instanța de apel nu mai avea competența de a repune în discuție regimul juridic al terenului – Înalta Curte reține că este neîntemeiată deoarece prin decizia nr. 145 din 20 ianuarie 2010 nu s-a tranșat problema regimului juridic al terenului în litigiu, atât timp cât chiar prin decizia precizată s-a criticat faptul că instanța de apel nu a analizat legea aplicabilă contractului la momentul încheierii acestuia în raport de care să stabilească și regimul juridic aplicabil contractului.

În ceea ce privește ultima critică a recurentei – în sensul că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului – Înalta Curte reține că este nefondată deoarece în mod corect a reținut instanța de apel că potrivit art. 76 din Legea nr. 69/1991 în vigoare la data încheierii contractului intervenientul Consiliul Județean are calitate procesuală activă. Potrivit textului de lege menționat, consiliile locale și cele județene hotărăsc cu privire la concesionarea, închirierea, locația de gestiune a bunurilor aparținând domeniului public sau privat. Cu alte cuvinte, față de faptul că Teatrul A.D.

Pitești nu era la data încheierii contractului proprietarul terenului pe care s-a ridicat construcția în litigiu, având doar un drept de folosință al acestuia rezultă că în mod corect instanța de apel a reținut că intimatul Consiliul Județean Argeș are calitate procesuală activă în exercitarea cererii de intervenție în interes propriu având ca obiect principal nulitatea absolută a contractului de colaborare-asociere încheiat între Teatrul A.D. și SC A. SRL. Nu este lipsit de relevanță de a sublinia în acest context că, chiar recurenta prin întâmpinarea depusă la dosarul nr. 1005/1259/2008 al Tribunalului Comercial Argeș a invocat (este adevărat în raport de art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 213/1998 și nu de art. 76 din Legea nr. 69/1991 aplicabil la data încheierii contractului) excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Teatrul A.D.

Pitești arătând că în litigiile referitoare la dreptul de proprietate, statul este reprezentat de Consiliile județene (filele 43-45). Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC A. SRL, împotriva deciziei Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești nr. 99/A-C din 17 noiembrie 2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2011.