ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6224/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, la data de 18 decembrie 2008, sub nr. 12179/280/2008, reclamanta F.A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Pitești să se dispună anularea dispoziției din 14 februarie 2008 emisă de pârâtă și, în consecință, să i se restituie în natură diferența de teren de 82 m.p. și să se reevalueze clădirea preluată în mod abuziv de stat. Prin sentința civilă nr. 441 din 19 ianuarie 2009, Judecătoria Pitești, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, reținând că în materia Legii nr. 10/2001 competența în primă instanță revine Tribunalului.

Învestit prin declinare, Tribunalului Argeș, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 106 din 01 iunie 2009, prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins contestația ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin decizia civilă nr. 144/A din 02 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței sus-menționate, pe care a desființat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru clarificarea cadrului procesual sub aspectul părților chemate în judecată ca pârâte.

În rejudecare, reclamanta a precizat că înțelege să se judece cu Municipiul Pitești și Primarul municipiului Pitești, în calitate de pârâți. În acest cadru procesual, Tribunalul Argeș, secția civilă a pronunțat sentința civilă nr. 314 din 03 octombrie 2011, dispunând respingerea contestației, ca nefondată, pentru următoarele considerente: La apariția Legii nr. 10/2001, reclamanta a formulat notificarea înregistrată în 2001, prin care a solicitat restituirea în echivalent a imobilului teren în suprafață de 82 m.p. din totalul suprafeței de 532 m.p. și construcții în suprafață de 84,98 m.p. - casă compusă din 3 dormitoare, două holuri, un garaj și dependințe, imobile expropriate în baza Decretului nr. 331/1988.

Prin dispoziția emisă de Municipiul Pitești la data de 14 februarie 2008, s-a respins cererea de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 82 m.p., cu motivarea că notificatoarea nu face dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 82 m.p., și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcțiile în suprafață de 84,98 m.p. Împotriva acestei dispoziții notificatoarea a formulat prezenta contestație, susținând că este îndreptățită la despăgubiri și pentru suprafața de 82 m.p. ce reprezintă diferența dintre suprafața de 532 m.p. menționată în actul primar și suprafața de 448 m.p. pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate și i s-a întocmit titlul de proprietate din 12 februarie 1997. Așadar, obiectul prezentei contestații îl reprezintă doar suprafața de 82 m.p.

Din adresa din 06 februarie 1992 rezultă că autorul reclamantei a fost expropriat cu suprafața de 450 m.p. și construcții în suprafață de 94,98 m.p., însă notificatoarea a solicitat doar 84,98 m.p. din construcții, pentru care s-a și emis dispoziția din 14 februarie 2008, iar în cadrul prezentei contestații nu a formulat critici pe acest aspect. În ceea ce privește terenul expropriat, reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, fiindu-i emis și titlul de proprietate din 12 februarie 1997. Din cuprinsul adresei din 1995 rezultă că și pentru suprafața de 82 m.p. reclamanta a fost validată în temeiul Legii nr. 18/1991, prin ordinul din 02 august 1995 emis de Prefectul Județului Argeș.

Din cuprinsul anexei la acest ordin reiese că R.A., ce este una și aceeași persoană cu notificatoarea (sentința civilă nr. 649 din 01 februarie 1999), a fost validată în natură cu suprafața de 82 m.p. pe vechiul amplasament. În consecință, reclamanta nu mai este îndreptățită la retrocedarea vreunei suprafețe de teren, fiind validată cu întreaga suprafață de teren menționată în actul de vânzare-cumpărare din 29 noiembrie 1946. Prin decizia civilă nr. 110/A din 07 decembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva acestei din urmă sentințe. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut următoarele: Critica privind greșita respingere a acțiunii pentru diferența de 10 m.p.

construcții, respectiv diferența de la 84,98 m.p., pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri prin dispoziția contestată, până la 94,98 m.p., cât s-a solicitat prin precizarea acțiunii, este nefondată. Aceasta pentru că prin notificarea înregistrată în 25 iulie 2001 s-au solicitat despăgubiri bănești pentru suprafața de 82 m.p. teren și 84,98 m.p. construcții, astfel că prin dispoziția contestată nu se puteau propune despăgubiri pentru o suprafață mai mare decât cea solicitată. Chiar dacă, ulterior, în rejudecarea cauzei, la data de 19 aprilie 2010, reclamanta a arătat că revendică suprafața de 94,98 m.p. construcții, fiind vorba de o greșeală materială, această susținere nu poate fi acceptată față de suprafața menționată în notificarea înregistrată în 14 februarie 2008, în baza căreia s-a pronunțat dispoziția contestată în prezenta cauză.

Și critica potrivit căreia pentru terenul de 82 m.p., pentru care s-a dispus atribuirea în proprietate în baza Legii nr. 18/1991, prin ordinul al Prefectului, nu s-a făcut și punerea în posesie, este nefondată, în condițiile în care ordinul din 02 august 1995 constituie titlul de proprietate al reclamantei pentru acest teren, situație în care aceasta nu mai poate obține și despăgubiri bănești în baza Legii nr. 10/2001 pentru același teren. Critica subsidiară privind diferența de 2 m.p. teren, pentru care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate, este de asemenea nefondată, în condițiile în care diferența de la suprafața de 448 m.p., menționată în titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, până la suprafața de 450 m.p.

expropriată prin Decretul nr. 331/1988, reprezintă teren ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și pentru care nu se pot obține despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001. Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către reclamantă, care a criticat-o în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive: 1. Dintr-o greșeală de redactare s-au solicitat despăgubiri pentru 84,98 m.p. în loc de 94,98 m.p. construcții. Recurenta susține că autorul său a deținut o construcție de 94,98 m.p., care a fost expropriată împreună cu suprafața de 450 m.p. teren curți construcții, așa încât ea este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru întreaga construcție preluată abuziv, în suprafață de 94,98 m.p., fiind o simplă eroare materială strecurată în notificare cu privire la suprafața construcției.

2. În mod greșit instanțele anterioare au respins cererea de restituire a terenului de 82 m.p., în condițiile în care pentru suprafața respectivă nu a fost pusă în posesie, nemaifiind terenuri libere pe raza municipiului Pitești. 3. Cel puțin pentru o suprafață de 2 m.p. trebuia să se dispună restituirea, deoarece pentru 2 m.p. nu s-a reconstituit dreptul de proprietate pe nicio lege. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: 1. Este adevărat că prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea în echivalent pentru „construcții în suprafață de 84,98 m.p.”, numai că în cuprinsul aceleiași notificări reclamanta a menționat și faptul că imobilele pentru care solicită restituirea sunt cele expropriate în baza Decretului nr. 331/1988, ceea ce relevă intenția neîndoielnică a părții de a obține măsuri reparatorii pentru construcțiile preluate abuziv prin expropriere.

Prin urmare, obiectul notificării l-au constituit construcțiile preluate abuziv prin expropriere, iar prin raportare la temeiul preluării, expres menționat în notificare, era posibilă identificarea exactă a întinderii suprafeței construcțiilor pentru care reclamanta a înțeles să urmeze procedura administrativă a Legii nr. 10/2001. Astfel, conform adeverinței din 21 august 1995 emisă de R.R.A. Pitești - Serviciul Tehnic Proiectare, T.G., autorul reclamantei, a fost expropriat în baza Decretului nr. 331/1988 cu construcții în suprafață de 94,98 m.p. În contextul arătat, este evident că în cuprinsul notificării s-a strecurat o simplă eroare materială în ceea ce privește întinderea suprafeței construcțiilor expropriate pentru s-au solicitat măsuri reparatorii, aceasta fiind de 94,98 m.p.

și nu de 84,98 m.p., cum a menționat reclamanta. Nedând eficiență voinței reale a reclamantei rezultând din conținutul notificării, aceea de a obține măsuri reparatorii pentru construcțiile preluate abuziv prin expropriere și ignorând că exproprierea a vizat construcții în suprafață de 94,98 m.p., ceea ce releva o simplă eroare materială strecurată în conținutul notificării cu privire la întinderea suprafeței construcțiilor solicitate, menționată ca fiind de 84,98 m.p. în loc de 94,98 m.p. cum era corect, instanțele anterioare au ajuns la concluzia eronată că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii numai pentru suprafața de 84,98 m.p. construcții. În consecință, în mod nelegal instanțele anterioare au confirmat dispoziția administrativă prin care s-a făcut propunere de despăgubiri în condițiile legii speciale numai pentru suprafața de 84,98 m.p.

construcții, deși conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, dreptul reclamantei la restituire, valorificat prin notificare, vizează întreaga suprafață a construcțiilor proprietatea autorului său, de care acesta a fost deposedat abuziv prin expropriere, respectiv construcții în suprafață de 94,98 m.p., sens în care soluția pronunțată în cauză se impune a fi reformată. Așa fiind, criticile formulate de recurentă pe acest aspect sunt fondate și fac aplicabil cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 2. Critica vizând îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru terenul de 82 m.p. este nefondată. În speță este cert stabilit că, pentru terenul de 82 m.p., reclamanta a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, prin ordinul Prefectului din 02 august 1995 fiind validată cu această suprafață de teren.

Faptul că reclamanta nu a fost pusă în posesie cu terenul în discuție nu o îndreptățește la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, cum greșit pretinde prin motivele de recurs. Astfel, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.

Rezultă că, pentru terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, solicitate potrivit prevederilor acestei legi, nu pot fi obținute măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, respectivele terenuri fiind exceptate de la domeniul de reglementare al acestei din urmă legi. Cum reclamantei i s-a reconstituit, în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru terenul de 82 m.p., raportat la dispozițiile legale sus-menționate, acest teren nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, așa încât în mod corect instanțele anterioare au concluzionat că reclamanta nu este îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru terenul de 82 m.p.

3. Nici critica referitoare la îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru diferența de teren de 2 m.p., nerestituită în procedura Legii nr. 18/1991, nu este fondată. Astfel, instanța de apel a reținut că cei 2 m.p., ca diferență între suprafața de 448 m.p. menționată în titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 și suprafața de 450 m.p. expropriată prin Decretul nr. 331/1988, reprezintă teren ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, ceea ce reclamanta nu contestă prin motivele de recurs. În atare condiții, reclamanta trebuia să uzeze de mijloacele puse la dispoziție de Legea nr. 18/1991 în cazul în care considera că reconstituirea nu s-a făcut pentru toată suprafața la care era îndreptățită, ea neavând dreptul la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru un teren ce a făcut obiectul legii fondului funciar – art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este fondat numai în limita primului motiv de recurs, astfel că în baza art. 312 alin. (1) și (3) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. îl va admite și va modifica decizia recurată, în sensul că va admite apelul reclamantei și va schimba în tot sentința de fond, după cum urmează: va admite în parte contestația reclamantei; va anula în parte dispoziția din 14 februarie 2008 emisă de Primarul municipiului Pitești, în sensul că propunerea de acordare de despăgubiri în temeiul legii speciale vizează construcțiile în suprafață de 94,98 m.p.; va menține celelalte măsuri din dispoziția atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta F.A. împotriva deciziei nr. 110/A din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Modifică decizia recurată. Admite apelul declarat de reclamanta F.A. în sensul că schimbă în tot sentința nr. 314 din 03 octombrie 2011 a Tribunalului Argeș, secția civilă, admite în parte contestația formulată de reclamantă, anulează în parte dispoziția din 14 februarie 2008 emisă de Primarul municipiului Pitești, în sensul că propunerea de acordare de despăgubiri în temeiul legii speciale vizează construcțiile în suprafață de 94,98 m.p. Menține celelalte măsuri din dispoziția atacată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2012.