ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1539/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 1079/45/2008 s-a dispus respingerea, ca tardivă, a plângerii formulate de petiționarii Z.A. și Z.N. împotriva rezoluției procurorului din 15 iunie 2008 dată în dosarul nr. 188/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. A menținut rezoluția atacată. A obligat petiționarii la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, sub nr. 188/P/2008, petiționara Z.A.

a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatei M.D.E., judecător la Judecătoria Vaslui, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzută de art. 246 C. pen., apreciind că, magistratul și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri judecătorești, sentința civilă nr. 3967 din 30 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vaslui, care i-au afectat drepturile sale. Efectuând acte premergătoare în cauză, procurorul a reținut că prin sentința civilă nr. 3967 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Vaslui, judecătorul cauzei fiind intimata M.E., s-a dispus admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamanta H.R.

în contradictoriu cu pârâtul Z.D. și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, prin contribuție 50% fiecare, apartamentul situat în Vaslui, în valoare de 70.630 lei. A dispus sistarea stării de devălmășie, atribuind reclamantei în deplină proprietate apartamentul în litigiu, cu condiția plății unei sulte de 35.315 lei către pârâtul Z.D. Instanța civilă a reținut, în esență că, bunul a fost dobândit în timpul căsătoriei, fiecare dintre cei doi coproprietari având o cotă egală de contribuție. Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 673 10 alin. (4) C. proc. civ., apartamentul fiind atribuit reclamantei cu obligarea acesteia la plata unei sulte. Împotriva sentinței civile pronunțată de instanța de fond a formulat recurs, intervenienta Z.A.

fiind respins prin decizia civilă nr. 327/R din 4 martie 2008. După rămânerea definitivă a acestei hotărâri, petiționara a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., procurorul reținând însă că, magistratul judecător și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu conferite de lege. Rezoluția procurorului a fost confirmată prin rezoluția nr. 1085/II/2/2008 dată de Procurorul general, plângerea împotriva rezoluției fiind respinsă ca tardivă. Împotriva soluției procurorului, petiționarii Z.N. și Z.A. au formulat plângere, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. la instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Iași. Raportat la data comunicării către petiționari a soluțiilor, instanța de fond a constatat că plângerile sunt tardive.

Împotriva sentinței au declarat recurs petiționarii Z.A. și Z.N. solicitând casarea acesteia și pe fond admiterea plângerii. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen. raportat la art. 385 9 alin. (3) și art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se poate formula, de către persoanele care au calitatea cerută de lege, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 și art. 278 C. proc.

pen., la instanța competentă a judeca fondul cauzei. Alineatul 2 al aceluiași articol arată că în cazul în care prim-procurorul parchetului nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile (art. 277 C. proc. pen.), termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile. Din actele dosarului rezultă că rezoluția dată în dosarul nr. 188/P/2008 a fost comunicată petiționarei Z.A. la data de 20 iunie 2008 (filele 72, 73 dosar u.p.) formulând plângere împotriva rezoluției la data de 31 octombrie 2008, cu depășirea termenului prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestei rezoluții, petiționarii aveau posibilitatea, astfel cum rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior să formuleze plângere la instanță în termen de 40 de zile, cu condiția de a se fi adresat procurorului general iar acesta să nu soluționeze în termenul de 20 de zile.

Petiționarii, deși au primit comunicarea rezoluției nr. 188/P/2008 la data de 20 iunie 2008, au formulat plângere la instanță în data de 28 noiembrie 2008, ceea ce evident, a condus la respingerea acesteia ca fiind tardivă. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de petiționarii Z.A. și Z.N. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții petiționari la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii Z.A. și Z.N. împotriva sentinței penale nr. 3 din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2009.