ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1440/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 11731 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă excepția autorității lucrului judecat iar pe fond a fost respinsă cererea reclamantei SCM O. București în evacuarea pârâtei SC A.P. SA București din spațiul situat în București, sector 3. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în speță sunt întrunite cerințele art. 1201 C. civ. în raport de decizia nr. 383/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, dată în dosarul nr. 47620/3/2005, prin care cererea aceleeași reclamante, în evacuarea aceleeași pârâte din același spațiu a fost respinsă, reținându-se irevocabil lipsa calității procesuale pasive a SC A.P.

SA. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 170 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Instanța de apel a reținut că în mod corect s-a reținut de instanța de fond că între aceleași părți în aceeași calitate, cu privire la același spațiu, s-a mai purtat un alt proces prin care s-a solicitat evacuarea pârâtei în temeiul hotărârii arbitrale nr. 342/2002, cerere respinsă irevocabil prin decizia nr. 383/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, pentru lipsa calității procesuale pasive a SC A.P. SA. Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta critică decizia din apel întrucât a interpretat greșit actul dedus judecății, respectiv cauza pentru care a solicitat evacuarea: în primul litigiu, întemeiat pe hotărârea arbitrală nr. 342/2002, a solicitat evacuarea pârâtei din spațiu, în calitate de parte în hotărârea arbitrală, pe când în prezenta cerere a solicitat evacuarea pârâtei pentru lipsa titlului locativ. Împrejurarea că în argumentarea cererii a invocat aceeași sentință arbitrală este justificată pe legitimarea titlului său asupra respectivului spațiu. Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1201 C. civ.

este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este formulată între aceleași părți, făcută de ele, și în contra lor, în aceeași calitate. În speță, reclamanta a chemat în judecată pârâta solicitând evacuarea sa pentru folosirea fără titlu valabil a spațiului din București, sector 3, susținând că respectivul spațiu îi aparține în temeiul sentinței arbitrale nr. 342/2002. Din decizia nr. 383 din 25 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, rezultă că între aceleași părți, cu privire la același spațiu, s-a mai purtat un alt litigiu având ca obiect evacuarea aceleeași pârâte pentru lipsa titlului legal, reclamanta invocând asupra spațiului dreptul său conferit prin hotărârea arbitrală nr. 342/2002.

În consecință, nejustificat recurenta susține că cele două cereri în evacuare au avut cauze diferite, așa încât nu ar fi întrunite cerințele art. 1201 C. civ., motiv pentru care Curtea va respinge recursul său ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SCM O. București împotriva deciziei nr. 170 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2009.