ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6224/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6224/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Judecătoriei Pitești, la data de 18 decembrie 2008, sub nr. 12179/280/2008,

reclamanta F.A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Primăria

municipiului Pitești să se dispună anularea dispoziției din 14 februarie 2008

emisă de pârâtă și, în consecință, să i se restituie în natură diferența de

teren de 82 m.p. și să se reevalueze clădirea preluată în mod abuziv de stat.

Prin sentința civilă

nr. 441 din 19 ianuarie 2009, Judecătoria Pitești, secția civilă, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, reținând că în materia Legii

nr. 10/2001 competența în primă instanță revine Tribunalului.

Învestit prin declinare,

Tribunalului Argeș, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 106 din 01

iunie 2009, prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei

și a respins contestația ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

Prin decizia civilă

nr. 144/A din 02 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței sus-menționate,

pe care a desființat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,

pentru clarificarea cadrului procesual sub aspectul părților chemate în judecată

ca pârâte.

În rejudecare, reclamanta

a precizat că înțelege să se judece cu Municipiul Pitești și Primarul municipiului

Pitești, în calitate de pârâți.

În acest cadru procesual,

Tribunalul Argeș, secția civilă a pronunțat sentința civilă nr. 314 din 03

octombrie 2011, dispunând respingerea contestației, ca nefondată, pentru următoarele

considerente:

La apariția Legii nr.

10/2001, reclamanta a formulat notificarea înregistrată în 2001, prin care a solicitat

restituirea în echivalent a imobilului teren în suprafață de 82 m.p. din totalul

suprafeței de 532 m.p. și construcții în suprafață de 84,98 m.p. - casă compusă

din 3 dormitoare, două holuri, un garaj și dependințe, imobile expropriate în baza

Decretului nr. 331/1988.

Prin dispoziția emisă

de Municipiul Pitești la data de 14 februarie 2008, s-a respins cererea de acordare

de despăgubiri pentru suprafața de 82 m.p., cu motivarea că notificatoarea nu face

dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 82 m.p., și s-a propus acordarea

de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcțiile în suprafață de

84,98 m.p.

Împotriva acestei dispoziții

notificatoarea a formulat prezenta contestație, susținând că este îndreptățită la

despăgubiri și pentru suprafața de 82 m.p. ce reprezintă diferența dintre suprafața

de 532 m.p. menționată în actul primar și suprafața de 448 m.p. pentru care i s-a

reconstituit dreptul de proprietate și i s-a întocmit titlul de proprietate din

12 februarie 1997.

Așadar, obiectul prezentei

contestații îl reprezintă doar suprafața de 82 m.p.

Din adresa din 06

februarie 1992 rezultă că autorul reclamantei a fost expropriat cu suprafața de

450 m.p. și construcții în suprafață de 94,98 m.p., însă notificatoarea a solicitat

doar 84,98 m.p. din construcții, pentru care s-a și emis dispoziția din 14

februarie 2008, iar în cadrul prezentei contestații nu a formulat critici pe acest

aspect.

În ceea ce privește terenul

expropriat, reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii

nr. 18/1991, fiindu-i emis și titlul de proprietate din 12 februarie 1997.

Din cuprinsul adresei

din 1995 rezultă că și pentru suprafața de 82 m.p. reclamanta a fost validată în

temeiul Legii nr. 18/1991, prin ordinul din 02 august 1995 emis de Prefectul Județului

Argeș.

Din cuprinsul anexei la

acest ordin reiese că R.A., ce este una și aceeași persoană cu notificatoarea (sentința

civilă nr. 649 din 01 februarie 1999), a fost validată în natură cu suprafața de

82 m.p. pe vechiul amplasament.

În consecință, reclamanta

nu mai este îndreptățită la retrocedarea vreunei suprafețe de teren, fiind validată

cu întreaga suprafață de teren menționată în actul de vânzare-cumpărare din 29

noiembrie 1946.

Prin decizia civilă

nr. 110/A din 07 decembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva acestei din urmă sentințe.

Pentru a decide astfel,

Curtea a reținut următoarele:

Critica privind greșita

respingere a acțiunii pentru diferența de 10 m.p. construcții, respectiv diferența

de la 84,98 m.p., pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri prin dispoziția

contestată, până la 94,98 m.p., cât s-a solicitat prin precizarea acțiunii, este

nefondată. Aceasta pentru că prin notificarea înregistrată în 25 iulie 2001 s-au

solicitat despăgubiri bănești pentru suprafața de 82 m.p. teren și 84,98 m.p. construcții,

astfel că prin dispoziția contestată nu se puteau propune despăgubiri pentru o suprafață

mai mare decât cea solicitată.

Chiar dacă, ulterior,

în rejudecarea cauzei, la data de 19 aprilie 2010, reclamanta a arătat că revendică

suprafața de 94,98 m.p. construcții, fiind vorba de o greșeală materială, această

susținere nu poate fi acceptată față de suprafața menționată în notificarea înregistrată

în 14 februarie 2008, în baza căreia s-a pronunțat dispoziția contestată în prezenta

cauză.

Și critica potrivit căreia

pentru terenul de 82 m.p., pentru care s-a dispus atribuirea în proprietate în baza

Legii nr. 18/1991, prin ordinul al Prefectului, nu s-a făcut și punerea în posesie,

este nefondată, în condițiile în care ordinul din 02 august 1995 constituie titlul

de proprietate al reclamantei pentru acest teren, situație în care aceasta nu mai

poate obține și despăgubiri bănești în baza Legii nr. 10/2001 pentru același teren.

Critica subsidiară privind

diferența de 2 m.p. teren, pentru care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate,

este de asemenea nefondată, în condițiile în care diferența de la suprafața de 448

m.p., menționată în titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, până la

suprafața de 450 m.p. expropriată prin Decretul nr. 331/1988, reprezintă teren ce

a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și pentru care nu se pot obține despăgubiri în

temeiul Legii nr. 10/2001.

Decizia Curții de apel

a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către reclamantă, care a criticat-o

în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive:

redactare s-au solicitat despăgubiri pentru 84,98 m.p. în loc de 94,98 m.p. construcții.

Recurenta susține că autorul

său a deținut o construcție de 94,98 m.p., care a fost expropriată împreună cu suprafața

de 450 m.p. teren curți construcții, așa încât ea este îndreptățită la măsuri reparatorii

pentru întreaga construcție preluată abuziv, în suprafață de 94,98 m.p., fiind o

simplă eroare materială strecurată în notificare cu privire la suprafața construcției.

anterioare au respins cererea de restituire a terenului de 82 m.p., în condițiile

în care pentru suprafața respectivă nu a fost pusă în posesie, nemaifiind terenuri

libere pe raza municipiului Pitești.

suprafață de 2 m.p. trebuia să se dispună restituirea, deoarece pentru 2 m.p. nu

s-a reconstituit dreptul de proprietate pe nicio lege.

Examinând decizia atacată

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea

în echivalent pentru „construcții în suprafață de 84,98 m.p.”, numai că în cuprinsul

aceleiași notificări reclamanta a menționat și faptul că imobilele pentru care solicită

restituirea sunt cele expropriate în baza Decretului nr. 331/1988, ceea ce relevă

intenția neîndoielnică a părții de a obține măsuri reparatorii pentru construcțiile

preluate abuziv prin expropriere.

Prin urmare, obiectul

notificării l-au constituit construcțiile preluate abuziv prin expropriere, iar

prin raportare la temeiul preluării, expres menționat în notificare, era posibilă

identificarea exactă a întinderii suprafeței construcțiilor pentru care reclamanta

a înțeles să urmeze procedura administrativă a Legii nr. 10/2001.

Astfel, conform adeverinței

din 21 august 1995 emisă de R.R.A. Pitești - Serviciul Tehnic Proiectare, T.G.,

autorul reclamantei, a fost expropriat în baza Decretului nr. 331/1988 cu construcții

în suprafață de 94,98 m.p.

În contextul arătat, este

evident că în cuprinsul notificării s-a strecurat o simplă eroare materială în ceea

ce privește întinderea suprafeței construcțiilor expropriate pentru s-au solicitat

măsuri reparatorii, aceasta fiind de 94,98 m.p. și nu de 84,98 m.p., cum a menționat

reclamanta.

Nedând eficiență voinței

reale a reclamantei rezultând din conținutul notificării, aceea de a obține măsuri

reparatorii pentru construcțiile preluate abuziv prin expropriere și ignorând că

exproprierea a vizat construcții în suprafață de 94,98 m.p., ceea ce releva o simplă

eroare materială strecurată în conținutul notificării cu privire la întinderea suprafeței

construcțiilor solicitate, menționată ca fiind de 84,98 m.p. în loc de 94,98 m.p.

cum era corect, instanțele anterioare au ajuns la concluzia eronată că reclamanta

este îndreptățită la măsuri reparatorii numai pentru suprafața de 84,98 m.p. construcții.

În consecință, în mod

nelegal instanțele anterioare au confirmat dispoziția administrativă prin care s-a

făcut propunere de despăgubiri în condițiile legii speciale numai pentru suprafața

de 84,98 m.p. construcții, deși conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001,

dreptul reclamantei la restituire, valorificat prin notificare, vizează întreaga

suprafață a construcțiilor proprietatea autorului său, de care acesta a fost deposedat

abuziv prin expropriere, respectiv construcții în suprafață de 94,98 m.p., sens

în care soluția pronunțată în cauză se impune a fi reformată.

Așa fiind, criticile formulate

de recurentă pe acest aspect sunt fondate și fac aplicabil cazul de modificare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

reclamantei la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru terenul de 82

m.p. este nefondată.

În speță este cert stabilit

că, pentru terenul de 82 m.p., reclamanta a beneficiat de reconstituirea dreptului

de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, prin ordinul Prefectului din 02

august 1995 fiind validată cu această suprafață de teren.

Faptul că reclamanta nu

a fost pusă în posesie cu terenul în discuție nu o îndreptățește la măsuri reparatorii

în baza Legii nr. 10/2001, cum greșit pretinde prin motivele de recurs.

Astfel, art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 prevede că „nu intră sub incidența prezentei legi terenurile

situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării,

precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar

nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea

nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole

și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar

nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.

Rezultă că, pentru terenurile

al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991,

solicitate potrivit prevederilor acestei legi, nu pot fi obținute măsuri reparatorii

în baza Legii nr. 10/2001, respectivele terenuri fiind exceptate de la domeniul

de reglementare al acestei din urmă legi.

Cum reclamantei i s-a

reconstituit, în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, dreptul de proprietate

pentru terenul de 82 m.p., raportat la dispozițiile legale sus-menționate, acest

teren nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, așa încât în mod corect instanțele

anterioare au concluzionat că reclamanta nu este îndreptățită la măsuri reparatorii

în baza Legii nr. 10/2001 pentru terenul de 82 m.p.

la îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru

diferența de teren de 2 m.p., nerestituită în procedura Legii nr. 18/1991, nu este

fondată.

Astfel, instanța de apel

a reținut că cei 2 m.p., ca diferență între suprafața de 448 m.p. menționată în

titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 și suprafața de 450 m.p. expropriată

prin Decretul nr. 331/1988, reprezintă teren ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991,

ceea ce reclamanta nu contestă prin motivele de recurs.

În atare condiții, reclamanta

trebuia să uzeze de mijloacele puse la dispoziție de Legea nr. 18/1991 în cazul

în care considera că reconstituirea nu s-a făcut pentru toată suprafața la care

era îndreptățită, ea neavând dreptul la măsurile reparatorii prevăzute de Legea

nr. 10/2001 pentru un teren ce a făcut obiectul legii fondului funciar – art. 8

alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Având în vedere considerentele

prezentate, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este fondat numai în limita

primului motiv de recurs, astfel că în baza art. 312 alin. (1) și (3) raportat la

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. îl va admite și va modifica decizia recurată, în sensul

că va admite apelul reclamantei și va schimba în tot sentința de fond, după cum

urmează: va admite în parte contestația reclamantei; va anula în parte dispoziția

din 14 februarie 2008 emisă de Primarul municipiului Pitești, în sensul că propunerea

de acordare de despăgubiri în temeiul legii speciale vizează construcțiile în suprafață

de 94,98 m.p.; va menține celelalte măsuri din dispoziția atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta F.A. împotriva deciziei nr. 110/A din 7 decembrie 2011 a Curții de

Apel Pitești, secția I civilă.

Modifică decizia recurată.

Admite apelul declarat

de reclamanta F.A. în sensul că schimbă în tot sentința nr. 314 din 03 octombrie

2011 a Tribunalului Argeș, secția civilă, admite în parte contestația formulată

de reclamantă, anulează în parte dispoziția din 14 februarie 2008 emisă de Primarul

municipiului Pitești, în sensul că propunerea de acordare de despăgubiri în temeiul

legii speciale vizează construcțiile în suprafață de 94,98 m.p.

Menține celelalte măsuri

din dispoziția atacată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 15 octombrie 2012.