ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2064/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 137 din 27 noiembrie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. , a achitat pe inculpații: A.F. (fiul lui T. și F., inspector principal de penitenciar, fără antecedente penale), B.G. (fiul lui G. și S., agent de penitenciar, fără antecedente penale), P.V.M. (fiul lui R. și V., agent șef de penitenciar, fără antecedente penale), S.M.M. (fiul lui Ș. și A., agent șef adjunct de penitenciar, fără antecedente penale), toți sub aspectul săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus și achitarea inculpatului T.A. (fiul lui I. și A., medic de penitenciar, fără antecedente penale), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. Pe latură civilă, s-a respins ca nefondată, cererea de pretenții civile formulată de partea civilă B.L. În baza dispozițiilor art. 192 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., partea civilă a fost obligată la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele: Inculpații A.F., B.G., S.M.M. și P.V.M., angajați ai Penitenciarului Bârcea Mare, județul Hunedoara, sunt funcționari publici cu statut special, calitate instituită de Legea nr. 293/2004, iar inculpatul T.A.

a fost, până în luna martie 2007, data pensionării, medic șef al respectivului penitenciar. În 16 noiembrie 2006, inculpatul A.F., șef de tură la acea dată, a sesizat că în camera de detenție în care era încarcerat condamnatul B.L., între doi deținuți care-și înfășuraseră mâinile cu cearceafuri, se desfășura un meci de box, activitate interzisă de Regulamentul de ordine interioară. Deschizând ușa camerei, inculpatul a cerut oprirea respectivului meci, moment în care, B.L. s-a ridicat, s-a îndreptat spre inculpat cu mâna ridicată și l-a jignit, A.F. retrăgându-se. Urmare incidentului amintit, în dimineața de 17 noiembrie 2006, din dispoziția conducerii penitenciarului, s-a procedat la mutarea lui B.L.

și a celor doi deținuți la secția de maximă siguranță, activitatea desfășurându-se de către o escortă alcătuită din subofițeri și condusă de inculpatul A.F. Înainte de a fi introduși în celule, conform regulamentului, s-a procedat la percheziția corporală a fiecărui deținut, bagajele lui B.L. fiind verificate de B.G., S.M.M. și P.V.M., supravegheați de A.F. În fapt, deținutul era obligat să scoată, pe rând, din bagaje, obiecte pentru a se verifica dacă nu sunt interzise a fi deținute. În timp ce se desfășura percheziția, B.L., nervos, îi imputa lui A.F. că din cauza lui a fost mutat și enervându-se progresiv, condamnatul adresa jigniri și chiar a ridicat brațul pentru a-l lovi pe A.F., moment în care acesta din urmă l-a prins de mână și a strigat escortei să fie ajutat pentru a-l imobiliza, situație în care, cu bastonul l-a atins la picioare, lovirea cu bastonul, în aceeași zonă făcând-o și P.V.M..

Inculpatul B.G., la rândul său, l-a prins pe B.L. de mână, acesta s-a dezechilibrat, a căzut la podea și în această stare fiind, inculpatul S.M.M. s-a aruncat peste el și l-a imobilizat. După un moment de liniște, deținutul s-a îndreptat spre cei trei cu intenția de a-i lovi, a fost însă prins de braț de către inculpatul A.F., acesta și inculpatul P.V.M. l-au lovit cu bastoanele peste picioare, inculpatul B.G. l-a tras spre în jos, S.M.M., așezat peste el, l-a imobilizat din nou. Căzut la podea, deținutul a mai încercat să scape prin forță, a fost lăsat să se ridice și după ce s-a liniștit, a fost introdus în celulă. Aici, condamnatul s-a plâns că a fost lovit, o parte din deținuți receptând că el prezenta urme de lovituri pe brațe și pe figură și că acuza dureri în zona toracelui.

La cererea sa, în aceeași zi, condamnatul a fost dus la medicul penitenciarului, a fost consultat de inculpatul T.A., acesta consemnând în fișă „contuzie regiune mână dreaptă, multiple echimoze torace anterior, lateral drept, posterior, ambele brațe, antebraț stâng”. Ca tratament medical, T.A. a prescris algocalmin, iar la 21 noiembrie 2006, asistentul medical a prescris algocalmin și codeină. S-a mai stabilit că B.L. nu a cerut nici oral și nici în scris, să fie prezentat medicului legist, acest lucru întâmplându-se la 30 ianuarie 2007, dată la care judecătorul delegat a dispus ca el să fie examinat.

Analizând ansamblul materialului probator administrat, instanța a reținut că în raport de acțiunile desfășurate de inculpați, determinate de atitudinea agresivă, recalcitrantă, insultătoare a condamnatului, întinsă pe perioada încarcerării sale și care a culminat cu ceea ce s-a detaliat mai sus, condamnatul având și o stare atletică impresionantă, acesta având în antecedente încercări de lovire, insultare, amenințare a cadrelor penitenciarului, faptele inculpaților A.F., B.G., P.V.M. și S.M.M. nu îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., pe de o parte pentru că pe latură obiectivă, aceștia nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu, iar subiectiv, lipsește vinovăția, acțiunile lor relativ violente, circumscriindu-se reglementările referitoare la modul de acțiune în caz de agresare din partea unei persoane deținute într-un loc de detenție.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., imputată inculpatului T.A., probele administrate au relevat că deținutul a fost consultat în ziua incidentului, inculpatul a consemnat leziunile constatate, condamnatul nespunându-i însă că a fost bătut de personalul penitenciarului și nici nu a cerut să fie prezentat medicului legist, o eventuală consultare de către acesta făcându-se pe baza unei cereri scrise. Atunci când s-a investigat o astfel de cerere, respectiv la 21 decembrie 2006, judecătorul delegat, prin încheierea din 16 ianuarie 2007 a dispus luarea de măsuri necesare consultării celui în cauză de către un medic legist.

Ca atare, în sarcina inculpatului nu s-a dovedit o acțiune sau inacțiune abuzivă cu încălcarea sau nesocotirea atribuțiilor de serviciu, el neavând obligația, în lipsa unei solicitări exprese să trimită deținutul la medicul legist sau să sesizeze procurorul când leziunile nu prezintă gravitate și puteau fi produse prin agresiuni între deținuți sau din alte cauze. Pe latură civilă, instanța a constatat că B.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 35.000 lei, susținut a fi înglobat despăgubiri materiale și daune morale, dar nu a dovedit cu probe, cuantumul vreunei pagube materiale. În ce privește daunele morale, instanța a motivat că, apreciind, acestea nu sunt acordabile pentru că nu există, B.L.

fiind culpabil de provocarea situațiilor stabilite. Împotriva sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta. Recursul nu este fondat. Din verificarea lucrărilor cauzei se reține că declarația martorului C.A.M., dată la urmărirea penală a fost analizată de instanță și respectând principiul rolului activ, Curtea de Apel Alba Iulia a depus toate diligențele procedurale pentru ascultarea acestuia și la cercetarea judecătorească. Negăsirea lui, și ulterior, faptul că nu s-a dat citire declarației acestuia astfel cum prevede art. 327 alin. (3) C. proc. pen., nu înseamnă că instanța nu s-a pronunțat cu privire la respectiva probă și, implicit, nu a garantat dreptul părții vătămate.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (1) C. proc. pen., încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. Alin. (4) al textului prevede că încălcarea menționată constituie nulitate relativă ce se ia în considerare numai dacă a fost invocată de cel căruia i s-a adus vătămare, vătămare ce se cere a fi dovedită. În cauză, B.L. a fost prezent la un termen de judecată și a fost asistat de avocatul ales. Referitor cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen., acesta nu este incident în cauză. Conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) C. proc.

pen., introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată, până la citirea actului de sesizare. În cauză, nu operează introducerea din oficiu, a unei astfel de parte, partea civilă persoană fizică nefiind dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen., ea având capacitate de exercițiu. În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. și acesta este nefondat. Instanța, în stabilirea situației de fapt, ascultând nemijlocit la cercetarea judecătorească martorii, a coroborat susținerile lor, din interpretarea declarațiilor rezultând că incidentul a fost inițiat de comportamentul recalcitrant al lui B.L., de încercarea acestuia de a-l lovi pe inculpatul A.F., toți inculpații fiind astfel nevoiți să-l imobilizeze, lovirea lui s-a făcut la picioare, iar după ce a fost căzut la podea, nu a mai fost lovit.

Alegerea mijloacelor de imobilizare nu poate fi exclusiv, determinată de un factor care nu a perceput atunci realitatea, inculpații având obligația de a reîntrona disciplina la locul de deținere, una din modalitățile cele mai la îndemână fiind utilizarea bastoanelor de cauciuc, modalitate înscrisă în Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, art. 197 alin. (2) prevăzând că personalul folosește tehnica, mijloacele și armamentul din dotare, fără deci a ierarhiza. Alin. (3) al textului prevede că personalul poate folosi pentru intervenție și restabilirea ordinii, între altele, bastoane de cauciuc, cătușele fiind exemplificate după acest mijloc. Hotărârea pronunțată este legală și temeinică și prin prisma jurisprudenței C.E.D.O.

în material drepturilor și libertăților persoanei, în sensul că pentru a cădea sub incidența art. 3, tratamentul ar fi trebuit să depășească un prag de gravitate. Or, din probe, s-a constatat just că după incident, partea vătămată și-a ocupat patul, a fost în măsură ca împreună cu un alt deținut, să-l ridice deasupra lui și după 2-3 zile a fost văzut în sala de sport, antrenându-se, iar în ce privește îngrijirile medicale, prescrierea, ca medicație, doar a algocalminului, nu realizează atingerea pragului de gravitate nejustificat. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de parchet nefiind fondat, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform dispozițiilor art. 192 din același cod, cu referire la art. 189 alin. (1), cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva sentinței penale nr. 137 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, privind pe inculpații A.F., S.M.M., B.G., P.V.M. și T.A. Onorariul în sumă de 200 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimații inculpați A.F., S.M.M., B.G., P.V.M. se va plăti din fondul M.J.L.C Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 iunie 2009.