ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3738/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 aprilie 2006 reclamanta Asociația P.A.S.D. a chemat în judecată pârâtul Municipiul București solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 919.986,572 lei reprezentând pierderile suferite ca urmare a inflației survenite de la data efectuării plății avansului și rata 1 din contractul din 2000, inflație calculată până la data de 31 decembrie 2005 cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința nr. 760/2006 a hotărât în temeiul principiului îmbogățirii fără just temei restituirea avansului și rata nr. 1 din contractul de vânzare-cumpărare din 2000. Având în vedere că pârâtul a ales rezoluțiunea de drept a contractului și a solicitat repunerea părților în situația anterioară, iar instanța a obligat Municipiul București la restituirea sumelor primite cu titlul de avans și rata 1, în temeiul principiului nominalismului monetar, pentru motive de echitate, sumele la care a fost obligat pârâtul trebuie să fie restituite la valoarea lor reală din decembrie 2005. Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția inadmisibilității acesteia.

Excepțiile invocate au fost soluționate la data de 19 iunie 2007 și respectiv 18 septembrie 2007. S-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3712 C. proc. civ., având în vedere că reclamanta solicită actualizarea în funcție de rata inflației, a contravalorii avansului și ratei nr. 1 din contractul din 19 aprilie 2000 încheiat de părți, susținut ca fiind rezoluționat, pentru o altă perioadă anterioară pronunțării sentinței nr. 760 din 1 martie 2006. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune s-a reținut că termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă în condițiile art. 8 respectiv de la data la care reclamanta a cunoscut că pârâta a procedat la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, respectiv la data de 11 august 2003 dată la care s-a decis în cadrul ședinței A.G.A.

efectuarea formalităților de publicitate privind redobândirea de către pârâtă a dreptului de proprietate asupra acțiunilor. Pe fondul cauzei s-a reținut că prin sentința nr. 760/3/2006 în temeiul îmbogățirii fără justă cauză s-a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 818.486,77 lei reprezentând contravaloare avans și rata nr. 1 din contract. În temeiul principiului nominalismului monetar pârâtul este ținut să restituie suma reprezentând contravaloarea avansului și ratei nr. 1 din contract la valoarea reală, calculată în raport de indicele de inflație. Acestea au fost argumentele reținute la data pronunțării sentinței 12321 din 30 octombrie 2007 acțiunea fiind admisă astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei soluții a promovat apel pârâtul criticile fiind cele formulate în apărare la instanța de fond respectiv excepția inadmisibilității a prescripției dreptului la acțiune. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins apelul ca nefondat. În fundamentarea soluției instanța de control judiciar a reținut că actualizarea creanței prin executorul judecătoresc în condițiile art. 3712 alin. (3) C. proc. civ. se putea face numai la cererea creditorului. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de apel a reținut că potrivit sentinței nr. 760/2006 instanța a constatat rezilierea de drept a contractului, în temeiul art. 5.3.6 din contract așa cum rezultă și din cuprinsul A.G.A.

SC D. SA din data de 11 august 2003. În acest context instanța de apel a reținut că termenul de prescripție în situația aplicării pactului comisoriu expres de gradul IV începe să curgă de când creditorul respectiv reclamanta a apreciat că e cazul să aplice rezoluțiunea. S-a avut în vedere și principiul nominalismului monetar, potrivit căruia pârâtul este ținut să restituie suma, în speță, avans și rata nr. 1 din contract la valoarea reală, calculată în raport de indicele de inflație, iar faptul că reclamanta a indicat prevederile art. 969 – art. 970 C. civ. nu are relevanță instanța nefiind ținută de temeiul legal invocat. Cu petiția înregistrată la data de 22 mai 2008 Municipiul București a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Astfel recurenta consideră că în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât, în conformitate cu art. 5.1.3 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, părțile au prevăzut că acest contract va fi desființat de drept fără nici o somație dacă cumpărătorul nu va achita integral suma prevăzută la art. 5.1.1 lit. b) până la data de 3 august 2000. Având în vedere dispozițiile art. 1 coroborate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, recurenta consideră că data când a început să curgă termenul de 3 ani este cel mai târziu 3 august 2000 deoarece contractul s-a desființat de drept la această dată.

Se mai consideră că sumele constând în contravaloare avans și rata 1 au fost admise în temeiul îmbogățirii fără justă cauză. Or, aceasta reprezintă un fapt juridic licit, cel care și-a mărit patrimoniul, Municipiul București trebuia să restituie doar valoarea cu care s-a îmbogățit, suma deja achitată. Recursul este nefondat. Obiectul cauzei dedus judecății l-a constituit obligarea pârâtei la diferența dintre suma din anul 2000 și valoarea acestei sume, inflația suferită, până în luna martie 2006 dată la care Tribunalul București a recunoscut creanța intimatei-reclamante reprezentată de avans și rata 1, în urma rezoluțiunii de plin drept a contractului. Inițial s-a solicitat și deținut doar sumele achitate la nivel de anul 2000. Din actele dosarului, și conținutul sentinței nr. 760 din 1 martie 2006 rezultă că intimata –reclamantă a achitat suma de 500.000.000 lei în temeiul art. 5.1.1.

cu O.P. din 19 aprilie 2000 această sumă fiind achitată ca și garanție de participare, și întrucât s-a câștigat licitația această sumă s-a transformat în avans parțial. Restul de sumă în valoare de 4.103.987.800 lei diferența de avans așa cum rezultă și din cuprinsul art. 5 lit b) a fost achitată de cumpărătoare cu O.P. din 1 august 2000 adică cu până în 2 zile înainte de data maximă prevăzută de art. 5.13.din contract (data maximă fiind 3 august 2000). Așa cum au reținut și instanțele anterioare dreptul reclamantei-intimate s-a născut în data de 11 august 2003, deci de la această dată începe să curgă termenul de 3 ani conform art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958, în cadrul A.G.A. când recurenta a solicitat aplicarea clauzei contractuale 5.3.6.

și astfel contractul a fost rezoluționat de drept în baza pactului comisoriu de gradul IV. În aceste condiții dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data de 11 august 2003. Din conținutul actelor dosarului nu rezultă că sumele reprezentând avans și rata 1 au fost solicitate la valoarea lor reală de la data introducerii cererii de chemare în judecată. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin primar general, împotriva deciziei nr. 174 din 1 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.