ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6819/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6819/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată

de reclamanții N.G., N.M.Z., N.M. și N.D. la data de 30 ianuarie 2008 și

înregistrată la Judecătoria sector 2 București s-a solicitat în contradictoriu

cu pârâții M.F.P., Municipiul București prin Primarul General și S.C. A. S.A.

obligarea pârâților la restituirea prețului și comisionului achitat pentru

contractele de cumpărare nr. X din 21 decembrie 1996, Y din 21 decembrie 1996

și Z din 20 iulie 2000 pentru apartamentele din București, sector 2, ce le-au

deținut în calitate de chiriași, respectiv sumele de 319,3 RON, 1.875,8 RON și

4.600,2 RON – reactualizate cu indicele de inflație, obligarea pârâților la

plata diferenței dintre acest preț și valoarea de piață a imobilelor, la

momentul evicțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare s-a

arătat că prin contractele sus-menționate, reclamanții au dobândit dreptul de

proprietate asupra – spațiilor din imobilul respectiv.

Prin Sentința civilă

nr. 3032/2003, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, s-a admis

acțiunea reclamantului M.F.P., în contradictoriu cu N.G., N.M.Z., N.M. și N.D.,

Municipiul București și S.C. A. S.A., s-a constatat nulitatea absolută a

contractelor de vânzare-cumpărare, reclamanții fiind obligați să predea

spațiile în deplină proprietate și posesie, reclamanții pierzând orice drept

asupra imobilelor ca urmare a desființării titlului lor de proprietate.

Sentința a rămas

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1564 din 27 septembrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă.

În drept s-au invocat

prevederile art. 50 din Legea nr. 10/2001 și H.G. nr. 250/2007, art. 1337,

1345, 1344 și 1346 C. civ.

Pârâta S.C. A. S.A.

prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru lipsa

de legitimare procesuală pasivă și a formulat cerere de chemare în garanție a

Ministerului Finanțelor Publice, pentru a răspunde potrivit Legii nr. 112/1995

și Legii nr. 247/2005.

Prin Încheierea de

ședință din data de 21 aprilie 2008, instanța a admis excepția privind lipsa de

calitate procesuală pasivă a S.C. A. S.A.

Prin Sentința civilă

nr. 1573 din 23 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 2

București, în Dosarul nr. 1151/300/2008, s-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București, conform art. 2 alin. (1) lit. b)

C. proc. civ., constatând potrivit expertizei tehnice de la dosar, că valoarea

obiectului litigiului este peste 500.000 RON, făcându-se aplicarea art. 158

alin. (2) C. proc. civ.

Cauza declinată a

fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub

numărul de Dosar 1985/3/2009, iar la data de 24 iunie 2009 reclamanții au depus

o „cerere precizatoare”, solicitând ca pârâții să fie obligați la restituirea

prețului actualizat piață al apartamentelor și terenului aferent, situate în

București, sector 2, ca urmare a pierderii proprietății dobândite prin cele

trei contracte de vânzare-cumpărare și cu menținerea motivării din acțiune și

în măsura în care se va aprecia că în cauză operează răspunderea pentru

evicțiune potrivit art. 1337, vânzătorul să plătească, valoarea reală a

bunului, invocându-se prevederile art. 1344 – 1345 C. civ., art. 40 alin. (2

1

),

art. 50 alin. (3), art. 50

1

din Legea nr. 1/2009 de modificare și

completare a Legii nr. 10/2001, cauza Raicu împotriva României.

Prin Sentința civilă

nr. 284 din 3 martie 2010 a fost respinsă cererea de chemare în judecată față

de Municipiul București prin Primarul General, ca fiind formulată împotriva

unei persoane fără legitimare procesuală pasivă, s-a respins cererea de chemare

în judecată față de pârâtul M.F.P., ca neîntemeiată, și s-au respins cererile

de chemare în garanție formulate de S.C. A. S.A. și M.F.P., ca rămase fără

obiect.

S-a reținut că

legitimare procesuală pasivă are M.F.P., și nu Municipiul București în temeiul

dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009.

Pentru a respinge

cererea de chemare în judecată față de M.F.P. – ca neîntemeiată, s-a reținut că

pentru a se restitui prețul de piață al imobilelor, art. 50

1

din

Legea nr. 10/2001 modificat prin Legea nr. 1/2009, impune ca respectivele

contracte de vânzare-cumpărare să fi fost desființate prin hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile.

S-a mai reținut că

prin hotărârile judecătorești de la dosar s-a stabilit, pe de o parte,

preluarea imobilului de către stat fără titlu, iar pe de altă parte, faptul că

la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, au fost încălcate prevederile

Legii nr. 112/1995.

Pe cale de

consecință, s-au respins și cererile de chemare în garanție – ca rămase fără

obiect.

Împotriva acestei sentințe

și împotriva încheierii de ședință din 24 februarie 2010, au declarat apel

reclamanții N.G., N.M.Z., N.M. și N.D.

Se susține că

instanța prin încheierea de ședință din data de 24 februarie 2010 a admis în

mod eronat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului

București, respingând în mod greșit acțiunea pe această excepție, întrucât

apelanții – reclamanți nu au renunțat la capătul de cerere privind prețul

reactualizat cu indicele inflației, pentru care este chemat să răspundă

vânzătorul, potrivit art. 1344 C. civ.

În motivarea

apelului, s-a mai arătat că Tribunalul București s-a pronunțat cu privire la

cererea de chemare în judecată, fără a avea în vedere precizarea acesteia prin

care s-a solicitat obligarea pârâților la plata valorii de piață a imobilelor,

fiind menținute și cererile inițiale, la care nu s-a renunțat – respectiv

obligarea pârâților la restituirea prețului achitat, reactualizat pentru cele

trei contracte de vânzare-cumpărare.

Însăși expertiza

tehnică de la prima instanță, a avut dublu obiectiv – să se stabilească

valoarea de piață a imobilelor, dar și prețul achitat reactualizat pentru cele

trei contracte de vânzare-cumpărare.

În cererea

precizatoare s-au invocat dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

și art. 1341 și urm. C. civ.

Prin Decizia civilă

nr. 590 A din 25 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul, a desființat în parte

sentința, a trimis cauza spre rejudecarea capătului de cerere principală

precizată având ca obiect restituirea prețului actualizat achitat de reclamanți

în temeiul Legii nr. 112/1995 precum și a cererilor de chemare în garanție

formulate de pârâții S.C. A. S.A. și M.F.P. referitoare la același capăt de

cerere. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a reținut că reclamanții au formulat o cerere

precizatoare la primul termen de judecată fixat – 24 iunie 2009, prin care s-a

arătat că „se menține motivarea din acțiunea introductivă de instanță și în

plus” s-a cerut, în contradictoriu cu cei doi pârâți, să se dispună restituirea

prețului de piață al imobilelor pierdute urmare a acțiunii în revendicare,

invocându-se și evicțiunea, pentru care este chemat să răspundă vânzătorul,

potrivit art. 1344 și urm. C. civ.

S-a reținut că

instanța de fond s-a pronunțat cu privire la cererea precizatoare apreciată ca

o modificare a acțiunii inițiale, în mod greșit, deși în precizare s-a arătat

că se mențin și pretențiile inițial formulate – respectiv obligarea pârâților

M.F.P. și a Municipiul București prin Primarul General, la restituirea prețului

plătit în baza Legii nr. 112/1995 pentru cele trei contracte de

vânzare-cumpărare și a comisionului de 1%, reactualizate, formulându-se și

cerere întemeiată în drept pe art. 1344 și urm. C. civ., solicitându-se pe

lângă prețul vânzării, și „excedentele valorii în timpul evicțiunii (...) toate

spezele necesare, utile și de întreținere” pentru care este chemat vânzătorul

să răspundă.

S-a mai reținut că în

mod corect instanța de fond a reținut că obligația restituirii prețului

actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare

încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de M.F.P.

Cu privire la

încheierea interlocutorie din 24 februarie 2010 privind admiterea excepției

lipsei de legitimare procesuală pasivă a Municipiului București s-a reținut că

este legală și în consecință a fost menținută, ca și restul dispozițiilor din

sentință referitoare la respingerea cererii privind plata prețului de piață,

față de Municipiul București, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără

legitimare procesuală pasivă.

Nu s-a făcut

distincția de către instanța de fond cu privire la cele două situații cu

privire la care se dispune diferit respectiv prin art. 50 alin. (3) și art. 50

1

din Legea nr. 10/2001.

În speță, a reținut

instanța de apel, reclamanții nu îndeplinesc cerințele art. 50

1

,

întrucât prin Sentința civilă nr. 3032 din 5 mai 2002, pronunțată de

Judecătoria Sectorului 2 București – rămasă definitivă și irevocabilă prin

Decizia civilă nr. 1121 din 3 iulie 2006 a Tribunalului București, secția a V-a

civilă și Decizia civilă nr. 1564 din 27 septembrie 2007 a Curții de Apel

București, s-a constatat nulitatea absolută a celor trei contracte de

vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea Legii nr. 112/1995, reclamanții fiind

obligați să lase în deplină proprietate și posesie imobilele, fostului proprietar,

M.F.P.

Soluția primei

instanțe privind respingerea celor două cereri de chemare în garanție – ca

rămase fără obiect, a fost găsită greșită, în condițiile în care, acestea

vizează consecințele căderii în pretențiuni a titularilor lor și respectiv a

pârâților în cauză, în raport de modul de soluționare a acțiunii și a celor

două cereri cu privire la care instanța a omis a se pronunța.

Împotriva Deciziei

nr. 590 A din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie pârâtul M.F.P. prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București a declarat recurs în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că

instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 cu

modificările aduse de Legea nr. 1/2009.

Astfel reclamanții nu

îndeplinesc condițiile stabilite de dispozițiile art. 50

1

din Legea

nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009 și nu pot

beneficia de restituirea prețului de piață cerut prin acțiune.

În ce privește

solicitarea din precizarea de acțiune privind prețul actualizat, nu poate fi

primită deoarece s-ar modifica obiectul acțiunii și nu este posibil a se reveni

asupra acestuia, mai ales că și din precizare rezultă că se solicită

restituirea prețului de piață.

Recursul nu este

fondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Potrivit

dispozițiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată „Restituirea

prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de

vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu

modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile se face de către M.F.P. din fondul

extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu

modificările ulterioare.”

Prin Legea nr. 1/2009

a fost introdus art. 50

1

care în alin. (1) dispune: „Proprietarii

ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor

Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare au fost desființate prin

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea

prețului de piață al imobilelor/.../”.

Acțiunea

reclamantului M.F.P. în contradictoriu cu pârâții (reclamanți în prezenta

cauză) N.G., N.M.Z., N.M. și N.D., Primăria Municipiului București și S.C. A.

S.A. a fost admisă fiind constatată nulitatea absolută a contractelor de

vânzare-cumpărare nr. X din 21 decembrie 1996, Y din 21 decembrie 1996 și Z din

20 iulie 2000, încheiate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995 cu

Primăria Municipiului București – S.C. A. S.A. (Decizia nr. 1564 din 27

septembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă - Dosar nr.

1151/300/2008 Judecătoria sector 2).

Constatându-se

nulitatea absolută a celor trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu

eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 se deschide pentru reclamanți vocația

de a beneficia potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

republicată de restituirea prețului actualizat plătit.

Prin cererea de

chemare în judecată s-a solicitat restituirea prețului și comisionului achitat,

reactualizat cu indicele de inflație, obligarea pârâților la plata sumei

calculate prin diferența dintre valoarea de piață la momentul evicțiunii și

suma totală, iar prin precizarea de acțiune s-a solicitat obligarea pârâților

la restituirea prețului actualizat plătit – Dosar nr. 19851/3/2009 Tribunalul

București.

În cererea

precizatoare este indicat expres ca temei juridic art. 50 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001.

Din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului rezultă că tribunalul s-a pronunțat doar cu

privire la obiectul acțiunii așa cum a fost prezentat în cererea de chemare în

judecată și conform dispozițiilor art. 50

1

din Legea nr. 10/2001 nu

și cu privire la cererea precizatoare.

În consecință, pentru

considerentele expuse, nu pot fi primite criticile recurentului, hotărârea

instanței de apel fiind legală.

Așa fiind în temeiul

dispozițiilor art. 312 pct. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul M.F.P. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Municipiului București împotriva Deciziei civile nr. 590 A din 25 octombrie

2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2011.