ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4710/2010

Asupra cauzei de față constată următoarele: Tribunalul Iași, secția civilă, prin sentința civilă nr. 762 din 6 mai 2009, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a SC A.B. SA Iași; a respins acțiunea formulată de reclamantul B.A., prin mandatar V.V., în contradictoriu cu pârâta SC A.B. SA Iași. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că măsura dispusă prin procesul-verbal din 28 februarie 1952 nu se încadrează în cazurile de preluare abuzivă, reglementate de Legea nr. 10/2001, întrucât are la bază neachitarea unui împrumut acordat de Bancă, autoarei reclamantului. S-a mai reținut și faptul că, bunurile solicitate, chiar dacă ar fi fost preluate abuziv de stat, nu se încadrează în dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care se referă doar la instalații și utilaje, imobilele preluate de stat abuziv, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

Aceste bunuri nu mai există fizic și nu se regăsesc în patrimoniul pârâtei la apariția Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia civilă nr. 1851 din 25 noiembrie 2009, a respins apelul formulat de B.A. împotriva sentinței civile nr. 762 din 6 mai 2009 a Tribunalului Iași. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Că pentru a beneficia de măsurile prevăzute de textul de lege menționat este necesar ca bunurile solicitate să se încadreze în categoria menționată (imobile prin destinație) și să existe efectiv, fizic în patrimoniul societății pârâte la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

În speță, nu sunt îndeplinite condițiile menționate. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamantul B.A., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - Instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001; - Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau alte persoane juridice, o dată cu imobilul. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilele, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

Textul de lege mai sus enunțat are în vedere categoria imobile prin destinație, așa cum sunt ele definite de art. 468 alin. (1) C. civ., bunuri care trebuie să îndeplinească două condiții cumulative, respectiv să existe un raport de accesorietate (de afectare), între utilaje și instalații și imobilul prin natura lui la care servesc, precum și existența aceluiași proprietar. În raport de cele menționate, nu pot fi asimilate parte din bunurile prevăzute în procesul-verbal din 28 februarie 1952: araci, tescovină, felinar, trăsuri, docare, ceaune, străchini, linguri de lemn, strecurătoare. Parte din bunurile prevăzute în procesul-verbal din 1952 nu mai există, dată fiind perioada de timp scursă de la confiscare și până la preluarea de către societățile predecesoare pârâtei (animale), iar celelalte bunuri nu se găsesc încă din 1960 în patrimoniul societății de la care pârâta a preluat activul și pasivul.

Prin urmare, față de cele reținute, se constată că instanța de apel a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Pentru a beneficia de măsurile prevăzute de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este necesar ca bunurile solicitate să se încadreze în categoria menționată „imobile prin destinație” și să existe efectiv, fizic în patrimoniul societății pârâte la data intrării în vigoare a legii menționate. Dacă instalațiile și utilajele respective nu au existat la data apariției Legii nr. 10/2001, fiind înlocuite, casate sau dispărute, nu se va putea pretinde și acorda niciuna din măsurile reparatorii prevăzute de lege, nici în natură și nici prin echivalent.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în consecință, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.A. împotriva deciziei nr. 185 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2010.