ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2232/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2232/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cererii de
contestație în anulare de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1222
în dosarul penal nr. 6523/3/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul A.G.
împotriva deciziei penale nr. 306 din 12 decembrie 2008 a Curții de Apel
București, secția I penală.
Curtea a reținut, în esență,
că toate inadvertențele și încălcări ale legii sesizate de revizuient în calea
extraordinară de atac a revizuirii, sunt aspecte de probațiune, unele fiind și
examinate la judecata în cauză în cadrul căreia revizuientul a fost condamnat,
nefiind fapte sau împrejurări necunoscute instanțelor din ciclul judiciar
ordinar.
S-a concluzionat că nu
subzistă cazurile de revizuire invocate.
Împotriva acestei decizii a
formulat contestație în anulare contestatorul A.G. invocând cazurile prevăzute
de art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen. și susținând că hotărârea de condamnare
a sa este greșită, s-au încălcat dispozițiile legale, a fost nerespectată
obligația de a fi audiat inculpatul.
Contestația în anulare
formulată în cauză este inadmisibilă.
Potrivit art. 391 alin. (2) C.
proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestației în anulare este
condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor privind respectarea
termenului de exercitare prevăzut de lege, invocarea de motive care se sprijină
pe cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum și invocarea de dovezi
în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, iar examinarea temeiniciei
contestației în anulare nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilității
în principiu.
În cauză, contestatorul a
invocat cazul de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. c) C. proc.
pen., împrejurarea că instanța de recurs a omis să constate că a intervenit
prescripția, deși din actele dosarului rezultă că termenul de prescripție
specială a răspunderii penale s-a împlinit, potrivit art. 124 C. pen.
De asemenea, a fost invocat
și cazul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen.
Obligativitatea ascultării
inculpatului este prevăzută de lege în mod cumulativ în sarcina primei instanțe
și a instanței de apel, iar în cazul în care ascultarea inculpatului nu s-a
efectuat, fie de prima instanță, fie de instanța de apel, fie de ambele instanțe,
obligația ascultării inculpatului îi revine instanței de recurs, ceea ce
rezultă din prevederea art. 385
14
alin. (1
1
) C. proc.
pen., conform căreia, cu ocazia judecării recursului, instanța este obligată să
procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse
în Partea specială, Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost
ascultat la instanțele de fond și apel.
În aplicarea corectă a
acestor prevederi, numai cu ocazia soluționării fondului cauzei, instanța de
recurs are sarcina de a asigura prezența inculpatului în fața instanței de
recurs și de a asculta inculpatul.
Este de observat că în
prezenta cauză contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva unei
decizii pronunțată de instanța de recurs ca urmare a exercitării de către
acestea a unei alte căi extraordinare de atac – cerere de revizuire care se
judecă după regulile impuse de art. 393 - 407 C. proc. pen.
În cauză criticile formulate
de contestator nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.,
așa încât nu este îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire
cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare.
În consecință, contestația
în anulare este inadmisibilă și va fi respinsă, ca atare, conform art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în
anulare formulată de contestatorul A.G. împotriva deciziei penale nr. 1222 din
1 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,
pronunțată în dosarul nr. 6523/3/2008.
Obligă
contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 12 iunie 2009.