ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1306/2010

Prin sentința comercială nr. 22/C din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația P. PAS în contradicție cu pârâtele A.D.S., SC P.I. SA și SC P.N. SA și în consecință s-a admis în parte contestația, s-a anulat în parte decizia nr. 49 din 16 octombrie 2003 emisă de pârâta A.D.S., dispunându-se reprimirea reclamantei la preselecție, în vederea selectării investitorilor care participă la negocierea directă cu preselecție. A fost respinsă contestația cu privire la eliminarea de la negocierea directă cu preselecție a pârâtei SC P.I. SA. S-a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune din 2 februarie 2004 încheiat între A.D.S.

și SC P.N. SA și modificat prin actul adițional din 27 august 2004. A fost admisă cererea formulată de pârâta SC P.I. SA de chemare în garanție a A.D.S. și în consecință, chemata în garanție a fost obligată la restituirea către pârâtă a sumei de 160.547 lei, achitată de aceasta cu titlu de preț acțiuni, sumă actualizată în funcție de rata inflației la data restituirii efective. Cererea de chemare în garanție formulată de aceeași pârâtă împotriva M.E.F. a fost respinsă. Totodată s-a luat act de renunțarea pârâtei la cererea de chemare în garanție a CN A.F.P.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Eliminarea reclamantei de la negociere s-a efectuat în mod greșit de către comisia din cadrul pârâtei A.D.S., iar contestația acesteia a fost greșit respinsă prin decizia nr. 49 din 16 octombrie 2003, deoarece scrisoarea de garanție bancară din 6 octombrie 2003 a fost eliberată de bancă în mod expres pentru concesionarea terenului cu destinație agricolă, așa cum se prevede în preambulul actului. În acest sens s-au avut în vedere și principiile interpretării actelor juridice conform art. 978 C. civ., în sensul producerii efectelor juridice. Astfel, Tribunalul a decis că se impune anularea în parte a deciziei nr. 49 din 16 octombrie 2003, cu consecința reprimirii reclamantei la preselecție în vederea selectării investitorilor care vor participa la negocierea directă cu preselecție.

S-a reținut că, în condițiile reluării procedurii de preselecție, toți participanții inițiali au dreptul de a participa la preselecție, astfel că nu se pune problema eliminării SC P.I. SA. În privința cererilor privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A.D.S. și SC P.I. SA, precum și a celui de concesiune încheiat cu SC P.N. SA, prima instanță a reținut că aceste acte au fost încheiate deși se cunoștea împrejurarea existenței pe rol a unei judecăți, faptul că reclamanta a efectuat numeroase sesizări adresate organelor A.D.S., precum și față de modul de soluționare a primului petit, impunându-se anularea acestor contracte, raportat și la poziția procesuală a A.D.S., care a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a acestor cereri.

Drept consecință, în temeiul art. 60 alin. (1), art. 61 alin. (1) și art. 63 alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis și cererea de chemare în garanție formulată de SC P.I. SA împotriva A.D.S., pe care l-a obligat la restituirea actualizată a prețului acțiunilor plătite de cumpărătoare, respingând totodată cererea de chemare în garanție a M.E.F. pe considerentul că nu există nicio obligație legală sau contractuală care să justifice o astfel de cerere. Totodată, în privința cererii de chemare în garanție formulată împotriva CN A.F.P. s-a făcut aplicarea art. 246 alin. (1) C. proc. civ. Apelurile declarate de pârâtele A.D.S., SC P.I. SA și SC P.N. SA împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Sibiu au fost respinse prin decizia comercială nr. 52/A din 5 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia.

În considerentele deciziei, Curtea a reținut că prima instanță, în mod corect a stabilit că scrisoarea de garanție bancară care a determinat eliminarea reclamantei din procedură, conținea o simplă eroare materială, pe care comisia de licitație trebuia să o interpreteze ca atare și că, de asemenea, s-a realizat o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor art. 978 C. civ. S-a reținut că soluția nulității se impune cu efect retroactiv și are ca efect și constatarea nulității actelor subsecvente. Au fost înlăturate susținerile pârâtei SC P.N. SA conform cărora nu a fost citată la judecata în primă instanță pe considerentul că din actele dosarului rezultă că această parte a știut de proces, i-au fost comunicate toate actele procedurale.

Cererea de suspendare a executării hotărârii a fost respinsă ca rămasă fără obiect. Împotriva acestei decizii pârâtele au declarat recurs. 1.- Pârâta A.D.S. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, iar pe fond, respingerea acțiunii. Criticile vizează motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se că decizia s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, fără a se ține seama de realitățile sociale și economice, punerea în executare a deciziei necesitând reluarea procedurii de privatizare a SC P.N. SA de la momentul emiterii deciziei nr. 49 din 16 octombrie 2003, ceea ce este imposibil, deoarece societatea a suferit multiple modificări investiționale și patrimoniale în perioada 2003 - 2009. 2. Pârâta SC P.N.

SA își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9, susținând că decizia s-a dat cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, sub 3 aspecte: 2.1. Hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea art. 295 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel nu analizează motivul doi în cadrul căruia s-a invocat faptul că sentința a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., precum și dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O. De asemenea, instanța nu a analizat excepția lipsei de interes a reclamantei invocată prin motivele de apel. 2.2. Hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea art. 1141 alin. (2) C. proc. civ. și art. 6 din C.E.D.O., în sensul că cererea de chemare în judecată și înscrisurile doveditoare nu i-au fost comunicate pârâtei.

2.3. Hotărârea este lipsită de temei legal, deoarece, deși procedura de licitație a fost anulată în parte, totuși se dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare, precum și a celui de concesionare, care nu are nicio legătură cu decizia de excludere a reclamantei din procedura de licitație. Recurenta apreciază că se impune admiterea excepției de ordine publică a lipsei de interes a cererii de constatare a nulității absolute a contractului de concesionare. 3. Criticile recursului promovat de pârâta SC P.I. SA se circumscriu motivului de modificare prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 3.1. Astfel, recurenta susține că decizia s-a dat cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 62 alin. (9) din Normele de aplicare ale Legii nr. 268/2001, cuprinse în H.G.

nr. 626/2001 și care sunt imperative, în sensul că nerespectarea sau prezentarea incompletă a documentelor de participare conduce la excluderea respectivului ofertant. Or, reclamanta nu a îndeplinit condiția depunerii unei scrisori de garanție bancară conform modelului stabilit strict prin caietul de sarcini, iar comisia nu putea adopta decât hotărârea de excludere din cadrul procedurii. De asemenea, dispozițiile art. 978 C. civ. privesc interpretarea contractelor în relațiile dintre părți, fiind exclusă în speță. Remedierea ulterioară a lipsurilor constatate nu prezintă relevanță și nu constituie motiv de nelegalitate a deciziei, procedura de negociere cu preselecție, ca procedură în cadrul privatizării fiind caracterizată prin formalism și celeritate.

3.2. În privința capetelor de cerere vizând constatarea nulității celor două contracte atacate se arată că soluția este lipsită de temei legal. Din acest punct de vedere recurenta susține că, după eliminarea reclamantei procedura de licitație a continuat și s-a finalizat cu încheierea celor două contracte. Astfel, de vreme ce procedura de licitație nu a fost anulată și nici măcar nu s-a solicitat anularea ei, este exclus ca actul subsecvent constând în actul final al procedurii să fie desființat, deoarece admiterea contestației reclamantei pe aspectul învederat nu echivalează cu constatarea nulității actelor de procedură încheiate ulterior. 3.3. Recurenta susține că decizia este nelegală și în raport de aplicarea greșită a art. 298 coroborat cu art. 167 C. proc.

civ., susținând că, în mod nelegal, instanța de apel a respins proba cu înscrisuri solicitată. Concludența și utilitatea probei constând în depunerea unei copii certificate a dosarului de privatizare este dată de faptul că numai în urma analizei succesiunii tuturor actelor din cadrul procedurii de privatizare se poate stabili care sunt actele care au determinat încheierea contractelor de privatizare și de concesiune și, eventual, care este relația dintre aceste acte și decizia nr. 49/2003 atacată. Prin înscrisul depus la dosar și intitulat „note de concluzie”, intimata Asociația P. PAS a solicitat respingerea recursurilor și menținerea deciziei nr. 52 din 5 iunie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia.

În apărare, în esență, intimata susține că SC P.N. SA a fost citată și i s-au comunicat toate actele de procedură, contrar susținerilor sale, decizia este motivată în fapt și în drept, iar faptul că procedura a fost continuată în condițiile în care A.D.S. a fost notificată de existența contestației este ilegal, și părțile și-au asumat acest risc. În legătură cu constatarea nulității contractului de concesionare, arată că soluția este consecința firească a anulării contractului de vânzare-cumpărare.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate se vor reține următoarele: Acțiunea introductivă de instanță a fost promovată inițial de către reclamanta Asociația P. PAS Piatra Neamț, la 17 octombrie 2003, pe rolul Tribunalului Neamț, în contradictoriu cu pârâta A.D.S., având ca obiect admiterea contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei pârâtei din 13 martie 2003, prin care s-a respins plângerea privind eliminarea de la negociere prin ofertă directă, solicitându-se reprimirea reclamantei la preselecție și negociere, precum și eliminarea celorlalte două ofertante, respectiv SC P. SA și SC P.I. SA. Prin sentința nr. 140/CA din 8 decembrie 2003, Tribunalul Neamț a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, pe considerentul că pârâta este o autoritate publică centrală „litigiul fiind de competența Curții de Apel conform art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. Această soluție a fost casată prin decizia nr. 434 din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel Bacău cu trimiterea cauzei spre judecare în fond, aceleiași instanțe, în virtutea caracterului comercial al litigiului și aplicabilității art. 40 din Legea nr. 137/2002. Urmare a casării, Tribunalul Neamț a pronunțat sentința nr. 207/E din 21 martie 2005, prin care a respins în fond acțiunea precizată cu petitul de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni încheiat cu SC P.I. SA, față de care s-a extins acțiunea. Prima instanță a reținut în considerente că scrisoarea de garanție bancară care a determinat excluderea reclamantei nu a îndeplinit condițiile impuse în caietul de sarcini.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost înregistrat în dosarul nr. 2794/2005 a Curții de Apel Bacău, în care pârâta A.D.S. București a solicitat introducerea în cauză a CN A.F.P., în calitate de succesoare a sa în drepturi. Prin decizia nr. 84 din 29 noiembrie 2005 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a A.D.S. București și s-a admis apelul promovat de reclamantă împotriva sentinței nr. 207 din 21 martie 2005 a Tribunalului Neamț care a fost schimbată în tot, iar pe fond s-a admis acțiunea în parte, în sensul admiterii contestației formulate de reclamanta Asociația P. PAS împotriva deciziei din 16 octombrie 2003, numai în ceea ce privește primirea la preselecție și la negocieri a acesteia.

A fost respinsă cererea privind eliminarea de la negociere a celorlalte două ofertante. S-a reținut că scrisoarea de garanție bancară este conformă, fiind eliberată expres pentru concesionarea terenului. Prin încheierea din 23 februarie 2006 a Curții de Apel Bacău s-a dispus completarea deciziei nr. 84, în sensul constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 31 octombrie 2003. Prin decizia nr. 1244 din 20 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate de A.D.S. și SC P.I. SA, au fost casate decizia nr. 84/2005 astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 4 ianuarie 2006, încheierea de completare din 23 februarie 2006, precum și sentința nr. 207 din 21 martie 2005, cauza fiind trimisă la Tribunalul Neamț pentru rejudecare în fond.

În rejudecare după casarea cu trimitere, obiectul acțiunii fiind extins și în sensul constatării nulității absolute a contractului de concesiune din 2 februarie 2004, SC P.I. SA a formulat cereri de chemare în garanție împotriva A.D.S., (care pierduse calitatea procesuală prin introducerea CN A.F.P. București), M.E.F. și CN A.F.P. București. Ulterior, CN A.F.P. București a fost desființată prin O.U.G. nr. 23/2008, astfel că A.D.S. nu a mai susținut excepția lipsei calității sale procesuale pasive, preluând patrimoniul CN A.F.P. București. Prin încheierea nr. 550 din 14 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea dosarului la Tribunalul Sibiu, unde cauza s-a înregistrat sub nr. 4165/1/2006, dosar în care, la 22 octombrie 2008 reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul următoarelor solicitări: anularea deciziei nr. 49 din 16 octombrie 2003 a A.D.S.

și revenirea reclamantei la preselecție și negocieri; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 31 octombrie 2003 încheiat de A.D.S. cu SC P.I. SA; constatarea nulității absolute a contractului de concesiune din 2 februarie 2004 încheiat între A.D.S. și SC P.N. SA, modificat prin actul adițional din 27 august 2004; eliminarea de la negocierea directă cu preselecție a contraofertantei SC P.I. SA, reclamanta înțelegând totodată să renunțe la capătul de cerere privind excluderea SC P. SA. Prin încheierea nr. 2074/C din 12 noiembrie 2008 a Tribunalului Sibiu s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea acțiunii în contradictoriu cu pârâta SC P. SA. Prin sentința comercială nr. 22/C din 14 ianuarie 2009 se admite în parte acțiunea, în sensul anulării deciziei nr. 49 din 16 octombrie 2003 emisă de A.D.S., admiterii în parte a contestației și reprimirii reclamantei la preselecție pentru participarea la negociere.

S-au anulat cele două contracte de vânzare-cumpărare și concesionare, respingându-se contestația cu privire la eliminarea de la preselecție a pârâtei SC P.I. SA. S-a admis cererea de chemare în garanție a A.D.S., care a fost obligată la plata sumei de 160.547 lei în favoarea SC P.I. SA, respingându-se chemarea în garanție a M.E.F. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, prin respingerea apelurilor în baza deciziei comerciale nr. 52/A din 5 iunie 2009, supusă examinării prezentului recurs. 1. Criticile recurentei SC P.I. SA Drobeta Turnu Severin se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

1.1. Se susține că instanțele au aplicat greșit dispozițiile art. 62 alin. (9) din Normele de aplicare ale Legii nr. 268/2001, cuprinse în H.G. nr. 626/2001 conform cărora neprezentarea sau prezentarea incompletă a documentelor de participare conduce la excluderea respectivului ofertant, validând scrisoarea de garanție bancară care, la momentul prezentării era neconformă modelului stabilit strict prin caietul de sarcini în cadrul documentației de participare, așa cum impune art. 62 alin. (2) lit. b) din Norme. La dosarul inițial înregistrat la Tribunalul Neamț este anexată scrisoarea de garanție bancară pentru oferta depusă în vederea participării la negocierea directă cu preselecție. Din conținutul acesteia rezultă expres, asumarea de către banca emitentă, B.R.D.

SA, sucursala Neamț, a garantării în favoarea A.D.S. și a angajamentului său irevocabil de a efectua plata imediat, independent de validitatea și efectele juridice ale tranzacției reprezentată de concesionarea terenului cu destinație agricolă, în suprafață de 490 ha, din exploatarea SC P.N. SA pentru orice sumă, până la concurența celei de 486.392.085 lei. În cuprinsul aceluiași document emis de bancă, la enumerarea celor patru situații în care ofertantul s-ar putea afla și cu privire la care banca își asumă obligația de plată mai sus enunțată, în două dintre situații, descrise la pct. b) și c), în loc de „contract de concesiune” s-a redactat „contract de cesiune” dintr-o evidentă eroare materială câtă vreme, așa cum s-a reținut, din preambulul înscrisului, rezultă fără echivoc raportul juridic garantat precum și obiectul acestuia.

Prin urmare, cum corect s-a reținut, comisia a dat dovadă de un formalism excesiv în interpretarea normelor legale aplicabile, perpetuat eronat de către comisia de soluționare a contestațiilor, cu atât mai mult cu cât, la analizarea contestației depusă de ofertanta Asociația P. PAS Piatra Neamț, aceasta a anexat un înscris rectificativ emis la 11 octombrie 2003 de B.R.D. SA, în care evocă greșeala de dactilografiere, pe care și-o asumă. În ceea ce privește invocarea art. 978 C. civ. de către instanța de apel, se va reține că, într-adevăr, aceste dispoziții legale vizează interpretarea contractelor, ca operațiune de determinare a înțelesului exact al clauzelor unui contract, prin cercetarea manifestării de voință a părților în strânsă corelație cu voința lor internă.

Cu toate acestea, fără o referire expresă la aceste norme legale regulile de interpretare a contractelor pot fi aplicabile și altor acte juridice cum este în speță, scrisoarea de garanție bancară, din al cărei conținut reiese care a fost voința reală a emitentului, voință care este prioritară. 1.2. Recurenta critică pentru motive de nelegalitate și soluția instanței de apel în privința capetelor de cerere vizând constatarea nulității celor două contracte, de vânzare-cumpărare și respectiv de concesiune. Sub acest aspect se va reține că, în mod legal, ca efect al anulării actelor care au stat la baza excluderii reclamantei din procedura de preselecție în vederea negocierii, și dispunerii reluării procedurii din faza inițială, s-a decis și asupra anulării actelor subsecvente.

Instanțele au dat astfel eficiență efectelor nulității, de a repune părțile în situația anterioară și de anulare a actelor subsecvente ca urmare a anulării actului inițial, principiu care privește efectele nulității față de terți. Aceste efecte se produc chiar în lipsa unei cereri de anulare a licitației; actele juridice vătămătoare cu consecințe în patrimoniul reclamantei sunt cele două contracte încheiate în pofida faptului că se cunoștea împrejurarea că reclamanta a contestat procedura și a promovat acțiune în instanță. 1.3. Recurenta a invocat și încălcarea și aplicarea greșită a art. 167 C. proc. civ., susținând că în mod nelegal instanța de apel a respins proba cu înscrisuri. Aceasta este o chestiune de netemeinicie a hotărârii, câtă vreme instanța în fața căreia s-a solicitat proba a apreciat asupra concludenței, utilității și pertinenței și a dispus în consecință.

2. În privința recursului declarat de SC P.N. SA, se va reține că, deși invocate la pct. 9 al art. 304, neanalizarea motivului de apel prin care s-a invocat încălcarea dispozițiilor art. 1141 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la comunicarea actelor procedurale precum și a excepției lipsei interesului reclamantei în promovarea cererii de constatare a nulității absolute a actului de concesiune urmează a fi încadrate la motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Criticile sunt neîntemeiate, la fila 5 alin. (4) din decizie instanța a analizat susținerile pârâtei cu privire la necomunicarea actelor de procedură.

De asemenea, prin soluția de anulare a actului de concesiune, și considerentele reținute în sprijinul ei, instanța de apel a analizat, implicit interesul reclamantei în promovarea acestei cereri, arătând că, de vreme ce procedura s-a anulat, urmând a fi reluată, la cererea reclamantei, actele subsecvente încheiate cu terți urmează soluția ce decurge din efectele nulității. Din considerente reținute cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., raportate la art. 6 din C.E.D.O. cu privire la un proces echitabil, rezultă că instanța de apel, prin raportare la sentința primei instanțe, le-a aplicat în mod corespunzător. De altfel, aceste norme ocrotesc interese personale fiind aplicabile în privința lor, dispozițiile art. 108 alin. (3) C. proc.

civ. conform cărora „Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond”. În ceea ce privește criticile vizând nelegalitatea dispozițiilor de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat cu SC P.I. SA, precum și a contractului de concesiune, încheiat între A.D.S. și societatea privatizată – recurenta SC P.N. SA, considerentele pentru care acestea au fost înlăturate se regăsesc și sunt comune cu cele reținute la analiza recursului pârâtei SC P.I. SA. Efectul anulării actelor subsecvente este pe deplin aplicabil în speță, odată ce condiția interesului reclamantei se verifică pentru anularea actului principal.

3. Cât privește recursul declarat de A.D.S., cele reținute de instanța apelului, în sensul că, în condițiile în care nu s-a dovedit o imposibilitate obiectivă de executare a soluției de repunere a părților în situația anterioară, eventualele dificultăți constând în necesitatea unor restituiri și compensații ce ar putea rezulta ca urmare a punerii în executare a sentinței nu sunt insurmontabile, sunt corecte. Trimiterile recurentei la realitățile sociale și economice care ar determina îngreunarea punerii în executare a hotărârilor sunt chestiuni ce vizează temeinicia, oportunitatea și alte aspecte, care nu pot fi analizate pe calea recursului. În baza considerentelor expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele A.D.S., SC P.N. SA Drobeta Turnu Severin și SC P.I. SA Drobeta Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții A.D.S. București, SC P.N. SA Drobeta Turnu Severin și SC P.I. SA Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei civile nr. 52/A/2009 din 5 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.