ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 263/2006

Deliberând asupra recursului de față: Reclamanta A.F.P. București a solicitat constatarea nulității de drept a mențiunii radierii pârâtei SC K.S.M.I. SRL din registrul comerțului. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că, potrivit Legii nr. 428/2002 radierea este nulă de drept dacă societatea figurează cu debite la bugetul statului. Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 12220 din 5 noiembrie 2004 a respins acțiunea reclamantei reținând că în cauză nu este aplicabilă Legea nr. 428/2002 nefăcându-se dovada existenței creanțelor bugetare, iar aceste creanțe pot fi colectate prin executare silită. De altfel instanța de fond a considerat că nu s-a făcut proba nici măcar a faptului că societatea a fost radiată.

În plus, înscrisul prezentat nu reprezintă un titlu de creanță în înțelesul art. 4 din O.G. nr. 11/1996 neemanând de la pârâtă. De altfel dreptul de a cere executarea silită a creanței era prescris la data formulării acțiunii în constatarea nulității radierii nefăcându-se nici dovada întreruperii sau suspendării prescripției. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta susținând că, în mod greșit s-a reținut că nu s-au dovedit creanțele deoarece împotriva pârâtei s-a demarat executarea silită prin emiterea somației și a titlului executoriu din 6 iulie 2001, care au fost comunicate conform procesului verbal de afișare din 13 iulie 2001. Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 541 din 7 iunie 2005 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei apreciind că în cauză nu s-a dovedit nici măcar faptul că societatea pârâtă a fost radiată nedepunându-se lista anexă pentru a se verifica dacă era inclusă societatea pârâtă printre cele dizolvate și radiate.

Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că exista atât încheierea nr. 5346 din 8 mai 2002 cât și lista anexă care de altfel nici nu a fost solicitată. Recurenta consideră că a făcut și proba existenței creanțelor depunând documente de evidență de la societate depuse la A.F.P. Se mai arată și că datoriile societății sunt purtătoare de dobânzi și penalități. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Așa cum au reținut instanțele de fond și de apel reclamanta pretinde aplicarea Legii nr. 428/2002 respectiv constatarea nulității de drept a radierii fără a face dovada primei condiții necesare pentru admiterea unei astfel de acțiuni aceea a radierii societății pârâte.

Deși susține că nu i s-a cerut lista anexă din care să rezulte că societatea pârâtă a fost radiată, totuși nici în apel și nici în recurs reclamanta nu a depus acte din care să rezulte îndeplinirea acestei prime condiții pentru a formula o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 428/2002, respectiv faptul că societatea a fost radiată. Nefăcându-se această dovadă, corect instanțele au considerat că nu se aplică Legea nr. 428/2002. Prin urmare soluția de respingere este legală și recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.F.P. București, împotriva deciziei nr. 541 din 7 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2006.