ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4906/2009

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: La data de 4 septembrie 2003 reclamanta M.E., a chemat în judecată pe pârâtul B.V., solicitând partajarea apartamentului nr. 1, situat în Iași, constatarea cotei sale de 75% și a unei datorii comune de 15.000.000 lei cheltuieli de întreținere, precum și atribuirea în bătură a acestui bun sau, în caz contrar, acordarea dreptului de retenție.

Prin sentința civilă nr. 2023 din 14 martie 2005, Judecătoria Iași a admis parțial acțiunea precizată, a constatat că părțile au dobândit apartamentul în timpul căsătoriei, având cote egale, de câte 50% și că acest bun este grevat de o datorie de 29.599.877 lei cheltuieli de întreținere restante și penalități aferente perioadei aprilie 2002-decembrie 2003. Totodată, instanța a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea apartamentului reclamantei, pe care a obligat-o la 311.742.781 lei sultă și plata cheltuielilor de întreținere restante și a penalităților aferente perioadei aprilie 2002-decembrie 2003, a dispus evacuarea pârâtului, a respins cererea de recunoaștere a dreptului de retenție, ca rămasă rară obiect, și a compensat cheltuielile de judecată.

Tribunalul Iași, secția civilă, prin decizia nr. 29 din 9 ianuarie 2006, a respins recursul declarat de reclamantă, pe care a obligat-o să plătească pârâtului 600 Ron cheltuieli de judecată. Același tribunal, prin decizia nr. 1626 din 24 septembrie 2007, a respins contestația în anulare formulată de reclamantă. Curtea de Apel Iași, secția minori și de familie, prin decizia nr. 25 din 21 februarie 2008, a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 1626/2007 a Tribunalului Iași. Reclamanta a declarat recurs împotriva ultimei hotărâri, solicitând obligarea pârâtului la depunerea actelor referitoare la plata pensiei de întreținere datorate celor patru copii minori rezultați din căsătorie.

Prin decizia civilă nr. 6457 din 30 octombrie 2008, Înalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta M.E., reținând incidența dispozițiilor art. 299 C. proc. civ. în sensul că are ca obiect o hotărâre pronunțată tot în recurs. La data de 23 aprilie 2008, revizuenta M.E. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu o cerere prin care a solicitat revizuirea deciziei nr. 6457 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de această instanță. Revizuenta nu a dezvoltat niciun motiv de revizuire din cele prevăzute de textul legal, respectiv art. 322 prin punctele 1-7 C. proc. civ. Constatând că nu se poate cerceta calea de atac, decât în situația în care instanța de judecată este legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc.

civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire și va constata că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în cazurile strict determinate de lege. Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Din textul citat rezultă că pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs legiuitorul a impus o condiție specială în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.

O instanță de recurs evocă fondul atunci când ea reapreciază dovezile administrate în cauză de instanțele ierarhic inferioare, precum și temeiurile de drept incidente, schimbând deci situația de fapt stabilită de instanțele ale căror hotărâri au fost casate, pronunțând o soluție proprie și diferită de cele anterior date în aceeași cauză. În categoria hotărârilor care evocă fondul intră toate hotărârile prin care tribunalele și curțile de apel rejudecă fondul după casare. Per a contrario, nu au acest caracter și nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul s-a constatat nul.

În speță, prin prezenta cerere de revizuire se atacă hotărârea pronunțată de o instanță de recurs, prin care s-a constatat inadmisibilitatea căii de atac, neevocându-se deci fondul cauzei. Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de dispoz. art. 322 C. proc. civ., și anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea altor condiții specifice reglementate de cazurile de revizuire, devine inutilă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta M.E. împotriva deciziei nr. 6457 din 20 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.