ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.06.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2232/2009

HOTĂRÂRE
12.06.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2232/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra cererii de

contestație în anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1222

în dosarul penal nr. 6523/3/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul A.G.

împotriva deciziei penale nr. 306 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Curtea a reținut, în esență,

că toate inadvertențele și încălcări ale legii sesizate de revizuient în calea

extraordinară de atac a revizuirii, sunt aspecte de probațiune, unele fiind și

examinate la judecata în cauză în cadrul căreia revizuientul a fost condamnat,

nefiind fapte sau împrejurări necunoscute instanțelor din ciclul judiciar

ordinar.

S-a concluzionat că nu

subzistă cazurile de revizuire invocate.

Împotriva acestei decizii a

formulat contestație în anulare contestatorul A.G. invocând cazurile prevăzute

de art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen. și susținând că hotărârea de condamnare

a sa este greșită, s-au încălcat dispozițiile legale, a fost nerespectată

obligația de a fi audiat inculpatul.

Contestația în anulare

formulată în cauză este inadmisibilă.

Potrivit art. 391 alin. (2) C.

proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este

condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea

termenului de exercitare prevăzut de lege, invocarea de motive care se sprijină

pe cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi

în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, iar examinarea temeiniciei

contestației în anulare nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității

în principiu.

În cauză, contestatorul a

invocat cazul de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. c) C. proc.

pen., împrejurarea că instanța de recurs a omis să constate că a intervenit

prescripția, deși din actele dosarului rezultă că termenul de prescripție

specială a răspunderii penale s-a împlinit, potrivit art. 124 C. pen.

De asemenea, a fost invocat

și cazul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen.

Obligativitatea ascultării

inculpatului este prevăzută de lege în mod cumulativ în sarcina primei instanțe

și a instanței de apel, iar în cazul în care ascultarea inculpatului nu s-a

efectuat, fie de prima instanță, fie de instanța de apel, fie de ambele instanțe,

obligația ascultării inculpatului îi revine instanței de recurs, ceea ce

rezultă din prevederea art. 385

14

alin. (1

1

) C. proc.

pen., conform căreia, cu ocazia judecării recursului, instanța este obligată să

procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse

în Partea specială, Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost

ascultat la instanțele de fond și apel.

În aplicarea corectă a

acestor prevederi, numai cu ocazia soluționării fondului cauzei, instanța de

recurs are sarcina de a asigura prezența inculpatului în fața instanței de

recurs și de a asculta inculpatul.

Este de observat că în

prezenta cauză contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva unei

decizii pronunțată de instanța de recurs ca urmare a exercitării de către

acestea a unei alte căi extraordinare de atac – cerere de revizuire care se

judecă după regulile impuse de art. 393 - 407 C. proc. pen.

În cauză criticile formulate

de contestator nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.,

așa încât nu este îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire

cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare.

În consecință, contestația

în anulare este inadmisibilă și va fi respinsă, ca atare, conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în

anulare formulată de contestatorul A.G. împotriva deciziei penale nr. 1222 din

1 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 6523/3/2008.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 iunie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-05-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2008/2009
1 ori art. 385 16 alin. (1). În cauză aceste condiții se constată a fi neîndeplinite. Contestatorul nu a invocat niciunul din cazurile expres limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen. în care se poate exercita calea extraordinară de ata
ÎCCJ 2008-06-06
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2052/2008
se prezenta si de a încunoștiința instanța despre aceasta împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care exi
ÎCCJ 2009-02-09
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 435/2009
Examinând contestația în anulare de față constată: La data de 19 decembrie 2008 s-a înregistrat sub numărul 10661/1/2008 contestația în anulare formulată de R.R., împotriva deciziei nr. 3897 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte
ÎCCJ 2008-11-06
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3605/2008
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 848 din 10 iulie 2008 Tribunalul București, secția a II a penală, a respins ca nefondată cererea de revizuire împotriva sentinței penale
ÎCCJ 2008-10-30
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3473/2008
stituțională și pe un temei neconstituționale (art. 209 C. proc. pen.). Prezentei contestații în anulare, i-a fost atașată citația nr. 2359/54/2007 emisă la 02 august 2008, aflată la fila 2 dosarul Înaltei Curți. La termenul de astăzi, în c
Sursă