ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 170/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 octombrie 2005 reclamanta A.F.P. sector

3 București a solicitat ca în contradictoriu cu SC K.I. SRL cu sediul în

București și O.R.C. de pe lângă Tribunalul București să se constate nulitatea

de drept a mențiunii de radiere din Registrul Comerțului a SC K.I. SRL, radiere

ce a fost operată în baza hotărârii judecătorului delegat.

Prin sentința comercială nr. 147 din 18

ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins

excepția lipsei calității de reprezentant al pârâtei și s-a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel s-a reținut că

radierea societății s-a efectuat prin mențiunea nr. 54340 din 29 martie 2002,

în baza încheierii nr. 7774 din 19 noiembrie 2001 pronunțată de judecătorul delegat

la O.R.C. de pe lângă Tribunalul București, anterior intrării în vigoare a Legii

nr. 428/2002 publicată în M. Of. nr. 497/10.07.2002.

Legea nu se poate aplica retroactiv având în

vedere că potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, legea dispune numai

pentru viitor.

Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, prin decizia comercială nr. 459 din 21 septembrie 2006 a admis

apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentința instanței de fond în

sensul că a admis cererea și a constatat nulitatea de drept a mențiunii

radierii societății pârâte din Registrul Comerțului.

S-a reținut în considerentele hotărârii că

prin Legea nr. 428/2002 legiuitorul a înțeles să prevadă o nulitate de drept a

radierilor în toate cazurile în care societățile comerciale aveau datorii față

de bugetul de stat. Acest act normativ nu se aplică retroactiv așa cum a

reținut instanța de fond, cât timp există dovada că la data radierii societății

pârâte, aceasta avea debite la bugetul de stat.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC K.I. SRL

a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat

admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei atacate și menținerea ca

temeinică și legală a soluției instanței de fond.

S-a susținut că radierea societății recurente

din Registrul Comerțului a avut loc cu respectarea reglementărilor legale în

vigoare la data de 29 martie 2002, dată la care nu avea nicio datorie față de

stat deoarece debitul în valoare de 3.519.300 lei a fost achitat la 30

octombrie 2000. Că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra faptului că

majorările de întârziere reținute de aceasta ca debit restant se scutesc la

plată conform art. 4 din O.U.G. nr. 163/2000 întrucât a achitat debitele până

la 31 octombrie 2000, așa cum prevăd aceste dispoziții legale.

În al doilea motiv de recurs s-a invocat că

instanța de apel a aplicat în mod retroactiv, nelegal și neconstituțional Legea

nr. 428/2002 și a constatat nulitatea radierii recurentei pe motiv că aceasta

nu a respectat o condiție imperativă care însă nu exista la momentul

înregistrării sale.

Legea nr. 428/2002 a intrat în vigoare la 10

iulie 2002, în timp ce mențiunea radierii SC K.I. SRL a fost înregistrată la

data de 29 martie 2002, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Instanța de apel a aplicat în mod retroactiv legea

atunci când a reținut că legiuitorul a înțeles să prevadă o nulitate de drept a

radierilor în toate cazurile în care societățile comerciale aveau datorii față

de bugetul de stat pentru ca statul în calitate de creditor să-și poată

recupera debitele de la societățile dizolvate în perioada în care are loc lichidarea

acestora, conform Legii nr. 31/1990.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 428/2002 de

aprobare a O.U.G. nr. 181/2001 prin care se modifică art. 5 alin. (2) din Legea

nr. 314/2001 „radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la

societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor

sociale de stat la datoria publică internă, precum și față de alți creditori cu

care au litigii, aflate pe „rolul instanțelor judecătorești”.

Astfel, s-a urmărit o repunere a părților în

situația anterioară societatea debitoare redobândind cu caracter retroactiv,

prin efectul nulității radierii, calitatea de subiect de drept pentru a putea

fi urmărită de creditori.

Textul de lege menționat nu conține nicio

dispoziție cu caracter retroactiv și nu face nicio precizare cu privire la

aplicarea sa în timp și efectele nulității pe care legea o constată.

Nulitatea intervine ca sancțiune pentru încălcarea

unor condiții legale imperative la încheierea actului juridic, a unor norme

care ocrotesc un interes general și prin aceasta s-a urmărit să modifice pentru

viitor o stare de drept născută anterior.

În raport de aceste considerente instanța de

apel a stabilit în mod corect că față de dispozițiile art. 5 alin. (4) din

Legea nr. 314/2001 la data pronunțării încheierii de radiere nu erau

îndeplinite cerințele prevăzute cu caracter imperativ, în sensul că societatea comercială

avea datorii față de bugetul de stat.

Afirmația recurentei că instanța de apel a

constatat că debitul nu era achitat, în sensul că nu au fost plătite majorările

de întârziere, dar a omis să constate că societatea era scutită de plata lor

conform art. 4 din O.U.G. nr. 163/2000 vizează aspecte legate de  netemeinicie,

respectiv o problemă de administrare a probelor și care nu poate fi supusă controlului

judiciar.

Pentru considerentele reținute, urmează ca

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul

pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

pârâta SC K.I. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 459 din 21

septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  25

ianuarie 2008.