ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1306/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1306/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin sentința comercială nr. 22/C din 14

ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta Asociația P. PAS în contradicție cu

pârâtele A.D.S., SC P.I. SA și SC P.N. SA și în consecință

s-a admis în parte contestația, s-a anulat în parte decizia nr. 49 din 16

octombrie 2003 emisă de pârâta A.D.S., dispunându-se reprimirea

reclamantei la preselecție, în vederea selectării investitorilor care

participă la negocierea directă cu preselecție.

A fost respinsă contestația cu privire la

eliminarea de la negocierea directă cu preselecție a pârâtei SC P.I.

SA.

S-a constatat nulitatea absolută a contractului

de concesiune din 2 februarie 2004 încheiat între A.D.S. și SC P.N. SA și

modificat prin actul adițional din 27 august 2004.

A fost admisă cererea formulată de pârâta SC

P.I. SA de chemare în garanție a A.D.S. și în consecință,

chemata în garanție a fost obligată la restituirea către

pârâtă a sumei de 160.547 lei, achitată de aceasta cu titlu de

preț acțiuni, sumă actualizată în funcție de rata

inflației la data restituirii efective.

Cererea de chemare în garanție formulată de

aceeași pârâtă împotriva M.E.F. a fost respinsă.

Totodată s-a luat act de renunțarea pârâtei

la cererea de chemare în garanție a CN A.F.P.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Eliminarea reclamantei de la negociere s-a efectuat

în mod greșit de către comisia din cadrul pârâtei A.D.S., iar

contestația acesteia a fost greșit respinsă prin decizia nr. 49

din 16 octombrie 2003, deoarece scrisoarea de garanție bancară din 6

octombrie 2003 a fost eliberată de bancă în mod expres pentru

concesionarea terenului cu destinație agricolă, așa cum se

prevede în preambulul actului.

În acest sens s-au avut în vedere și principiile

interpretării actelor juridice conform art. 978 C. civ., în sensul

producerii efectelor juridice.

Astfel, Tribunalul a decis că se impune anularea

în parte a deciziei nr. 49 din 16 octombrie 2003, cu consecința reprimirii

reclamantei la preselecție în vederea selectării investitorilor care

vor participa la negocierea directă cu preselecție.

S-a reținut că, în condițiile

reluării procedurii de preselecție, toți participanții

inițiali au dreptul de a participa la preselecție, astfel că nu

se pune problema eliminării SC P.I. SA.

În privința cererilor privind nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A.D.S. și SC P.I. SA,

precum și a celui de concesiune încheiat cu SC P.N. SA, prima

instanță a reținut că aceste acte au fost încheiate

deși se cunoștea împrejurarea existenței pe rol a unei

judecăți, faptul că reclamanta a efectuat numeroase sesizări

adresate organelor A.D.S., precum și față de modul de

soluționare a primului petit, impunându-se anularea acestor contracte,

raportat și la poziția procesuală a A.D.S., care a lăsat la

aprecierea instanței modul de soluționare a acestor cereri.

Drept consecință, în temeiul art. 60 alin.

(1), art. 61 alin. (1) și art. 63 alin. (1) C. proc. civ., instanța a

admis și cererea de chemare în garanție formulată de SC P.I. SA împotriva

A.D.S., pe care l-a obligat la restituirea actualizată a prețului

acțiunilor plătite de cumpărătoare, respingând

totodată cererea de chemare în garanție a M.E.F. pe considerentul

că nu există nicio obligație legală sau contractuală

care să justifice o astfel de cerere.

Totodată, în privința cererii de chemare în

garanție formulată împotriva CN A.F.P. s-a făcut aplicarea art. 246

alin. (1) C. proc. civ.

Apelurile declarate de pârâtele A.D.S., SC P.I. SA și

SC P.N. SA împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Sibiu au fost

respinse prin decizia comercială nr. 52/A din 5 iunie 2009 a Curții

de Apel Alba Iulia.

În considerentele deciziei, Curtea a reținut

că prima instanță, în mod corect a stabilit că scrisoarea

de garanție bancară care a determinat eliminarea reclamantei din

procedură, conținea o simplă eroare materială, pe care comisia

de licitație trebuia să o interpreteze ca atare și că, de

asemenea, s-a realizat o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor art.

978 C. civ.

S-a reținut că soluția

nulității se impune cu efect retroactiv și are ca efect și

constatarea nulității actelor subsecvente.

Au fost înlăturate susținerile pârâtei SC

P.N. SA conform cărora nu a fost citată la judecata în primă

instanță pe considerentul că din actele dosarului rezultă

că această parte a știut de proces, i-au fost comunicate toate

actele procedurale.

Cererea de suspendare a executării

hotărârii a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei decizii pârâtele au declarat

recurs.

1.- Pârâta A.D.S. solicită admiterea recursului,

modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, iar pe fond, respingerea

acțiunii.

Criticile vizează motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținându-se că decizia s-a pronunțat cu

aplicarea greșită a legii, fără a se ține seama de

realitățile sociale și economice, punerea în executare a

deciziei necesitând reluarea procedurii de privatizare a SC P.N. SA de la

momentul emiterii deciziei nr. 49 din 16 octombrie 2003, ceea ce este

imposibil, deoarece societatea a suferit multiple modificări

investiționale și patrimoniale în perioada 2003 - 2009.

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9, susținând că decizia

s-a dat cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, sub 3

aspecte:

2.1. Hotărârea s-a pronunțat cu

încălcarea art. 295 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel

nu analizează motivul doi în cadrul căruia s-a invocat faptul că

sentința a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor

imperative ale art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., precum și dreptul la un

proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O.

De asemenea, instanța nu a analizat

excepția lipsei de interes a reclamantei invocată prin motivele de

apel.

2.2. Hotărârea s-a pronunțat cu

încălcarea art. 1141 alin. (2) C. proc. civ. și art. 6 din C.E.D.O.,

în sensul că cererea de chemare în judecată și înscrisurile doveditoare

nu i-au fost comunicate pârâtei.

2.3. Hotărârea este lipsită de temei legal,

deoarece, deși procedura de licitație a fost anulată în parte,

totuși se dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare, precum

și a celui de concesionare, care nu are nicio legătură cu

decizia de excludere a reclamantei din procedura de licitație.

Recurenta apreciază că se impune admiterea excepției

de ordine publică a lipsei de interes a cererii de constatare a

nulității absolute a contractului de concesionare.

se circumscriu motivului de modificare prevăzută de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

3.1. Astfel, recurenta susține că decizia

s-a dat cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 62 alin. (9)

din Normele de aplicare ale Legii nr. 268/2001, cuprinse în H.G. nr. 626/2001

și care sunt imperative, în sensul că nerespectarea sau prezentarea

incompletă a documentelor de participare conduce la excluderea respectivului

ofertant.

Or, reclamanta nu a îndeplinit condiția

depunerii unei scrisori de garanție bancară conform modelului

stabilit strict prin caietul de sarcini, iar comisia nu putea adopta decât

hotărârea de excludere din cadrul procedurii.

De asemenea, dispozițiile art. 978 C. civ.

privesc interpretarea contractelor în relațiile dintre părți,

fiind exclusă în speță.

Remedierea ulterioară a lipsurilor constatate nu

prezintă relevanță și nu constituie motiv de nelegalitate a

deciziei, procedura de negociere cu preselecție, ca procedură în

cadrul privatizării fiind caracterizată prin formalism și

celeritate.

3.2. În privința capetelor de cerere vizând

constatarea nulității celor două contracte atacate se arată

că soluția este lipsită de temei legal.

Din acest punct de vedere recurenta susține

că, după eliminarea reclamantei procedura de licitație a

continuat și s-a finalizat cu încheierea celor două contracte.

Astfel, de vreme ce procedura de licitație nu a

fost anulată și nici măcar nu s-a solicitat anularea ei, este

exclus ca actul subsecvent constând în actul final al procedurii să fie

desființat, deoarece admiterea contestației reclamantei pe aspectul

învederat nu echivalează cu constatarea nulității actelor de

procedură încheiate ulterior.

3.3. Recurenta susține că decizia este

nelegală și în raport de aplicarea greșită a art. 298

coroborat cu art. 167 C. proc. civ., susținând că, în mod nelegal,

instanța de apel a respins proba cu înscrisuri solicitată.

Concludența și utilitatea probei constând

în depunerea unei copii certificate a dosarului de privatizare este dată

de faptul că numai în urma analizei succesiunii tuturor actelor din cadrul

procedurii de privatizare se poate stabili care sunt actele care au determinat încheierea

contractelor de privatizare și de concesiune și, eventual, care este

relația dintre aceste acte și decizia nr. 49/2003 atacată.

Prin înscrisul depus la dosar și intitulat „note

de concluzie”, intimata Asociația P. PAS a solicitat respingerea

recursurilor și menținerea deciziei nr. 52 din 5 iunie 2009 a

Curții de Apel Alba Iulia.

În apărare, în esență, intimata

susține că SC P.N. SA a fost citată și i s-au comunicat

toate actele de procedură, contrar susținerilor sale, decizia este

motivată în fapt și în drept, iar faptul că procedura a fost

continuată în condițiile în care A.D.S. a fost notificată de

existența contestației este ilegal, și părțile

și-au asumat acest risc.

În legătură cu constatarea

nulității contractului de concesionare, arată că

soluția este consecința firească a anulării contractului de

vânzare-cumpărare.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate

se vor reține următoarele:

Acțiunea introductivă de instanță

a fost promovată inițial de către reclamanta Asociația P.

PAS Piatra Neamț, la 17 octombrie 2003, pe rolul Tribunalului Neamț,

în contradictoriu cu pârâta A.D.S., având ca obiect admiterea contestației

formulate de reclamantă împotriva deciziei pârâtei din 13 martie 2003,

prin care s-a respins plângerea privind eliminarea de la negociere prin

ofertă directă, solicitându-se reprimirea reclamantei la

preselecție și negociere, precum și eliminarea celorlalte

două ofertante, respectiv SC P. SA și SC P.I. SA.

Prin sentința nr. 140/CA din 8 decembrie 2003,

Tribunalul Neamț a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de

Apel Bacău, pe considerentul că pârâta este o autoritate publică

centrală „litigiul fiind de competența Curții de Apel conform art.

3 pct. 1 C. proc. civ.

Această soluție a fost casată prin

decizia nr. 434 din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel Bacău cu

trimiterea cauzei spre judecare în fond, aceleiași instanțe, în

virtutea caracterului comercial al litigiului și aplicabilității

art. 40 din Legea nr. 137/2002.

Urmare a casării, Tribunalul Neamț a

pronunțat sentința nr. 207/E din 21 martie 2005, prin care a respins

în fond acțiunea precizată cu petitul de constatare a

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a pachetului

de acțiuni încheiat cu SC P.I. SA, față de care s-a extins

acțiunea.

Prima instanță a reținut în

considerente că scrisoarea de garanție bancară care a determinat

excluderea reclamantei nu a îndeplinit condițiile impuse în caietul de

sarcini.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe a

fost înregistrat în dosarul nr. 2794/2005 a Curții de Apel Bacău, în

care pârâta A.D.S. București a solicitat introducerea în cauză a CN

A.F.P., în calitate de succesoare a sa în drepturi.

Prin decizia nr. 84 din 29 noiembrie 2005 a fost

respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a A.D.S.

București și s-a admis apelul promovat de reclamantă împotriva

sentinței nr. 207 din 21 martie 2005 a Tribunalului Neamț care a fost

schimbată în tot, iar pe fond s-a admis acțiunea în parte, în sensul admiterii

contestației formulate de reclamanta Asociația P. PAS împotriva

deciziei din 16 octombrie 2003, numai în ceea ce privește primirea la

preselecție și la negocieri a acesteia. A fost respinsă cererea

privind eliminarea de la negociere a celorlalte două ofertante.

S-a reținut că scrisoarea de garanție

bancară este conformă, fiind eliberată expres pentru

concesionarea terenului.

Prin încheierea din 23 februarie 2006 a Curții

de Apel Bacău s-a dispus completarea deciziei nr. 84, în sensul

constatării nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare din 31 octombrie 2003.

Prin decizia nr. 1244 din 20 martie 2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au

admis recursurile declarate de A.D.S. și SC P.I. SA, au fost casate decizia

nr. 84/2005 astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 4 ianuarie

2006, încheierea de completare din 23 februarie 2006, precum și

sentința nr. 207 din 21 martie 2005, cauza fiind trimisă la

Tribunalul Neamț pentru rejudecare în fond.

În rejudecare după casarea cu trimitere,

obiectul acțiunii fiind extins și în sensul constatării

nulității absolute a contractului de concesiune din 2 februarie 2004,

SC P.I. SA a formulat cereri de chemare în garanție împotriva A.D.S.,

(care pierduse calitatea procesuală prin introducerea CN A.F.P. București),

M.E.F. și CN A.F.P. București.

Ulterior, CN A.F.P. București a fost

desființată prin O.U.G. nr. 23/2008, astfel că A.D.S. nu a mai

susținut excepția lipsei calității sale procesuale pasive,

preluând patrimoniul CN A.F.P. București.

Prin încheierea nr. 550 din 14 februarie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea

dosarului la Tribunalul Sibiu, unde cauza s-a înregistrat sub nr. 4165/1/2006,

dosar în care, la 22 octombrie 2008 reclamanta și-a precizat acțiunea,

în sensul următoarelor solicitări: anularea deciziei nr. 49 din 16

octombrie 2003 a A.D.S. și revenirea reclamantei la preselecție

și negocieri; constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni din 31 octombrie 2003 încheiat de A.D.S. cu

SC P.I. SA; constatarea nulității absolute a contractului de

concesiune din 2 februarie 2004 încheiat între A.D.S. și SC P.N. SA, modificat

prin actul adițional din 27 august 2004; eliminarea de la negocierea

directă cu preselecție a contraofertantei SC P.I. SA, reclamanta

înțelegând totodată să renunțe la capătul de cerere

privind excluderea SC P. SA.

Prin încheierea nr. 2074/C din 12 noiembrie 2008 a

Tribunalului Sibiu s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea

acțiunii în contradictoriu cu pârâta SC P. SA.

Prin sentința comercială nr. 22/C din 14

ianuarie 2009 se admite în parte acțiunea, în sensul anulării

deciziei nr. 49 din 16 octombrie 2003 emisă de A.D.S., admiterii în parte

a contestației și reprimirii reclamantei la preselecție pentru

participarea la negociere. S-au anulat cele două contracte de

vânzare-cumpărare și concesionare, respingându-se contestația cu

privire la eliminarea de la preselecție a pârâtei SC P.I. SA. S-a admis cererea

de chemare în garanție a A.D.S., care a fost obligată la plata sumei

de 160.547 lei în favoarea SC P.I. SA, respingându-se chemarea în garanție

a M.E.F.

Soluția a fost menținută de Curtea de

Apel Alba Iulia, prin respingerea apelurilor în baza deciziei comerciale nr. 52/A

din 5 iunie 2009, supusă examinării prezentului recurs.

Severin se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

- când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori

a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

1.1. Se susține că instanțele au

aplicat greșit dispozițiile art. 62 alin. (9) din Normele de aplicare

ale Legii nr. 268/2001, cuprinse în H.G. nr. 626/2001 conform cărora

neprezentarea sau prezentarea incompletă a documentelor de participare

conduce la excluderea respectivului ofertant, validând scrisoarea de

garanție bancară care, la momentul prezentării era neconformă

modelului stabilit strict prin caietul de sarcini în cadrul documentației

de participare, așa cum impune art. 62 alin. (2) lit. b) din Norme.

La dosarul inițial înregistrat la Tribunalul

Neamț este anexată scrisoarea de garanție bancară pentru

oferta depusă în vederea participării la negocierea directă cu

preselecție.

Din conținutul acesteia rezultă expres,

asumarea de către banca emitentă, B.R.D. SA, sucursala Neamț, a

garantării în favoarea A.D.S. și a angajamentului său irevocabil

de a efectua plata imediat, independent de validitatea și efectele

juridice ale tranzacției reprezentată de concesionarea terenului cu

destinație agricolă, în suprafață de 490 ha, din

exploatarea SC P.N. SA pentru orice sumă, până la concurența

celei de 486.392.085 lei.

În cuprinsul aceluiași document emis de

bancă, la enumerarea celor patru situații în care ofertantul s-ar

putea afla și cu privire la care banca își asumă obligația

de plată mai sus enunțată, în două dintre situații,

descrise la pct. b) și c), în loc de „contract de concesiune” s-a redactat

„contract de cesiune” dintr-o evidentă eroare materială câtă

vreme, așa cum s-a reținut, din preambulul înscrisului, rezultă

fără echivoc raportul juridic garantat precum și obiectul

acestuia.

Prin urmare, cum corect s-a reținut, comisia a

dat dovadă de un formalism excesiv în interpretarea normelor legale

aplicabile, perpetuat eronat de către comisia de soluționare a

contestațiilor, cu atât mai mult cu cât, la analizarea contestației

depusă de ofertanta Asociația P. PAS Piatra Neamț, aceasta a

anexat un înscris rectificativ emis la 11 octombrie 2003 de B.R.D. SA, în care

evocă greșeala de dactilografiere, pe care și-o asumă.

În ceea ce privește invocarea art. 978 C. civ.

de către instanța de apel, se va reține că,

într-adevăr, aceste dispoziții legale vizează interpretarea

contractelor, ca operațiune de determinare a înțelesului exact al

clauzelor unui contract, prin cercetarea manifestării de voință

a părților în strânsă corelație cu voința lor

internă.

Cu toate acestea, fără o referire expresă

la aceste norme legale regulile de interpretare a contractelor pot fi

aplicabile și altor acte juridice cum este în speță, scrisoarea

de garanție bancară, din al cărei conținut reiese care a

fost voința reală a emitentului, voință care este prioritară.

1.2. Recurenta critică pentru motive de

nelegalitate și soluția instanței de apel în privința

capetelor de cerere vizând constatarea nulității celor două

contracte, de vânzare-cumpărare și respectiv de concesiune.

Sub acest aspect se va reține că, în mod

legal, ca efect al anulării actelor care au stat la baza excluderii

reclamantei din procedura de preselecție în vederea negocierii, și

dispunerii reluării procedurii din faza inițială, s-a decis

și asupra anulării actelor subsecvente.

Instanțele au dat astfel eficiență

efectelor nulității, de a repune părțile în situația

anterioară și de anulare a actelor subsecvente ca urmare a

anulării actului inițial, principiu care privește efectele nulității

față de terți.

Aceste efecte se produc chiar în lipsa unei cereri de

anulare a licitației; actele juridice vătămătoare cu

consecințe în patrimoniul reclamantei sunt cele două contracte

încheiate în pofida faptului că se cunoștea împrejurarea că

reclamanta a contestat procedura și a promovat acțiune în

instanță.

1.3. Recurenta a invocat și încălcarea

și aplicarea greșită a art. 167 C. proc. civ., susținând

că în mod nelegal instanța de apel a respins proba cu înscrisuri.

Aceasta este o chestiune de netemeinicie a

hotărârii, câtă vreme instanța în fața căreia s-a solicitat

proba a apreciat asupra concludenței, utilității și

pertinenței și a dispus în consecință.

se va reține că, deși invocate la pct. 9 al art. 304,

neanalizarea motivului de apel prin care s-a invocat încălcarea

dispozițiilor art. 1141 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la comunicarea

actelor procedurale precum și a excepției lipsei interesului

reclamantei în promovarea cererii de constatare a nulității absolute

a actului de concesiune urmează a fi încadrate la motivele de modificare

prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Criticile sunt neîntemeiate, la fila 5 alin. (4) din

decizie instanța a analizat susținerile pârâtei cu privire la

necomunicarea actelor de procedură.

De asemenea, prin soluția de anulare a actului

de concesiune, și considerentele reținute în sprijinul ei,

instanța de apel a analizat, implicit interesul reclamantei în promovarea

acestei cereri, arătând că, de vreme ce procedura s-a anulat, urmând

a fi reluată, la cererea reclamantei, actele subsecvente încheiate cu

terți urmează soluția ce decurge din efectele

nulității.

Din considerente reținute cu privire la

încălcarea dispozițiilor art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., raportate

la art. 6 din C.E.D.O. cu privire la un proces echitabil, rezultă că

instanța de apel, prin raportare la sentința primei instanțe,

le-a aplicat în mod corespunzător.

De altfel, aceste norme ocrotesc interese personale

fiind aplicabile în privința lor, dispozițiile art. 108 alin. (3) C.

proc. civ. conform cărora „Neregularitatea actelor de procedură se

acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de

înfățișare ce a urmat după această neregularitate

și înainte de a pune concluzii în fond”.

În ceea ce privește criticile vizând

nelegalitatea dispozițiilor de anulare a contractelor de

vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat cu SC P.I. SA, precum și a

contractului de concesiune, încheiat între A.D.S. și societatea

privatizată – recurenta SC P.N. SA, considerentele pentru care acestea au

fost înlăturate se regăsesc și sunt comune cu cele reținute

la analiza recursului pârâtei SC P.I. SA.

Efectul anulării actelor subsecvente este pe

deplin aplicabil în speță, odată ce condiția interesului

reclamantei se verifică pentru anularea actului principal.

cele reținute de instanța apelului, în sensul că, în

condițiile în care nu s-a dovedit o imposibilitate obiectivă de

executare a soluției de repunere a părților în situația

anterioară, eventualele dificultăți constând în necesitatea unor

restituiri și compensații ce ar putea rezulta ca urmare a punerii în

executare a sentinței nu sunt insurmontabile, sunt corecte.

Trimiterile recurentei la realitățile

sociale și economice care ar determina îngreunarea punerii în executare a

hotărârilor sunt chestiuni ce vizează temeinicia, oportunitatea

și alte aspecte, care nu pot fi analizate pe calea recursului.

În baza considerentelor expuse, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de

pârâtele A.D.S., SC P.N. SA Drobeta Turnu Severin și SC P.I. SA Drobeta

Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții A.D.S.

București, SC P.N. SA Drobeta Turnu Severin și SC P.I. SA Drobeta

Turnu Severin împotriva deciziei civile nr. 52/A/2009 din 5 iunie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2010.