ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 744/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 744/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1967 din 5 noiembrie 2009,

hotărâre ce formează obiectul prezentului recurs, Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii a respins contestația formulată de recurentă împotriva

Hotărârii nr. 911 din 29 octombrie 2009 a Secției pentru judecători a

Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr.

911 din 29 octombrie 2009 a Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al

Magistraturii a fost soluționată, în sensul respingerii, contestația formulată

de recurenta P.A.M. împotriva Hotărârii nr. 8 din 26 octombrie 2009 a Comisiei

de Organizare a Concursului pentru examenul pentru numirea în funcție de

conducere a judecătorilor, organizat în perioada 2 octombrie - 15 decembrie

2009, prin care a fost respinsă cererea acesteia de înscriere la concursul de

numire în funcție de conducere, pentru neîndeplinirea cerinței impusă de art.

48 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, privind evaluarea activității

profesionale.

Pentru a pronunța

hotărârea atacată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în

esență, că potrivit dispozițiilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, pot participa la

concurs sau examen judecătorii care au calificativul „foarte bine” la ultima

evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc

condițiile de vechime prevăzute de lege (respectiv cele prevăzute de art. 50

din lege, conform cărora, pentru numirea în funcția de președinte de

judecătorie este necesară o vechime de 5 ani).

Potrivit

dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, pentru verificarea

îndeplinirii condițiilor de competență profesională și de performanță

judecătorii sunt supuși la fiecare 3 ani unei evaluări privind eficiența,

calitatea și integritatea, obligația de formare profesională continuă și

absolvirea unor cursuri de specializare, iar în cazul judecătorilor numiți în

funcții de conducere și modul de îndeplinire a atribuțiilor manageriale.

În conformitate cu

prevederile art. 39 alin. (2) din același act normativ, prima evaluare a

judecătorilor se face la 2 ani de la numirea în funcție.

D-na judecător P.A.M.

s-a înscris la concursul pentru numirea în funcții de conducere la data de 21

octombrie 2009, în termen legal, pentru numirea în funcții de vicepreședinte al

Judecătoriei Sectorului 1 București.

La data de 15

ianuarie 2008 a fost numită judecător la Judecătoria Ploiești, prin Decretul

Președintelui României nr. 47 din 11 ianuarie 2008, publicat în M. Of. al

României nr. 30 din 15 ianuarie 2008.

Începând cu data de 1

ianuarie 2009, d-na judecător a fost transferată la Judecătoria Sectorului 1

București (prin Hotărârea Secției pentru Judecători a C.S.M. nr. 465 din 4

decembrie 2008).

În perioada 1 august

2006 - 14 ianuarie 2008, d-na P.A.M. a avut calitatea de judecător stagiar, la

Judecătoria Buzău, fiind numită prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 489 din 13 iulie 2006, ca urmare a absolvirii Institutului

Național al Magistraturii, promoția 2004 - 2006.

Întrucât activitatea

profesională a d-nei judecător nu a fost evaluată, nefiind împlinit termenul de

2 ani de la numirea în funcție, prevăzut de dispozițiile sus-amintite, Secția

pentru judecători a constatat neîndeplinirea de către candidată a condiției

privind evaluarea activități profesionale cerute de art. 48 alin. (2) din Legea

nr. 303/2004, una dintre condițiile cumulative prevăzute de lege pentru numirea

în funcții de conducere.

În ceea ce privește

motivele invocate în contestația formulată și care se referă la imposibilitatea

obiectivă de evaluare a activității sale profesionale, datorată unor probleme

privind constituirea comisiei de evaluare la nivelul Judecătoriei Sectorului 1

București, Plenul constată că aceste aspecte au fost prezentate și la momentul

formulării cererii de înscriere la concurs și au fost cuprinse și în

contestația introdusă împotriva Hotărârii Comisiei de organizare nr. 8 din 26

octombrie 2009.

După cum s-a reținut

și de Secția pentru judecători, aceste susțineri nu pot fi avute în vedere în

condițiile în care d-na judecător P.A.M. nu îndeplinește condițiile legale

pentru ca activitatea sa profesională să poată fi evaluată.

Pentru același motiv,

s-a constatat că d-na judecător nu se află în aceeași situație cu magistrații

la care se referă Hotărârile Plenului nr. 6 din 8 ianuarie 2007 și 742 din 1

noiembrie 2007 precum și Decizia nr. 2064 din 7 aprilie 2009 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, invocate în cuprinsul contestației.

În fine, referitor la

procesul-verbal intermediar prevăzut de art. 31 și 35 alin. (1) din

Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și

procurorilor, încheiat de Comisia de evaluare constituită la nivelul

Judecătoriei Ploiești, pentru perioada 15 ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008,

precum și punctul de vedere cu privire la evaluarea activității profesionale

desfășurate de d-na judecător în perioada 1 ianuarie 2009 - 30 septembrie 2009,

întocmit de către doi dintre membrii comisiei de evaluare din cadrul

Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a constatat de către Plen că au fost

analizate atât de Secția pentru judecători, cât și de Comisia de organizare.

Întrucât nu a fost

întocmit încă un raport de evaluare conform dispozițiilor legale în materie și

nu a fost astfel acordat în mod valabil un calificativ, nefiind îndeplinit

termenul de 2 ani de la numirea în funcție a d-nei judecător P.A.M., nu se

poate reține îndeplinirea de către candidată a condiției privind evaluarea

activității profesionale cerute de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva Hotărârii

nr. 1967 din 5 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

a declarat recurs în termen legal P.A.M., prin care s-a solicitat admiterea

acestei căi extraordinare de atac, anularea hotărârii atacate și admiterea

cererii de înscriere la concursul de numire a judecătorilor în funcții de

conducere organizat în perioada 01 octombrie - 15 decembrie 2009.

A învederat

recurenta, prin motivele de recurs, că procedura de soluționare a contestației

adresate Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și motivarea soluției

Plenului sunt inechitabile, deoarece pe de o parte în alcătuirea Plenului s-au

regăsit și membrii Secției pentru judecători, respectiv cei care au pronunțat

hotărârea contestată în fața Plenului, și, pe de altă parte, că soluția

Plenului oferă o altă motivare respingerii cererii recurentei de înscriere la

concurs, decât cea afișată de Comisia pentru organizarea concursului. Astfel,

s-a relevat că în timp ce Comisia de organizare a concursului respinge cererea

recurentei de înscriere la concurs pentru lipsa evaluării, Secția pentru

judecători nu publică nicio motivare a soluției, iar Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii statuează că respingerea cererii petentei de

înscriere la concurs se întemeiază pe considerentul neîndeplinirii condiției

privind evaluarea activității profesionale cerute de art. 48 alin. (2) din

Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

S-a precizat că

respingerea candidaturii petentei la funcția de vicepreședinte în cadrul

Judecătoriei Sectorului 1 București, pentru lipsa evaluării este cauzată de o

disfuncție la nivelul instanței, constând în inexistența unei comisii de

evaluare legal constituite (așa cum rezultă din răspunsul primit de la

președintele instanței la data de 14 octombrie 2009), și că cauzele,

neimputabile recurentei, care au condus la imposibilitatea evaluării

activității sunt următoarele:

de evaluare a Judecătoriei Sectorului 1 București, în septembrie 2009, doar

președintele (detașat în Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești) și

vicepreședintele de instanță erau membri numiți de Consiliul Superior al

Magistraturii;

de-al treilea membru numit de Consiliul Superior al Magistraturii și a

membrului supleant numit de C.S.M. la Tribunalul București, pentru locurile

vacantate în comisia de evaluare, Colegiul de conducere a propus în noiembrie

2008 doi judecători nenumiți de C.S.M. din culpa conducerii instanței care, de

la acea dată, nu a înaintat la C.S.M. solicitările de numire;

2009 a promovat la tribunal și unul dintre membrii desemnați de colegiu în

noiembrie 2008;

Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din data de

10 septembrie 2009, președintele de instanță, membru de drept al comisiei de

evaluare, a fost detașat în cadrul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești, pentru 6 luni, începând cu 15 septembrie 2009;

Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii din data de 8

octombrie 2009, în locul președintelui a fost delegat în luna octombrie

vicepreședintele de instanță;

instanței nu a înaintat în termen util către Consiliul Superior al

Magistraturii solicitarea de numire a noului membru desemnat de colegiu la 30

septembrie 2009;

octombrie 2009, dată fiind participarea și a vicepreședintelui de instanță la

concurs, recurenta a solicitat abținerea acestuia de la evaluarea sa; cu toate

acestea, vicepreședintele, unic membru al Comisiei de evaluare din cadrul

Judecătoriei Sectorului 1 București numit de Consiliul Superior al

Magistraturii, a semnat totuși, alături de un membru nenumit raportul de

evaluare al unei alte colege, cu ocazia desfășurării concursului de promovare

din luna mai 2009.

A mai arătat

recurenta că deși evaluarea formală, transpusă într-un raport de evaluare

semnat de trei membri numiți de Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a

putut realiza în situația sa, totuși beneficiază de o evaluare informală,

întocmită de colegii desemnați de Colegiul de conducere al Judecătoriei

Sectorului 1 București și de Comisia de evaluare din cadrul Judecătoriei

Ploiești în cadrul căreia a activat de la 15 ianuarie 2008 și până la 31

decembrie 2008. În raport de cele arătate, recurenta a considerat că nu poate

fi împiedicată în exercitarea dreptului de a participa la concursul sau

examenul pentru numirea în funcții de conducere la judecătorii, tribunale,

tribunale specializate și curți de apel din perioada 2 octombrie - 15 decembrie

2009, pentru motive neimputabile acesteia. În susținerea recursului, s-a făcut

trimitere la considerentele din Decizia nr. 2064 din 7 aprilie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

prin care s-a constatat că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a

statuat în repetate rânduri că dacă lipsa evaluării nu îi este imputabilă

judecătorului sau, după caz, procurorului, atunci acesta nu poate fi

sancționat, putând să se bucure de drepturile prevăzute de lege, precum și la

cuprinsul Hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 742

din 1 noiembrie 2007 și nr. 6 din 8 ianuarie 2007 prin care se arată că

procurorii, iar pentru identitate de rațiune și judecătorii, care au fost

numiți în funcție de mai mult de doi ani, dar a căror activitate profesională

nu a fost evaluată din motive neimputabile acestora pot participa la concursul

de promovare în funcții de execuție. Or, s-a conchis, cum condițiile de

participare sunt aceleași, înseamnă că Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii nu avea motive să se îndepărteze de practica observată chiar de

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sub aspectul

motivării Hotărârii nr. 1967 din 5 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii s-a subliniat de către recurentă că intimatul, într-o

cale de atac formulată împotriva unei soluții de respingere pentru lipsa

evaluării, respingând contestația, formulează un nou motiv de împiedicare a

contestatoarei de participare la concurs, respectiv neîndeplinirea condiției

privind evaluarea activității profesionale cerute de art. 48 alin. (2) din

Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Concret, s-a arătat că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a

considerat că este îndreptățită împiedicarea recurentei de a participa la

concurs, pentru faptul că evaluarea acesteia nu ar fi putut avea loc în

condițiile în care nu era îndeplinit termenul de 2 ani de la numire în funcție

prin decret prezidențial. Sub acest ultim aspect, recurenta a apreciat că

soluția Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este nelegală deoarece:

legea nu distinge despre care numire este vorba, or dacă nu distinge, la 1

august 2008, s-au împlinit doi ani de la numirea recurentei în funcție de către

Consiliul Superior al Magistraturii ca judecător stagiar la Judecătoria Buzău,

începând cu 1 august 2006; legea trebuie interpretată și aplicată nu doar în

litera ei, ci și în spiritul ei (astfel că unica rațiune este aceea a fixării

pentru prima evaluare a unui termen, evident mai mic decât cel stabilit pentru

evaluările curente, în favoarea celui evaluat, în scopul încurajării

perfecționării și pentru a câștiga timp de corijare pentru eventualele

lipsuri); stabilirea termenului de 2 ani nu trebuie interpretată și aplicată

formalist pentru că în caz contrar, per reductio ad absurdum, la 15 ianuarie

2010 (la doi ani de la numirea în funcție prin decret prezidențial) recurenta

ar putea solicita să aibă evaluarea făcută sub sancțiunea obligării la daune pe

fiecare zi de întârziere. Legea însă, s-a mai considerat, nu trebuie așadar

interpretată formalist: înseamnă că prima evaluare se face de regulă la 2 ani

de la numire; dacă însă titularul dreptului, la evaluare are nevoie de evaluare

anterior acestui termen, acesta are dreptul de a i se efectua evaluarea pentru

perioada în care și-a exercitat activitatea. Recurenta a solicitat a se face

abstracție de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 345

din 10 aprilie 2008, prin care s-a adăugat la lege, și de a se face aplicarea

prevederilor din Legea nr. 303/2004: de aceea, față de exprimarea art. 39 alin.

(2) din Legea nr. 303/2004, care nu distinge, s-a apreciat de către recurentă

că în cazul judecătorilor care au absolvit Institutul Național al Magistraturii

există două numiri în funcție, prima realizându-se de către Consiliul Superior

al Magistraturii, iar a doua prin decret prezidențial. Prin considerarea că

termenul de 2 ani de la numirea în funcție se calculează de la numirea în

funcție de către Președintele României, se adaugă implicit o altă condiție de

vechime, neconformă cu spiritul legii care deja a prevăzut o condiție de vechime

distinctă, calculată conform art. 17 alin. (5) și art. 86 din Legea nr.

303/2004, ceea ce ar duce la concluzia că reclamanta ar avea 5 ani vechime în

funcția de judecător dar nu ar avea 2 ani de la numire pentru a fi evaluată. În

cazul în care instanța de recurs ar constata totuși că numirea în funcție la

care face referire art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 ar fi cea realizată

prin decret prezidențial, recurenta a solicitat ca Înalta Curte de Casație și

Justiție să constate că aceste termen nu sunt stricte, că ele au un caracter de

recomandare, fiind astfel permisă evaluarea judecătorului și pentru o perioadă

mai mică, dar suficientă de timp.

S-a mai precizat de

către recurentă că îndeplinirea condiției pentru realizarea evaluării este

verificabilă doar de Comisia de evaluare, iar nu de Comisia pentru organizarea

concursului care ar fi trebuit să verifice în dosarul petentei de înscriere la

concurs doar cauza lipsei raportului de evaluare ori de secție sau de plen. Or,

Comisia pentru organizarea concursului, Secția pentru judecători și Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii s-au substituit Comisiei de evaluare și

au analizat dacă recurenta îndeplinește condițiile pentru evaluare.

În fine, recurenta a

învederat că Consiliul Superior al Magistraturii are în materie o practică

neconsecventă, lipsită de logică și discriminatorie, în condițiile în care prin

hotărârile invocate în considerentele hotărârii recurate (anume Hotărârile nr.

814 din 15 octombrie 2009 și nr. 844 din 29 octombrie 2009 ale Secției pentru

judecători a Consiliului Superior al Magistraturii), s-a constatat că

judecătorii delegați pe funcțiile de conducere la judecătorii nu au beneficiat

de un calificativ profesional pentru că nu se împlinise termenul de 2 ani de la

numirea în funcție prin decret prezidențial.

Prin întâmpinare

intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, cu motivarea, în esență, că hotărârea atacată este

legală, în condițiile în care aceasta a fost pronunțată cu respectarea

prevederilor art. 39 alin. (2) și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, a prevederilor art. 6 alin. (1) din Regulamentul

privind organizarea și desfășurarea concursului sau examenului pentru numirea

în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, cu modificările și

completările ulterioare, a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Regulamentul

privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, cu

modificările și completările ulterioare, precum și a prescripțiilor Hotărârii

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 345 din 10 aprilie 2008 prin

care s-a stabilit că termenul de 2 ani de la numirea în funcție, la care se

referă art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, și art. 29 alin. (1) din Regulamentul pentru

evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, se

calculează de la data numirii în funcția de judecător sau procuror, prin decret

al Președintelui României.

Recursul este

nefondat.

Recurenta P.A.M. a

avut, în perioada 1 august 2006 - 14 ianuarie 2008, calitatea de judecător

stagiar la Judecătoria Buzău, fiind numită prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 489 din 13 iulie 2006, urmare absolvirii

Institutului Național al Magistraturii, promoția 2004 - 2006. Ulterior, prin

Decretul Președintelui României nr. 47 din 11 ianuarie 2008, recurenta a fost

numită judecător definitiv la Judecătoria Ploiești, iar începând cu data de 1

ianuarie 2009 a fost transferată la Judecătoria Sectorului 1 București. La data

de 21 octombrie 2009, în termen legal, reclamanta s-a înscris la

concursul/examenul organizat pentru numirea în funcții de conducere organizat

în perioada 2 octombrie - 15 decembrie 2009, pentru numirea în funcția de

vicepreședinte la Judecătoria Sectorului 1 București.

Prin Hotărârea nr. 8

din 26 octombrie 2009 a Comisiei de organizare a concursului sau examenului

pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor organizat în perioada 2

octombrie - 15 decembrie 2009, a fost respinsă cererea recurentei P.A.M. de

înscriere la concurs, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 48

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind

evaluarea activității profesionale. Contestația formulată de recurentă a fost

respinsă prin Hotărârea nr. 911 din 29 octombrie 2009 a Secției pentru

judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, iar contestația formulată

de recurentă împotriva Hotărârii nr. 911 din 29 octombrie 2009 a Secției pentru

judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă prin Hotărârea

nr. 1967 din 5 noiembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

reținându-se prin ambele hotărâri, în esență, că în raport de prevederile art.

48 alin. (2) și art. 39 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 29 din Regulamentul

privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, cu

modificările și completările ulterioare, nu sunt îndeplinite condițiile legale

pentru evaluarea activității profesionale a doamnei judecător P.A.M. (nefiind

împlinit termenul de 2 ani de la numirea în funcție). În ceea ce privește

motivele invocate de petentă în contestația formulată și care se referă la

imposibilitatea obiectivă de evaluare a activității sale profesionale, datorată

unor probleme privind constituirea comisiei de evaluare la nivelul Judecătoriei

Sectorului 1 București, Plenul a constatat că aceste aspecte au fost prezentate

și la momentul formulării cererii de înscriere la concurs și au fost cuprinse și

în contestația introdusă împotriva Hotărârii nr. 8 din 26 octombrie 2009 a

Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții

de conducere a judecătorilor, și a reținut că aceste susțineri nu pot fi avute

în vedere în condițiile în care recurenta nu îndeplinește condițiile legale ca

activitatea sa să poată fi evaluată. Referitor la procesul-verbal intermediar

prevăzut de art. 31 și 35 alin. (1) din Regulamentul privind evaluarea

activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, încheiat de comisia

de evaluare constituită la nivelul Judecătoriei Ploiești, pentru perioada 15

ianuarie 2008 - 31 decembrie 2008, precum și punctul de vedere cu privire la

evaluarea activității profesionale desfășurate de recurentă în perioada 1 ianuarie

2009 - 30 septembrie 2009, întocmit de către doi dintre membrii comisiei de

evaluare din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a constatat de către

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că au fost analizate atât de către

Secția pentru judecători cât și de Comisia de organizare, și că, întrucât, nu a

fost încă întocmit un raport de evaluare conform dispozițiilor legale în

materie și nu a fost astfel acordat în mod valabil un calificativ, nefiind

îndeplinit termenul de 2 ani de la numirea în funcție a doamnei judecător, nu

se poate reține îndeplinirea de către candidată a condiției privind evaluarea

activității profesionale cerute de art. 48 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare. În fine, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a mai precizat, în considerentele

Hotărârii nr. 1967 din 5 noiembrie 2009, că recurenta nu se află în aceeași

situație cu magistrații la care se referă Hotărârile Plenului nr. 6 din 8

ianuarie 2007 și nr. 742 din 1 noiembrie 2007, precum și Decizia nr. 2064 din 7

aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, invocate în cuprinsul contestației, din următoarele

motive: prin prima hotărâre menționată s-a stabilit posibilitatea de

participare la concursul de promovare în funcții de execuție desfășurat la data

de 4 februarie 2007 și a judecătorilor care au fost numiți în funcție de mai

mult de 2 ani, dar a căror activitate profesională nu a fost evaluată din motive

neimputabile acestora (pentru singurul motiv că la acel moment nu fusese încă

adoptat Ghidul de evaluare); prin a doua hotărâre a Plenului (art. 2) s-a

stabilit că pot participa la concursul de promovare în funcții de execuție

procurorii care au fost numiți în funcție de mai mult de 2 ani, dar a căror

activitate nu a fost evaluată din motive neimputabile acestora. Or, s-a

observat, s-a avut în vedere situația magistraților care fost numiți în funcție

de mai mult de 2 ani și care îndeplineau astfel condițiile legale pentru

efectuarea primei evaluări, situație în care nu se găsește recurenta P.A.M. De

altfel, s-a arătat că în art. 1 a Hotărârii Plenului nr. 742/2007 s-a stabilit

în mod expres că „procurorii numiți în funcție cu mai puțin de 2 ani înaintea susținerii

concursului, nu pot participa la examen deoarece activitatea profesională a

acestora nu poate fi evaluată până la data concursului, nefiind împlinit

termenul de 2 ani prevăzut de lege pentru realizarea acestei evaluări".

Potrivit prevederilor

art. 48 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, „(1) Numirea în

funcțiile de președinte și vicepreședinte la judecătorii, tribunale, tribunale

specializate și curți de apel se face numai prin concurs sau examen organizat,

ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin

Institutul Național al Magistraturii. (2) Pot participa la concurs sau examen

judecătorii care au calificativul „foarte bine" la ultima evaluare, nu au

fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc condițiile de

vechime prevăzute de lege".

Se dispune, în plus,

prin art. 39 alin. (1) și (2) din actul normativ mai sus menționat, că „(1)

Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competență profesională și de

performanță judecătorii și procurorii sunt supuși la fiecare 3 ani unei

evaluări privind eficiența, calitatea activității și integritatea, obligația de

formare profesională continuă și absolvirea unor cursuri de specializare, iar

în cazul judecătorilor și procurorilor numiți în funcții de conducere, și modul

de îndeplinire a atribuțiilor manageriale. (2) Prima evaluare a judecătorilor

și procurorilor se face la 2 ani de la numirea în funcție".

Art. 6 alin. (1) din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului sau examenului

pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor, aprobat

prin Hotărârea nr. 320 din 27 aprilie 2006 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, cu modificările și completările aduse prin Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 817 din 4 septembrie 2008, reia

dispozițiile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. Totodată, Regulamentul

privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor,

aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676

din 4 octombrie 2007, cu modificările și completările următoare, dispune în

art. 29 alin. (1) că „Prima evaluare a judecătorilor și procurorilor se face la

2 ani de la numirea în funcție, iar următoarele evaluări se fac la fiecare 3

ani, de regulă în luna februarie a anului următor". De asemenea s-a

statuat, prin Hotărârea nr. 345 din 10 aprilie 2008 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, că termenul de 2 ani de la numirea în funcție, la

care se referă art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, și art. 29 alin. (1) din Regulamentul

privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor, se

calculează de la data numirii în funcția de judecător sau procuror, prin Decret

al Președintelui României.

Curtea reține,

referitor la momentul de la care curge termenul de doi ani pentru efectuarea

primei evaluări profesionale a judecătorilor sau procurorilor, prevăzut de art.

39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, că deși textul în discuție utilizează sintagma

„numirea în funcție", nu poate fi confundată numirea în funcția de judecător

sau procuror stagiar (numire care se face, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea

nr. 303/2004, de către Consiliul Superior al Magistraturii, articol care este

cuprins în Capitolul II - Judecătorii și procurorii stagiari) cu numirea în

funcția de judecător sau procuror (care se face de către Președintele României,

numai după promovarea examenului de capacitate, prin decret al Președintelui

României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit art. 31

alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, dispoziții cuprinse în Capitolul

III - Numirea judecătorilor și procurorilor).

Rezultă, față de

aceste prevederi, că „termenul de doi ani de la numirea în funcție" se

referă la numirea în funcția de judecător sau procuror care se face numai după promovarea

examenului de capacitate, prin decret al Președintelui României, la propunerea

Consiliului Superior al Magistraturii, o asemenea concluzie impunându-se și

prin prisma faptului că statutul judecătorilor și procurorilor stagiari este

altul decât cel al judecătorului sau procurorului astfel că poate fi evaluată,

potrivit procedurii legale prevăzută de art. 39 alin. (2) din Legea nr.

303/2004, numai activitatea unui judecător sau procuror, în vreme ce

activitatea unui judecător sau procuror stagiar este evaluată, potrivit art. 22

- 24 din Legea nr. 303/2004 și Regulamentului privind examenul de capacitate al

judecătorilor stagiari și procurorilor stagiari, aprobat prin Hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 581/2006, prin întocmirea

trimestrială a unui referat de evaluare individuală, de către un judecător sau

procuror anume desemnat ca îndrumător de stagiu, privind însușirea

cunoștințelor practice specifice activității de judecător sau procuror.

Nu se pune chestiunea

incidenței în cauză a principiului nediscriminării și a celui al egalității de

tratament, întrucât situația recurentei nu este comparabilă cu situația avută

în vedere la emiterea de către Secția pentru procurori a Consiliului Superior

al Magistraturii a Hotărârilor nr. 247 din 18 septembrie 2008 și nr. 266 din 18

septembrie 2008 (reținându-se în aceste cazuri existența unui raport de

evaluare care nu mai putea fi invalidat de secția respectivă) și de către

Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a Hotărârilor

nr. 814 din 15 octombrie 2009 și nr. 844 din 29 octombrie 2009, în aceste

ultime ipoteze fiind vorba de luarea unor măsuri cu caracter temporar

(delegare) pentru asigurarea îndeplinirii atribuțiilor specifice unor funcții

de conducere vacante la judecătorii, până la ocuparea funcțiilor respective

prin numire, în condițiile legii. Pe de altă parte, elementele de fapt și de

drept din litigiu nu sunt identice nici cu cele proprii cauzei în care s-a

pronunțat Decizia nr. 2064 din 7 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în condițiile în care

s-a constatat, prin considerentele hotărârii în discuție, că deși recurenta

îndeplinea condițiile de a fi evaluată din punct de vedere al activității

profesionale (fiind împlinit, la data formulării cererii de înscriere la

concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 5 octombrie

2008, termenul de 2 ani de la numirea în funcție prin decret prezidențial,

prevăzut de art. 39 alin. (2) din Legea nr. 303/2004) această evaluare nu s-a

realizat, din motive neimputabile candidatei, până la organizarea concursului

de promovare.

În raport de cele mai

sus arătate, cum recurenta - care a fost numită în funcția de judecător prin

Decretul Președintelui României nr. 47 din 11 ianuarie 2008 - nu a făcut dovada

îndeplinirii condiției referitoare la evaluarea profesională, prevăzută de art.

39 alin. (2) și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, se constată că în mod întemeiat s-a dispus, prin Hotărârea nr. 8

din 26 octombrie 2009 a Comisiei de organizare a concursului sau examenului

pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor organizat în perioada 2

octombrie - 15 decembrie 2009, respingerea cererii recurentei P.A.M. de

înscriere la concursul pentru numirea în funcția de vicepreședinte la

Judecătoria Sectorului 1 București. Sunt legale, pe cale de consecință, și

Hotărârea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr.

911 din 29 octombrie 2009 (prin care a fost respinsă contestația formulată de

petenta P.A.M. împotriva Hotărârii nr. 8 din 26 octombrie 2009 a Comisiei de

organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere

a judecătorilor organizat în perioada 2 octombrie - 15 decembrie 2009), precum

și Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1967 din 5

noiembrie 2009, prin care a fost respinsă contestația introdusă de aceeași

petentă împotriva Hotărârii nr. 911 din 29 octombrie 2009 a Secției pentru

judecători a intimatului.

În aceste condiții, reținând că motivele de recurs

invocate în cauză nu sunt întemeiate, se va dispune, în temeiul prevederilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat

de P.A.M. împotriva Hotărârii nr. 1967 din 5 noiembrie 2009 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.A.M. împotriva Hotărârii nr. 1967 din 5 noiembrie 2009 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2010.