ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3738/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3738/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 18

aprilie 2006 reclamanta Asociația P.A.S.D. a chemat în judecată

pârâtul Municipiul București solicitând ca în baza sentinței ce se va

pronunța să fie obligat la plata sumei de 919.986,572 lei

reprezentând pierderile suferite ca urmare a inflației survenite de la

data efectuării plății avansului și rata 1 din contractul din

2000, inflație calculată până la data de 31 decembrie 2005 cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin sentința nr. 760/2006 a hotărât

în temeiul principiului îmbogățirii fără just temei

restituirea avansului și rata nr. 1 din contractul de

vânzare-cumpărare din 2000. Având în vedere că pârâtul a ales

rezoluțiunea de drept a contractului și a solicitat repunerea

părților în situația anterioară, iar instanța a

obligat Municipiul București la restituirea sumelor primite cu titlul de

avans și rata 1, în temeiul principiului nominalismului monetar, pentru

motive de echitate, sumele la care a fost obligat pârâtul trebuie să fie

restituite la valoarea lor reală din decembrie 2005.

Pârâtul a depus întâmpinare

prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune

și excepția inadmisibilității acesteia.

Excepțiile invocate au

fost soluționate la data de 19 iunie 2007 și respectiv 18 septembrie

2007.

S-a reținut că nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 3712 C. proc. civ., având în vedere

că reclamanta solicită actualizarea în funcție de rata

inflației, a contravalorii avansului și ratei nr. 1 din contractul

din 19 aprilie 2000 încheiat de părți, susținut ca fiind

rezoluționat, pentru o altă perioadă anterioară

pronunțării sentinței nr. 760 din 1 martie 2006.

Cu privire la excepția

prescripției dreptului la acțiune s-a reținut că termenul

de prescripție este de 3 ani și începe să curgă în

condițiile art. 8 respectiv de la data la care reclamanta a cunoscut

că pârâta a procedat la rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni, respectiv la data de 11 august 2003

dată la care s-a decis în cadrul ședinței A.G.A. efectuarea

formalităților de publicitate privind redobândirea de către

pârâtă a dreptului de proprietate asupra acțiunilor.

Pe fondul cauzei s-a

reținut că prin sentința nr. 760/3/2006 în temeiul

îmbogățirii fără justă cauză s-a dispus

restituirea către reclamantă a sumei de 818.486,77 lei reprezentând

contravaloare avans și rata nr. 1 din contract.

În temeiul principiului

nominalismului monetar pârâtul este ținut să restituie suma

reprezentând contravaloarea avansului și ratei nr. 1 din contract la

valoarea reală, calculată în raport de indicele de inflație.

Acestea au fost argumentele

reținute la data pronunțării sentinței 12321 din 30

octombrie 2007 acțiunea fiind admisă astfel cum a fost

formulată.

Împotriva acestei

soluții a promovat apel pârâtul criticile fiind cele formulate în

apărare la instanța de fond respectiv excepția

inadmisibilității a prescripției dreptului la acțiune.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, a respins apelul ca

nefondat.

În fundamentarea

soluției instanța de control judiciar a reținut că

actualizarea creanței prin executorul judecătoresc în condițiile

art. 3712 alin. (3) C. proc. civ. se putea face numai la cererea creditorului.

Cu privire la excepția

prescripției dreptului la acțiune, instanța de apel a

reținut că potrivit sentinței nr. 760/2006 instanța a

constatat rezilierea de drept a contractului, în temeiul art. 5.3.6 din

contract așa cum rezultă și din cuprinsul A.G.A. SC D. SA din

data de 11 august 2003.

În acest context

instanța de apel a reținut că termenul de prescripție în

situația aplicării pactului comisoriu expres de gradul IV începe

să curgă de când creditorul respectiv reclamanta a apreciat că e

cazul să aplice rezoluțiunea.

S-a avut în vedere și

principiul nominalismului monetar, potrivit căruia pârâtul este ținut

să restituie suma, în speță, avans și rata nr. 1 din

contract la valoarea reală, calculată în raport de indicele de

inflație, iar faptul că reclamanta a indicat prevederile art. 969 –

art. 970 C. civ. nu are relevanță instanța nefiind

ținută de temeiul legal invocat.

Cu petiția

înregistrată la data de 22 mai 2008 Municipiul București a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate

fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel recurenta

consideră că în mod greșit s-a respins excepția

prescripției dreptului material la acțiune întrucât, în conformitate

cu art. 5.1.3 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni,

părțile au prevăzut că acest contract va fi desființat

de drept fără nici o somație dacă cumpărătorul nu

va achita integral suma prevăzută la art. 5.1.1 lit. b) până la

data de 3 august 2000.

Având în vedere

dispozițiile art. 1 coroborate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958

potrivit cărora dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se

stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul

stabilit de lege, recurenta consideră că data când a început să

curgă termenul de 3 ani este cel mai târziu 3 august 2000 deoarece

contractul s-a desființat de drept la această dată.

Se mai consideră

că sumele constând în contravaloare avans și rata 1 au fost admise în

temeiul îmbogățirii fără justă cauză. Or, aceasta

reprezintă un fapt juridic licit, cel care și-a mărit

patrimoniul, Municipiul București trebuia să restituie doar valoarea

cu care s-a îmbogățit, suma deja achitată.

Recursul este nefondat.

Obiectul cauzei dedus

judecății l-a constituit obligarea pârâtei la diferența dintre

suma din anul 2000 și valoarea acestei sume, inflația suferită,

până în luna martie 2006 dată la care Tribunalul București a

recunoscut creanța intimatei-reclamante reprezentată de avans și

rata 1, în urma rezoluțiunii de plin drept a contractului.

Inițial s-a solicitat

și deținut doar sumele achitate la nivel de anul 2000.

Din actele dosarului,

și conținutul sentinței nr. 760 din 1 martie 2006 rezultă

că intimata –reclamantă a achitat suma de 500.000.000 lei în temeiul art.

5.1.1. cu O.P. din 19 aprilie 2000 această sumă fiind achitată

ca și garanție de participare, și întrucât s-a câștigat

licitația această sumă s-a transformat în avans parțial.

Restul de sumă în

valoare de 4.103.987.800 lei diferența de avans așa cum rezultă

și din cuprinsul art. 5 lit b) a fost achitată de

cumpărătoare cu O.P. din 1 august 2000 adică cu până în 2

zile înainte de data maximă prevăzută de art. 5.13.din contract

(data maximă fiind 3 august 2000).

Așa cum au reținut

și instanțele anterioare dreptul reclamantei-intimate s-a născut

în data de 11 august 2003, deci de la această dată începe să

curgă termenul de 3 ani conform art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958,

în cadrul A.G.A. când recurenta a solicitat aplicarea clauzei contractuale

5.3.6. și astfel contractul a fost rezoluționat de drept în baza

pactului comisoriu de gradul IV.

În aceste condiții

dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data de 11 august

2003.

Din conținutul actelor

dosarului nu rezultă că sumele reprezentând avans și rata 1 au

fost solicitate la valoarea lor reală de la data introducerii cererii de

chemare în judecată.

Față de cele

arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Municipiul București, prin primar general, împotriva deciziei nr.

174 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.