ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6819/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții N.G., N.M.Z., N.M. și N.D. la data de 30 ianuarie 2008 și înregistrată la Judecătoria sector 2 București s-a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.F.P., Municipiul București prin Primarul General și S.C. A. S.A. obligarea pârâților la restituirea prețului și comisionului achitat pentru contractele de cumpărare nr. X din 21 decembrie 1996, Y din 21 decembrie 1996 și Z din 20 iulie 2000 pentru apartamentele din București, sector 2, ce le-au deținut în calitate de chiriași, respectiv sumele de 319,3 RON, 1.875,8 RON și 4.600,2 RON – reactualizate cu indicele de inflație, obligarea pârâților la plata diferenței dintre acest preț și valoarea de piață a imobilelor, la momentul evicțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că prin contractele sus-menționate, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra – spațiilor din imobilul respectiv. Prin Sentința civilă nr. 3032/2003, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, s-a admis acțiunea reclamantului M.F.P., în contradictoriu cu N.G., N.M.Z., N.M. și N.D., Municipiul București și S.C. A. S.A., s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare, reclamanții fiind obligați să predea spațiile în deplină proprietate și posesie, reclamanții pierzând orice drept asupra imobilelor ca urmare a desființării titlului lor de proprietate. Sentința a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1564 din 27 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

În drept s-au invocat prevederile art. 50 din Legea nr. 10/2001 și H.G. nr. 250/2007, art. 1337, 1345, 1344 și 1346 C. civ. Pârâta S.C. A. S.A. prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru lipsa de legitimare procesuală pasivă și a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru a răspunde potrivit Legii nr. 112/1995 și Legii nr. 247/2005. Prin Încheierea de ședință din data de 21 aprilie 2008, instanța a admis excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă a S.C. A. S.A. Prin Sentința civilă nr. 1573 din 23 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în Dosarul nr. 1151/300/2008, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, conform art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ., constatând potrivit expertizei tehnice de la dosar, că valoarea obiectului litigiului este peste 500.000 RON, făcându-se aplicarea art. 158 alin. (2) C. proc. civ.

Cauza declinată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub numărul de Dosar 1985/3/2009, iar la data de 24 iunie 2009 reclamanții au depus o „cerere precizatoare”, solicitând ca pârâții să fie obligați la restituirea prețului actualizat piață al apartamentelor și terenului aferent, situate în București, sector 2, ca urmare a pierderii proprietății dobândite prin cele trei contracte de vânzare-cumpărare și cu menținerea motivării din acțiune și în măsura în care se va aprecia că în cauză operează răspunderea pentru evicțiune potrivit art. 1337, vânzătorul să plătească, valoarea reală a bunului, invocându-se prevederile art. 1344 – 1345 C. civ., art. 40 alin. (2 1 ), art. 50 alin. (3), art. 50 1 din Legea nr. 1/2009 de modificare și completare a Legii nr. 10/2001, cauza Raicu împotriva României.

Prin Sentința civilă nr. 284 din 3 martie 2010 a fost respinsă cererea de chemare în judecată față de Municipiul București prin Primarul General, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă, s-a respins cererea de chemare în judecată față de pârâtul M.F.P., ca neîntemeiată, și s-au respins cererile de chemare în garanție formulate de S.C. A. S.A. și M.F.P., ca rămase fără obiect. S-a reținut că legitimare procesuală pasivă are M.F.P., și nu Municipiul București în temeiul dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009. Pentru a respinge cererea de chemare în judecată față de M.F.P. – ca neîntemeiată, s-a reținut că pentru a se restitui prețul de piață al imobilelor, art. 50 1 din Legea nr. 10/2001 modificat prin Legea nr. 1/2009, impune ca respectivele contracte de vânzare-cumpărare să fi fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

S-a mai reținut că prin hotărârile judecătorești de la dosar s-a stabilit, pe de o parte, preluarea imobilului de către stat fără titlu, iar pe de altă parte, faptul că la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, au fost încălcate prevederile Legii nr. 112/1995. Pe cale de consecință, s-au respins și cererile de chemare în garanție – ca rămase fără obiect. Împotriva acestei sentințe și împotriva încheierii de ședință din 24 februarie 2010, au declarat apel reclamanții N.G., N.M.Z., N.M. și N.D. Se susține că instanța prin încheierea de ședință din data de 24 februarie 2010 a admis în mod eronat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București, respingând în mod greșit acțiunea pe această excepție, întrucât apelanții – reclamanți nu au renunțat la capătul de cerere privind prețul reactualizat cu indicele inflației, pentru care este chemat să răspundă vânzătorul, potrivit art. 1344 C. civ.

În motivarea apelului, s-a mai arătat că Tribunalul București s-a pronunțat cu privire la cererea de chemare în judecată, fără a avea în vedere precizarea acesteia prin care s-a solicitat obligarea pârâților la plata valorii de piață a imobilelor, fiind menținute și cererile inițiale, la care nu s-a renunțat – respectiv obligarea pârâților la restituirea prețului achitat, reactualizat pentru cele trei contracte de vânzare-cumpărare. Însăși expertiza tehnică de la prima instanță, a avut dublu obiectiv – să se stabilească valoarea de piață a imobilelor, dar și prețul achitat reactualizat pentru cele trei contracte de vânzare-cumpărare. În cererea precizatoare s-au invocat dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 1341 și urm. C. civ.

Prin Decizia civilă nr. 590 A din 25 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul, a desființat în parte sentința, a trimis cauza spre rejudecarea capătului de cerere principală precizată având ca obiect restituirea prețului actualizat achitat de reclamanți în temeiul Legii nr. 112/1995 precum și a cererilor de chemare în garanție formulate de pârâții S.C. A. S.A. și M.F.P. referitoare la același capăt de cerere. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că reclamanții au formulat o cerere precizatoare la primul termen de judecată fixat – 24 iunie 2009, prin care s-a arătat că „se menține motivarea din acțiunea introductivă de instanță și în plus” s-a cerut, în contradictoriu cu cei doi pârâți, să se dispună restituirea prețului de piață al imobilelor pierdute urmare a acțiunii în revendicare, invocându-se și evicțiunea, pentru care este chemat să răspundă vânzătorul, potrivit art. 1344 și urm. C. civ. S-a reținut că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la cererea precizatoare apreciată ca o modificare a acțiunii inițiale, în mod greșit, deși în precizare s-a arătat că se mențin și pretențiile inițial formulate – respectiv obligarea pârâților M.F.P.

și a Municipiul București prin Primarul General, la restituirea prețului plătit în baza Legii nr. 112/1995 pentru cele trei contracte de vânzare-cumpărare și a comisionului de 1%, reactualizate, formulându-se și cerere întemeiată în drept pe art. 1344 și urm. C. civ., solicitându-se pe lângă prețul vânzării, și „excedentele valorii în timpul evicțiunii (...) toate spezele necesare, utile și de întreținere” pentru care este chemat vânzătorul să răspundă. S-a mai reținut că în mod corect instanța de fond a reținut că obligația restituirii prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de M.F.P.

Cu privire la încheierea interlocutorie din 24 februarie 2010 privind admiterea excepției lipsei de legitimare procesuală pasivă a Municipiului București s-a reținut că este legală și în consecință a fost menținută, ca și restul dispozițiilor din sentință referitoare la respingerea cererii privind plata prețului de piață, față de Municipiul București, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă. Nu s-a făcut distincția de către instanța de fond cu privire la cele două situații cu privire la care se dispune diferit respectiv prin art. 50 alin. (3) și art. 50 1 din Legea nr. 10/2001.

În speță, a reținut instanța de apel, reclamanții nu îndeplinesc cerințele art. 50 1 , întrucât prin Sentința civilă nr. 3032 din 5 mai 2002, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1121 din 3 iulie 2006 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și Decizia civilă nr. 1564 din 27 septembrie 2007 a Curții de Apel București, s-a constatat nulitatea absolută a celor trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea Legii nr. 112/1995, reclamanții fiind obligați să lase în deplină proprietate și posesie imobilele, fostului proprietar, M.F.P.

Soluția primei instanțe privind respingerea celor două cereri de chemare în garanție – ca rămase fără obiect, a fost găsită greșită, în condițiile în care, acestea vizează consecințele căderii în pretențiuni a titularilor lor și respectiv a pârâților în cauză, în raport de modul de soluționare a acțiunii și a celor două cereri cu privire la care instanța a omis a se pronunța. Împotriva Deciziei nr. 590 A din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie pârâtul M.F.P. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 cu modificările aduse de Legea nr. 1/2009.

Astfel reclamanții nu îndeplinesc condițiile stabilite de dispozițiile art. 50 1 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009 și nu pot beneficia de restituirea prețului de piață cerut prin acțiune. În ce privește solicitarea din precizarea de acțiune privind prețul actualizat, nu poate fi primită deoarece s-ar modifica obiectul acțiunii și nu este posibil a se reveni asupra acestuia, mai ales că și din precizare rezultă că se solicită restituirea prețului de piață. Recursul nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată „Restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către M.F.P.

din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.” Prin Legea nr. 1/2009 a fost introdus art. 50 1 care în alin. (1) dispune: „Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor/.../”. Acțiunea reclamantului M.F.P. în contradictoriu cu pârâții (reclamanți în prezenta cauză) N.G., N.M.Z., N.M. și N.D., Primăria Municipiului București și S.C. A. S.A. a fost admisă fiind constatată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. X din 21 decembrie 1996, Y din 21 decembrie 1996 și Z din 20 iulie 2000, încheiate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995 cu Primăria Municipiului București – S.C.

A. S.A. (Decizia nr. 1564 din 27 septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă - Dosar nr. 1151/300/2008 Judecătoria sector 2). Constatându-se nulitatea absolută a celor trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 se deschide pentru reclamanți vocația de a beneficia potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată de restituirea prețului actualizat plătit. Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat restituirea prețului și comisionului achitat, reactualizat cu indicele de inflație, obligarea pârâților la plata sumei calculate prin diferența dintre valoarea de piață la momentul evicțiunii și suma totală, iar prin precizarea de acțiune s-a solicitat obligarea pârâților la restituirea prețului actualizat plătit – Dosar nr. 19851/3/2009 Tribunalul București.

În cererea precizatoare este indicat expres ca temei juridic art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului rezultă că tribunalul s-a pronunțat doar cu privire la obiectul acțiunii așa cum a fost prezentat în cererea de chemare în judecată și conform dispozițiilor art. 50 1 din Legea nr. 10/2001 nu și cu privire la cererea precizatoare. În consecință, pentru considerentele expuse, nu pot fi primite criticile recurentului, hotărârea instanței de apel fiind legală. Așa fiind în temeiul dispozițiilor art. 312 pct. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul M.F.P. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva Deciziei civile nr. 590 A din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011.