ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1440/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1440/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 11731 din 19 octombrie
2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă excepția
autorității lucrului judecat iar pe fond a fost respinsă cererea reclamantei
SCM O. București în evacuarea pârâtei SC A.P. SA București din spațiul situat
în București, sector 3.
Pentru a hotărî astfel
instanța de fond a reținut că în speță sunt întrunite cerințele art. 1201 C.
civ. în raport de decizia nr. 383/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
comercială, dată în dosarul nr. 47620/3/2005, prin care cererea aceleeași
reclamante, în evacuarea aceleeași pârâte din același spațiu a fost respinsă,
reținându-se irevocabil lipsa calității procesuale pasive a SC A.P. SA.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia
comercială nr. 170 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a
comercială.
Instanța de apel a reținut
că în mod corect s-a reținut de instanța de fond că între aceleași părți în
aceeași calitate, cu privire la același spațiu, s-a mai purtat un alt proces
prin care s-a solicitat evacuarea pârâtei în temeiul hotărârii arbitrale nr. 342/2002,
cerere respinsă irevocabil prin decizia nr. 383/2007 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția comercială, pentru lipsa calității procesuale pasive a SC
A.P. SA.
Nemulțumită de această
decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru
nelegalitate.
În motivarea recursului,
întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta critică decizia
din apel întrucât a interpretat greșit actul dedus judecății, respectiv cauza
pentru care a solicitat evacuarea: în primul litigiu, întemeiat pe hotărârea
arbitrală nr. 342/2002, a solicitat evacuarea pârâtei din spațiu, în calitate
de parte în hotărârea arbitrală, pe când în prezenta cerere a solicitat
evacuarea pârâtei pentru lipsa titlului locativ.
Împrejurarea că în
argumentarea cererii a invocat aceeași sentință arbitrală este justificată pe
legitimarea titlului său asupra respectivului spațiu.
Prin întâmpinare, intimata
pârâtă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1201 C. civ.
este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același
obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este formulată între aceleași
părți, făcută de ele, și în contra lor, în aceeași calitate.
În speță, reclamanta a
chemat în judecată pârâta solicitând evacuarea sa pentru folosirea fără titlu
valabil a spațiului din București, sector 3, susținând că respectivul spațiu îi
aparține în temeiul sentinței arbitrale nr. 342/2002.
Din decizia nr. 383 din 25
ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, rezultă
că între aceleași părți, cu privire la același spațiu, s-a mai purtat un alt
litigiu având ca obiect evacuarea aceleeași pârâte pentru lipsa titlului legal,
reclamanta invocând asupra spațiului dreptul său conferit prin hotărârea
arbitrală nr. 342/2002.
În consecință, nejustificat
recurenta susține că cele două cereri în evacuare au avut cauze diferite, așa
încât nu ar fi întrunite cerințele art. 1201 C. civ., motiv pentru care Curtea
va respinge recursul său ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SCM O. București împotriva deciziei nr. 170 din 17 aprilie 2008 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 mai 2009.