ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4906/2009

Deliberând

asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

La

data de 4 septembrie 2003 reclamanta M.E., a chemat în judecată pe pârâtul

B.V., solicitând partajarea apartamentului nr. 1, situat în Iași, constatarea

cotei sale de 75% și a unei datorii comune de 15.000.000 lei cheltuieli de

întreținere, precum și atribuirea în bătură a acestui bun sau, în caz contrar,

acordarea dreptului de retenție.

Prin

sentința civilă nr. 2023 din 14 martie 2005, Judecătoria Iași a admis parțial

acțiunea precizată, a constatat că părțile au dobândit apartamentul în timpul

căsătoriei, având cote egale, de câte 50% și că acest bun este grevat de o

datorie de 29.599.877 lei cheltuieli de întreținere restante și penalități

aferente perioadei aprilie 2002-decembrie 2003.

Totodată,

instanța a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea apartamentului

reclamantei, pe care a obligat-o la 311.742.781 lei sultă și plata

cheltuielilor de întreținere restante și a penalităților aferente perioadei

aprilie 2002-decembrie 2003, a dispus evacuarea pârâtului, a respins cererea de

recunoaștere a dreptului de retenție, ca rămasă rară obiect, și a compensat

cheltuielile de judecată.

Tribunalul

Iași, secția civilă, prin decizia nr. 29 din 9 ianuarie 2006, a respins

recursul declarat de reclamantă, pe care a obligat-o să plătească pârâtului 600

Ron cheltuieli de judecată.

Același

tribunal, prin decizia nr. 1626 din 24 septembrie 2007, a respins contestația

în anulare formulată de reclamantă.

Curtea de Apel Iași, secția minori și de familie,

prin decizia nr. 25 din 21

februarie 2008, a respins ca inadmisibil

recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 1626/2007 a Tribunalului

Iași.

Reclamanta

a declarat recurs împotriva ultimei hotărâri, solicitând obligarea pârâtului la

depunerea actelor referitoare la plata pensiei de întreținere datorate celor

patru copii minori rezultați din căsătorie.

Prin

decizia civilă nr. 6457 din 30 octombrie 2008, Înalta Curte a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamanta M.E., reținând

incidența dispozițiilor art. 299 C. proc. civ. în

sensul că are ca obiect o

hotărâre pronunțată tot în recurs.

La

data de 23 aprilie 2008, revizuenta M.E. a învestit Înalta Curte de Casație și

Justiție cu o cerere prin care a solicitat revizuirea deciziei nr. 6457 din 20

noiembrie 2008, pronunțată de această instanță.

Revizuenta

nu a dezvoltat niciun motiv de revizuire din cele prevăzute de textul legal,

respectiv art. 322 prin punctele 1-7 C. proc. civ.

Constatând

că nu se poate cerceta calea de atac, decât în situația în care instanța de

judecată este legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ.,

Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de

revizuire și va constata că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele

considerente:

Revizuirea

oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în

cazurile strict determinate de lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita

revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de

apel, prin

neapelare, sau dacă a fost dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul.

Din

textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe

de recurs legiuitorul a impus o condiție specială în sensul că aceste hotărâri

pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă

fondul cauzei.

O

instanță de recurs evocă fondul atunci când ea reapreciază dovezile

administrate în cauză de instanțele ierarhic inferioare, precum și temeiurile

de drept incidente, schimbând deci situația de fapt stabilită de instanțele ale

căror hotărâri au fost casate, pronunțând o soluție proprie și diferită de cele

anterior date în aceeași cauză.

În

categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care

tribunalele și curțile de apel rejudecă fondul

după casare. Per a contrario, nu au

acest caracter și nu pot fi atacate

pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins

recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a

constatat nul.

În

speță, prin prezenta cerere de revizuire se atacă hotărârea pronunțată de o

instanță de recurs, prin care s-a constatat inadmisibilitatea căii de atac,

neevocându-se deci fondul cauzei.

Așa

fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate

a cererii de revizuire, condiție impusă de dispoz. art. 322 C.

proc. civ., și anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul,

situație în raport de care analizarea altor condiții specifice reglementate de

cazurile de revizuire, devine inutilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta M.E. împotriva

deciziei nr. 6457 din 20 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.