ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2064/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 137 din 27 noiembrie 2008,

Curtea de Apel Alba Iulia, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

, a achitat pe inculpații: A.F. (fiul lui T. și F.,

inspector principal de penitenciar, fără antecedente penale), B.G. (fiul lui G.

și S., agent de penitenciar, fără antecedente penale), P.V.M. (fiul lui R. și V.,

agent șef de penitenciar, fără antecedente penale), S.M.M. (fiul lui Ș. și A.,

agent șef adjunct de penitenciar, fără antecedente penale), toți sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus și achitarea

inculpatului T.A. (fiul lui I. și A., medic de penitenciar, fără antecedente

penale), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Pe latură civilă, s-a

respins ca nefondată, cererea de pretenții civile formulată de partea civilă B.L.

În baza dispozițiilor art. 192

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., partea civilă a fost obligată la plata sumei de

15.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarele:

Inculpații A.F., B.G., S.M.M.

și P.V.M., angajați ai Penitenciarului Bârcea Mare, județul Hunedoara, sunt

funcționari publici cu statut special, calitate instituită de Legea nr. 293/2004,

iar inculpatul T.A. a fost, până în luna martie 2007, data pensionării, medic

șef al respectivului penitenciar.

În 16 noiembrie 2006,

inculpatul A.F., șef de tură la acea dată, a sesizat că în camera de detenție

în care era încarcerat condamnatul B.L., între doi deținuți care-și

înfășuraseră mâinile cu cearceafuri, se desfășura un meci de box, activitate

interzisă de Regulamentul de ordine interioară. Deschizând ușa camerei,

inculpatul a cerut oprirea respectivului meci, moment în care, B.L. s-a

ridicat, s-a îndreptat spre inculpat cu mâna ridicată și l-a jignit, A.F. retrăgându-se.

Urmare incidentului amintit,

în dimineața de 17 noiembrie 2006, din dispoziția conducerii penitenciarului,

s-a procedat la mutarea lui B.L. și a celor doi deținuți la secția de maximă

siguranță, activitatea desfășurându-se de către o escortă alcătuită din

subofițeri și condusă de inculpatul A.F.

Înainte de a fi introduși în

celule, conform regulamentului, s-a procedat la percheziția corporală a

fiecărui deținut, bagajele lui B.L. fiind verificate de B.G., S.M.M. și P.V.M.,

supravegheați de A.F. În fapt, deținutul era obligat să scoată, pe rând, din

bagaje, obiecte pentru a se verifica dacă nu sunt interzise a fi deținute. În

timp ce se desfășura percheziția, B.L., nervos, îi imputa lui A.F. că din cauza

lui a fost mutat și enervându-se progresiv, condamnatul adresa jigniri și chiar

a ridicat brațul pentru a-l lovi pe A.F., moment în care acesta din urmă l-a

prins de mână și a strigat escortei să fie ajutat pentru a-l imobiliza,

situație în care, cu bastonul l-a atins la picioare, lovirea cu bastonul, în

aceeași zonă făcând-o și P.V.M.. Inculpatul B.G., la rândul său, l-a prins pe B.L.

de mână, acesta s-a dezechilibrat, a căzut la podea și în această stare fiind,

inculpatul S.M.M. s-a aruncat peste el și l-a imobilizat.

După un moment de liniște,

deținutul s-a îndreptat spre cei trei cu intenția de a-i lovi, a fost însă

prins de braț de către inculpatul A.F., acesta și inculpatul P.V.M. l-au lovit

cu bastoanele peste picioare, inculpatul B.G. l-a tras spre în jos, S.M.M.,

așezat peste el, l-a imobilizat din nou.

Căzut la podea, deținutul a

mai încercat să scape prin forță, a fost lăsat să se ridice și după ce s-a

liniștit, a fost introdus în celulă. Aici, condamnatul s-a plâns că a fost

lovit, o parte din deținuți receptând că el prezenta urme de lovituri pe brațe

și pe figură și că acuza dureri în zona toracelui.

La cererea sa, în aceeași

zi, condamnatul a fost dus la medicul penitenciarului, a fost consultat de

inculpatul T.A., acesta consemnând în fișă „contuzie regiune mână dreaptă,

multiple echimoze torace anterior, lateral drept, posterior, ambele brațe,

antebraț stâng”. Ca tratament medical, T.A. a prescris algocalmin, iar la 21

noiembrie 2006, asistentul medical a prescris algocalmin și codeină.

S-a mai stabilit că B.L. nu

a cerut nici oral și nici în scris, să fie prezentat medicului legist, acest

lucru întâmplându-se la 30 ianuarie 2007, dată la care judecătorul delegat a

dispus ca el să fie examinat.

Analizând ansamblul

materialului probator administrat, instanța a reținut că în raport de acțiunile

desfășurate de inculpați, determinate de atitudinea agresivă, recalcitrantă,

insultătoare a condamnatului, întinsă pe perioada încarcerării sale și care a

culminat cu ceea ce s-a detaliat mai sus, condamnatul având și o stare atletică

impresionantă, acesta având în antecedente încercări de lovire, insultare,

amenințare a cadrelor penitenciarului, faptele inculpaților A.F., B.G., P.V.M. și

S.M.M. nu îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii de purtare

abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., pe de o parte pentru că pe

latură obiectivă, aceștia nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu, iar subiectiv,

lipsește vinovăția, acțiunile lor relativ violente, circumscriindu-se

reglementările referitoare la modul de acțiune în caz de agresare din partea

unei persoane deținute într-un loc de detenție.

Referitor la infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen., imputată inculpatului T.A., probele administrate

au relevat că deținutul a fost consultat în ziua incidentului, inculpatul a

consemnat leziunile constatate, condamnatul nespunându-i însă că a fost bătut

de personalul penitenciarului și nici nu a cerut să fie prezentat medicului

legist, o eventuală consultare de către acesta făcându-se pe baza unei cereri

scrise. Atunci când s-a investigat o astfel de cerere, respectiv la 21

decembrie 2006, judecătorul delegat, prin încheierea din 16 ianuarie 2007 a

dispus luarea de măsuri necesare consultării celui în cauză de către un medic

legist.

Ca atare, în sarcina

inculpatului nu s-a dovedit o acțiune sau inacțiune abuzivă cu încălcarea sau

nesocotirea atribuțiilor de serviciu, el neavând obligația, în lipsa unei

solicitări exprese să trimită deținutul la medicul legist sau să sesizeze

procurorul când leziunile nu prezintă gravitate și puteau fi produse prin

agresiuni între deținuți sau din alte cauze.

Pe latură civilă, instanța a

constatat că B.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 35.000 lei, susținut a

fi înglobat despăgubiri materiale și daune morale, dar nu a dovedit cu probe,

cuantumul vreunei pagube materiale.

În ce privește daunele

morale, instanța a motivat că, apreciind, acestea nu sunt acordabile pentru că

nu există, B.L. fiind culpabil de provocarea situațiilor stabilite.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cazurile de

casare invocate fiind detaliate în prezenta.

Recursul nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor

cauzei se reține că declarația martorului C.A.M., dată la urmărirea penală a

fost analizată de instanță și respectând principiul rolului activ, Curtea de

Apel Alba Iulia a depus toate diligențele procedurale pentru ascultarea

acestuia și la cercetarea judecătorească. Negăsirea lui, și ulterior, faptul că

nu s-a dat citire declarației acestuia astfel cum prevede art. 327 alin. (3) C.

proc. pen., nu înseamnă că instanța nu s-a pronunțat cu privire la respectiva

probă și, implicit, nu a garantat dreptul părții vătămate.

De altfel, potrivit

dispozițiilor art. 197 alin. (1) C. proc. pen., încălcarea dispozițiilor legale

care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai

atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea

acelui act. Alin. (4) al textului prevede că încălcarea menționată constituie

nulitate relativă ce se ia în considerare numai dacă a fost invocată de cel

căruia i s-a adus vătămare, vătămare ce se cere a fi dovedită.

În cauză, B.L. a fost

prezent la un termen de judecată și a fost asistat de avocatul ales.

Referitor cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., acesta nu este incident

în cauză.

Conform dispozițiilor art. 16

alin. (1) C. proc. pen., introducerea în procesul penal a părții responsabile

civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi

penale, fie în fața instanței de judecată, până la citirea actului de sesizare.

În cauză, nu operează

introducerea din oficiu, a unei astfel de parte, partea civilă persoană fizică

nefiind dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen., ea având capacitate de

exercițiu.

În ce privește cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și acesta este

nefondat.

Instanța, în stabilirea

situației de fapt, ascultând nemijlocit la cercetarea judecătorească martorii,

a coroborat susținerile lor, din interpretarea declarațiilor rezultând că

incidentul a fost inițiat de comportamentul recalcitrant al lui B.L., de

încercarea acestuia de a-l lovi pe inculpatul A.F., toți inculpații fiind

astfel nevoiți să-l imobilizeze, lovirea lui s-a făcut la picioare, iar după ce

a fost căzut la podea, nu a mai fost lovit.

Alegerea mijloacelor de

imobilizare nu poate fi exclusiv, determinată de un factor care nu a perceput

atunci realitatea, inculpații având obligația de a reîntrona disciplina la

locul de deținere, una din modalitățile cele mai la îndemână fiind utilizarea

bastoanelor de cauciuc, modalitate înscrisă în Regulamentul de aplicare a Legii

nr. 275/2006, art. 197 alin. (2) prevăzând că personalul folosește tehnica, mijloacele

și armamentul din dotare, fără deci a ierarhiza. Alin. (3) al textului prevede

că personalul poate folosi pentru intervenție și restabilirea ordinii, între

altele, bastoane de cauciuc, cătușele fiind exemplificate după acest mijloc.

Hotărârea pronunțată este

legală și temeinică și prin prisma jurisprudenței C.E.D.O. în material

drepturilor și libertăților persoanei, în sensul că pentru a cădea sub

incidența art. 3, tratamentul ar fi trebuit să depășească un prag de gravitate.

Or, din probe, s-a constatat just că după incident, partea vătămată și-a ocupat

patul, a fost în măsură ca împreună cu un alt deținut, să-l ridice deasupra lui

și după 2-3 zile a fost văzut în sala de sport, antrenându-se, iar în ce

privește îngrijirile medicale, prescrierea, ca medicație, doar a

algocalminului, nu realizează atingerea pragului de gravitate nejustificat.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de parchet nefiind fondat, potrivit dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform dispozițiilor art. 192

din același cod, cu referire la art. 189 alin. (1), cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva

sentinței penale nr. 137 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția penală și pentru cauze cu minori și familie, privind pe inculpații A.F.,

S.M.M., B.G., P.V.M. și T.A.

Onorariul în sumă de 200 lei

pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimații inculpați A.F., S.M.M.,

B.G., P.V.M. se va plăti din fondul M.J.L.C

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 2 iunie 2009.