ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1539/2009

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3 din 13

ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 1079/45/2008 s-a

dispus respingerea, ca tardivă, a plângerii formulate de petiționarii Z.A. și Z.N.

împotriva rezoluției procurorului din 15 iunie 2008 dată în dosarul nr. 188/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

A menținut rezoluția atacată.

A obligat petiționarii la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Iași, sub nr. 188/P/2008, petiționara Z.A. a

solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei M.D.E., judecător la

Judecătoria Vaslui, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen., apreciind că, magistratul

și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, ceea ce a condus la

pronunțarea unei hotărâri judecătorești, sentința civilă nr. 3967 din 30

noiembrie 2007 a Judecătoriei Vaslui, care i-au afectat drepturile sale.

Efectuând acte premergătoare în cauză,

procurorul a reținut că prin sentința civilă nr. 3967 din 30 noiembrie 2007 pronunțată

de Judecătoria Vaslui, judecătorul cauzei fiind intimata M.E., s-a dispus

admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamanta H.R. în contradictoriu cu

pârâtul Z.D. și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin

contribuție 50% fiecare, apartamentul situat în Vaslui, în valoare de 70.630

lei.

A dispus sistarea stării de devălmășie,

atribuind reclamantei în deplină proprietate apartamentul în litigiu, cu

condiția plății unei sulte de 35.315 lei către pârâtul Z.D.

Instanța civilă a reținut, în esență că,

bunul a fost dobândit în timpul căsătoriei, fiecare dintre cei doi coproprietari

având o cotă egală de contribuție.

Au fost avute în vedere și dispozițiile

art. 673

10

alin. (4) C. proc. civ., apartamentul fiind atribuit

reclamantei cu obligarea acesteia la plata unei sulte.

Împotriva sentinței civile pronunțată de

instanța de fond a formulat recurs, intervenienta Z.A. fiind respins prin

decizia civilă nr. 327/R din 4 martie 2008.

După rămânerea definitivă a acestei

hotărâri, petiționara a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., procurorul reținând însă că, magistratul judecător și-a

îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu conferite de lege.

Rezoluția procurorului a fost confirmată

prin rezoluția nr. 1085/II/2/2008 dată de Procurorul general, plângerea

împotriva rezoluției fiind respinsă ca tardivă.

Împotriva soluției procurorului,

petiționarii Z.N. și Z.A. au formulat plângere, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. la instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Iași.

Raportat la data comunicării către

petiționari a soluțiilor, instanța de fond a constatat că plângerile sunt

tardive.

Împotriva sentinței au declarat recurs

petiționarii Z.A. și Z.N. solicitând casarea acesteia și pe fond admiterea

plângerii.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând recursurile în conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C.

proc. pen. raportat la art. 385

9

alin. (3) și art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată se poate formula, de către persoanele care

au calitatea cerută de lege, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către

procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la

instanța competentă a judeca fondul cauzei.

Alineatul 2 al aceluiași articol arată că

în cazul în care prim-procurorul parchetului nu a soluționat plângerea în

termenul de 20 de zile (art. 277 C. proc. pen.), termenul prevăzut în alin. (1)

curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

Din actele dosarului rezultă că rezoluția

dată în dosarul nr. 188/P/2008 a fost comunicată petiționarei Z.A. la data de

20 iunie 2008 (filele 72, 73 dosar u.p.) formulând plângere împotriva

rezoluției la data de 31 octombrie 2008, cu depășirea termenului prevăzut de

art. 278 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei rezoluții, petiționarii

aveau posibilitatea, astfel cum rezultă din dispozițiile legale enunțate

anterior să formuleze plângere la instanță în termen de 40 de zile, cu condiția

de a se fi adresat procurorului general iar acesta să nu soluționeze în

termenul de 20 de zile.

Petiționarii, deși au primit comunicarea rezoluției

nr. 188/P/2008 la data de 20 iunie 2008, au formulat plângere la instanță în

data de 28 noiembrie 2008, ceea ce evident, a condus la respingerea acesteia ca

fiind tardivă.

Având în vedere considerentele expuse,

Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de

petiționarii Z.A. și Z.N.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

va obliga recurenții petiționari la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

petiționarii Z.A. și Z.N. împotriva sentinței penale nr. 3 din 13 ianuarie 2009

a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă

recurenții petiționari la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2009.