ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4766/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4766/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 3121 din 13 noiembrie a Curții de

Apel București a fost admisă excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată

de A.N.F.P. și a fost respins capătul de cerere având ca obiect anularea

avizului nr. 1023541 din 23 mai 2007 emis de A.N.F.P. ca inadmisibil.

A fost admisă excepția

lipsei calității procesuale pasive invocate de A.N.F.P. și a fost respinsă

acțiunea modificată, completată și precizată cu privire la celelalte capete de

cerere, acțiune formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu A.N.F.P., ca

fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Prin sentința arătată,

instanța a respins excepția lipsei calității de reprezentant legal a pârâtului M.C.T.I.

ca neîntemeiată și a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității

procesuale pasive a Secretarului General al M.C.T.I. – A.C.M.

Instanța a respins și

excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește capătul de cerere având

ca obiect Ordinul nr. 291 din 24 mai 2007 emis de M.C.T.I.

Au fost respinse capetele de

cerere privind Ordinul nr. 257/2007 și nr. 258/2007 emis de M.C.T.I. ca

inadmisibile, pentru lipsa procedurii prealabile, și a fost admisă în parte

acțiunea modificată, completată și precizată formulată de reclamant în

contradictoriu cu M.C.T.I. și Secretarul General al M.C.T.I. – A.C.M. în sensul

că a fost anulat în parte Ordinul nr. 291 din 24 mai 2007 emis de pârât în ceea

ce privește dispoziția de eliberare din funcția de șef serviciu antifraudă și

securitate a reclamantului P.I.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale Ordinului atacat și au fost obligați în solidar pârâții la plata

către reclamant a unei despăgubiri egale cu diferențele salariale indexate,

majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit de la

data emiterii ordinului nr. 291/2007 și până la rămânerea irevocabilă a

sentinței.

De asemenea, instanța a

obligat în solidar pârâții la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune

morale.

A fost respinsă acțiunea

modificată, completată și precizată referitor la celelalte capete de cerere și s-a

constatat nulitatea cererii de chemare în garanție a Guvernului României, cerere

formulată de reclamant.

drept care au format convingerea primei instanței

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că avizul nr. 1023541 din 23 mai 2007 emis

de A.N.F.P. nu întrunește cerințele unui act administrativ, întrucât nu produce

prin el însuși efecte juridice, astfel încât nu este susceptibil de a fi atacat

pe calea contenciosului administrativ, excepția de inadmisibilitate fiind

considerată ca întemeiată.

Instanța de fond a analizat

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.F.P. și a constatat

că este întemeiată, întrucât această parte nu are calitatea de emitent al

ordinelor contestate și, de altfel, nu există nici un raport juridic între

reclamant și A.N.F.P.

Analizând excepția lipsei

calității de reprezentant legal al M.C.T.I., Curtea a reținut că această instituție

a fost reprezentată legal de avocat, cu împuternicire avocațială existentă la

dosar, astfel încât a respins excepția invocată ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A.C.M. – Secretar General al M.C.T.I.,

instanța a reținut că legitimarea procesuală pasivă a pârâtului este

justificată atât de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cât

și de faptul că pârâtul a contribuit la emiterea ordinului atacat, în

exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel încât excepția invocată a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la inadmisibilitatea

acțiunii, pentru lipsa plângerii prealabile, instanța a reținut că reclamantul

a îndeplinit procedura prealabilă în ceea ce privește Ordinul nr. 291/2007,

văzând înscrisurile de la dosar, și a constatat că pentru capetele de cerere

privind Ordinul nr. 257/2007 și Ordinul nr. 258/2007, reclamantul nu a făcut

dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de lege, astfel, încât a

admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii privitoare la aceste două acte.

Pe fondul cererii de chemare

în judecată, așa cum a fost modificată, completată și precizată, sub aspectul

capetelor de cerere neanalizate pe baza excepțiilor invocate, instanța a

reținut că prin Ordinul nr. 291 din 24 mai 2007 emis de M.C.T.I. s-a dispus

eliberarea reclamantului din funcția de Șef Serviciu Antifraudă și

s

ecuritate la D.G.T.I. și Programe

Europene în domeniul IT și numirea în funcția de consilier superior, treapta I

de salarizare la Serviciul e-Guvernare din cadrul D.G.T.I. și Programe Europene

în domeniul IT începând cu data de 23 mai 2007.

Desființarea Serviciului

Antifraudă și Securitate IT și trecerea posturilor din cadrul acestuia la Serviciul e-Guvernare a fost consecința reorganizării M.C.T.I., dispusă prin H.G. nr. 165/2007

pentru modificarea H.G.nr. 744/2003 privind organizarea și funcționarea M.C.T.I.

Instanța a reținut că reorganizarea

a fost justificată de preluarea atribuțiilor în domeniul semnăturii

electronice, comerțului electronic și activității electronice notariale de

către Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia

Informației, conform H.G.nr. 415 din 4 mai 2007.

Prin Ordinul nr. 257 din 23

mai 2007, emis de M.C.T.I. s-a dispus, în temeiul H.G. nr. 744/2003, cu

modificările și completările ulterioare, art. 90 din Legea nr. 188/1999

republicată și cu avizul nr. 1023541 din 23 mai 2007 emis de A.N.F.P.,

modificarea organigramei M.C.T.I. conform anexei nr. 1 și anexei nr. 2, iar în

noua structură a instituției nu mai figurează Serviciul Antifraudă și

Securitate IT.

Pentru aceste considerente,

instanța de fond a constatat că reorganizarea M.C.T.I. a avut o cauză reală și

serioasă, fiind justificată legal, și a constatat că reorganizarea a fost

efectivă, întrucât Serviciul Antifraudă și Securitate IT nu se mai regăsește în

organizarea M.C.T.I.

Instanța de fond, văzând

dispozițiile legale în temeiul cărora a avut loc reorganizarea pârâtului și

constatând legală măsura de reducere a postului deținut de reclamant, a

examinat respectarea de către autoritatea pârâtă a principiilor care stau la

baza exercitării funcției publice, precum și a dispozițiilor legale privind

drepturile funcționarului public și a constatat că ordinul de trecere al

reclamantului dintr-o funcție publică de conducere într-o funcție publică de

execuție nu i-a fost comunicat nici cu ocazia soluționării plângerii prealabile

și nici ulterior sesizării instanței.

Instanța a constatat că

starea de incertitudine prelungită cu privire la raporturile sale de serviciu a

fost întreținută și de menționarea eronată a denumirii serviciului în care își

desfășoară activitatea pe extrasul de pe statul de plată comunicat lunar, la

mai bine de un an de la momentul desființării Serviciului Antifraudă și

Securitate IT.

Astfel, instanța a constatat

că autoritatea pârâtă a încălcat nu numai dreptul reclamantului la opinie și

informare, dar și principiile care stau la baza exercitării funcției publice,

respectiv principiul legalității și transparenței.

De asemenea, instanța a

reținut că ordinul contestat a fost emis la 24 mai 2007, iar modificarea

raporturilor de serviciu s-a dispus începând cu data de 23 mai 2007, cu

încălcarea principiului neretroactivității. Văzând dezlegarea dată acestui

capăt de cerere, instanța a apreciat întemeiată și cererea de acordare a

daunelor materiale și morale cauzate reclamantului, motiv pentru care a admis-o

în limitele arătate.

În ceea ce privește capătul

de cerere privind refacerea înscrisurilor din carnetul de muncă, instanța l-a

găsit neîntemeiat întrucât nu a fost reținut un refuz nejustificat de

soluționare a cererii de rectificare.

De asemenea, cu privire la

anularea deciziei de retragere a certificatului de securitate pentru acces la

informații clasificate, instanța a respins-o întrucât nu au fost probate

susținerile reclamantului, obligație ce-i revenea conform dispozițiilor legale.

Cu privire la cererea de

chemare în garanție, instanța a constatat că nu îndeplinește condițiile

prevăzute de lege, întrucât obiectul cererii formulate nu este posibil,

determinat sau determinabil, situație care a determinat constatarea nulității

cererii de chemare în garanție.

sentinței

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs atât reclamantul P.I., cât și pârâții M.C.S.I. și A.C.M.

3.1. Recursul reclamantului

Recurentul - reclamant a

arătat că nevoia promovării recursului rezidă în nevoia de a asigura punerea în

executare efectivă și cu celeritate a sentinței, sens în care a solicitat

instanței de recurs să dispună identificarea recurentului-pârât A.C.M. prin

indicarea adresei de domiciliu.

3.2.Recursul pârâților M.C.S.I.

și A.C.M.

Recurenții – pârâți M.C.T.I.

(devenit ulterior M.C.S.I.) și Secretarul General al M.C.T.I., A.C.M., au

criticat sentința în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C.

proc. civ., solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii ca

inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile în ceea ce privește anularea

Ordinului nr. 291 din 24 mai 2007, al respingerii acțiunii îndreptate împotriva

pârâtului A.C.M. pentru lipsa calității procesuale pasive și, pe fondul cauzei,

al respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În esență, recurenții-pârâți

au formulat următoarele critici:

3.2.1. Încălcarea

prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că anterior sesizării

instanței, reclamantul nu a solicitat autorității emitente, așa cum impunea

textul legal menționat, revocarea ordinului de eliberare din funcția publică

deținută anterior și de numire într-o altă funcție, ci doar „reanalizarea

oportunității desființării postului”.

3.2.2. Încălcarea

prevederilor art. 16 din Legea nr. 554/2004 în soluționarea excepției lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Secretarul General al M.C.T.I. – A.C.M.,

în sensul că această persoană nu putea fi chemată în judecată în nume propriu

pentru că nu a emis și nici nu a contribuit la elaborarea actului a cărui

anulare o solicită reclamantul, avizarea ordinului, în virtutea atribuțiilor

funcției de secretar general al ministerului, având o semnificație juridică

distinctă față de operațiunea de elaborare.

3.2.3. Invocarea unor

considerente în vădită contradicție cu soluția dispusă, în sensul că, deși

reține în mod corect situația de fapt dedusă judecății, constând în

desființarea Serviciului Antifraudă și Securitate IT în urma reorganizării M.C.T.I.,

dispusă prin H.G. nr. 165/2007, justificată de preluarea atribuțiilor în

domeniul semnăturii electronice, comerțului electronic și activității

electronice, comerțului electronic și activității electronice notariale de

către A.N.R.C.T.I. (actuala A.N.C.), și totodată constată că reorganizarea M.C.T.I.

a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, iar reducerea postului

intimatului este legală (fila 11 din hotărâre), Curtea dispune anularea în

parte a Ordinului nr. 291 din 24 mai 2007 „în ceea ce privește dispoziția de

eliberare a reclamantului din funcția de

ș

ef

serviciu antifraudă și securitate IT”. Or, soluția pronunțată echivalează cu

menținerea reclamantului pe un post care nu mai exista, ba mai mult, pe un post

pe care chiar instanța de fond l-a apreciat ca fiind în mod legal redus.

Recurenți-pârâți au subsumat

acestei critici și argumentul potrivit căruia instanța de fond a reținut o

pretinsă încălcare a obligației de informare cu privire la eliberarea

intimatului din funcția de șef serviciu antifraudă și securitate IT, deși din

actele aflate la dosarul cauzei rezultă că necomunicarea ordinului s-a datorat

conduitei culpabile a intimatului însuși. În realitate, partea a avut

cunoștință de conținutul Ordinului nr. 291/2007, iar probatoriul administrat

infirmă susținerile privind starea de incertitudine în care s-ar fi aflat și

existența vreunei vătămări generate de menționarea datei de 23 mai 2007, în loc

de 24 mai 2007, ca dată a eliberării din funcție.

3.2.4. Admiterea greșită a

capătului de cerere privind plata de daune materiale și morale, în condițiile în

care partea nu a făcut dovada unui prejudiciu, iar măsura eliberării din

funcție nu a fost dispusă cu titlu de sancțiune, ci a constituit un efect al

reorganizării instituției publice.

4.Apărările și susținerile

părților

Toate părțile au depus

întâmpinări la dosarul de recurs, după cum urmează:

4.1. Recurentul - reclamant

P.I. a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâților, invocând excepția

lipsei calității de reprezentant legal al M.C.S.I. și neregularitatea înregistrării

dosarului cu un alt număr decât cel unic repartizat inițial. A solicitat,

totodată, respingerea recursului ca nefondat făcând o expunere amplă și

detaliată a istoricului cauzei și arătând că instanța de fond a făcut o

interpretare și aplicare adecvată a prevederilor legale în materie.

4.2. Intimata-pârâtă A.N.F.P.

a formulat întâmpinare față de recursul reclamantului arătând că

recurentul-reclamant nu a criticat sentința în ceea ce privește respingerea ca

inadmisibil a capătului de cerere privind anularea avizului nr. 1023541/2007 și

admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive față de celelalte

capete de cerere.

A.N.F.P. a invocat din nou

excepția lipsei calității procesuale pasive, dar în condițiile în care sentința

nu a fost recurată sub acest aspect reanalizarea excepției în faza procesuală a

recursului este de prisos.

4.3. Recurenții-pârâți M.C.S.I.

și Secretarul General al M.C.T.I. – A.C.M. au formulat întâmpinare prin care au

invocat excepția inadmisibilității recursului reclamantului, cu motivarea că potrivit

art. 316, coroborat cu art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în recurs nu se pot

face cereri noi.

4.4. Ulterior, prin note

scrise depuse la dosar (filele 88 – 100) recurentul-reclamant a invocat în

temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate a Ordinelor nr. 257

și 258 din 23 mai 2007 ale M.C.T.I., cu motivarea că aceste ordine contravin

actele normative în aplicarea cărora au fost emise, în ceea ce privește

condițiile prealabile de emitere, oportunitatea lor și exercitarea dreptului de

apreciere cu exces de putere.

A invocat, de asemenea,

inexistența celor două ordine ca urmare a nepublicării lor în M. Of., potrivit art.

108 alin. (4) din Constituția României.

Prin încheierea din data de

25 septembrie 2009, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a instanței de

contencios administrativ cu excepția de nelegalitate invocată, reținând că

actele administrative vizate de excepție formează și obiectul acțiunii

principale deduse judecății pe cale directă, potrivit art. 1 alin. (1) și art. 8

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

4.5. În ședința publică din

data de 23 octombrie 2009, recurenții-pârâți, prin reprezentant, au invocat excepția

nulității recursului reclamantului, cu motivarea că prin cererea de recurs

formulată în termenul legal nu au fost indicate motive de nelegalitate a

sentinței, iar criticile formulate ulterior prin cererile și notele scrise

depuse la dosarul de recurs sunt tardive.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursurilor

1.Recursul reclamantului

În temeiul art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., aplicabil în recurs potrivit art. 316, raportat la art. 298 C.

proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția nulității recursului

declarat de reclamant.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va

motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Verificând conținutul

cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că

aceasta nu cuprinde critici propriu-zise la adresa hotărârii curții de apel,

conform art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ. Dimpotrivă,

recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a reținut corect și în

temeiul legii toate aspectele invocate, susținute de probe solide, și s-a

pronunțat motivat cu privire la toate capetele de cerere și toate excepțiile

ridicate.

Obligarea „la identificarea

numitului A.C.M. cu adresa de domiciliu ”în vederea punerii în executare a

sentinței nu constituie un motiv de modificare sau de casare a hotărârii

atacate, iar cereri noi nu pot fi formulate în calea de atac- potrivit art. 294,

corelat cu art. 316 C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte

va constata nulitatea recursului reclamantului, în temeiul art. 306 alin. (1) C.

proc. civ.

și Secretarul General al M.C.S.I. – A.C.M.

În ceea ce privește

regularitatea exercitării și înregistrării recursului pârâților în raport cu

susținerile din întâmpinarea recurentului- reclamant, Înalta Curte constată că

reprezentarea părților s-a făcut prin avocat cu împuternicire întocmită

potrivit legii avocaților, așa cum prevede art. 68 alin. (1) C. proc. civ.

Acest text nu face

distincție între autoritățile sau instituțiile publice și celelalte subiecte de

drept, iar aplicarea lui nu este înlăturată de prevederile Legii nr. 514/2003

privind profesia de consilier juridic.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., ținând seama de toate susținerile și apărările părților, Înalta Curte

constată că recursul pârâților este fondat numai în ceea ce privește cuantumul

daunelor morale acordate reclamantului, toate celelalte critici urmând a fi înlăturate,

potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

2.1. Actul administrativ pe

care instanța de fond l-a anulat în parte, considerându-l nelegal și vătămător

pentru reclamant, este Ordinul nr. 291 din 24 mai 2007, prin care s-a dispus

eliberarea acestuia din funcția de șef serviciu antifraudă și securitate și

numirea într-o funcție de execuție.

Rezolvarea dată de instanța

de fond excepției neîndeplinirii procedurii prealabile cu privire la ordinul

menționat reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, care nu impun anumite condiții de formă sau de

conținut pentru plângerea adresată autorității emitente. Textul legal menționat

nu poate fi interpretat literal, restrictiv, în sensul că procedura prealabilă

este considerată îndeplinită numai dacă se solicită expres „revocarea, în tot

sau în parte”, a actului administrativ, esențial fiind ca demersul persoanei

care se consideră vătămată să exprime intenția de a solicita reanalizarea

actului vătămător și, totodată, să ofere autorității emitente posibilitatea de

a efectua această analiză, anterior sesizării instanței.

În cauză, condiția impusă de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost îndeplinită prin cererile înregistrate

cu nr. 1051 din 9 august 2007 și nr. 1147 din 12 septembrie 2007, prin care

partea a solicitat analizarea oportunității desființării postului său de șef

serviciu și reanalizarea modificării raportului de serviciu, apreciind că

acesta s-a efectuat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999, prin exces

de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului A.C.M., Secretarul General al M.C.T.I.,

a primit, de asemenea, o dezlegare corectă, în acord cu prevederile art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, care conferă legitimare procesual-pasivă „persoanei

care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului”.

Secretarul general al

ministerului, care a avizat ordinul în litigiu, se încadrează în ipoteza normei

juridice enunțate, pentru că avizarea este o operațiune administrativă

efectuată în cadrul procedurii de emitere a actului administrativ.

2.3. Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este și el neîntemeiat, pentru că în

sentința atacată sunt menționate în mod logic și clar motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, împrejurările reținute fiind de

natură să fundamenteze soluția de anulare parțială a ordinului nr. 291/2007 și

de instituire a unor măsuri menite să asigure înlăturarea consecințelor

vătămătoare ale acestuia.

Este real că eliberarea

reclamantului din funcția de conducere a fost dispusă în contextul mai larg al

reorganizării autorității, în baza H.G.nr. 165/2007 și al actelor

administrativ-normative subsecvente, dar în condițiile în care modificarea

raportului de serviciu a avut loc la numai 20 de zile după ocuparea funcției

respective prin concurs, fără o informare adecvată a persoanei în cauză,

conform art. 28 din Legea nr. 188/1999 instanța de fond a reținut corect nelegalitatea

ordinului constând în încălcarea principiilor legalității și transparenței,

statuate de dispozițiile art. 3 lit. a) și b) din Legea nr. 188/1999.

Dreptul de apreciere de care

dispun autoritățile publice nu poate fi exercitat abuziv, arbitrar, cu ignorarea

cerinței asigurării unui echilibru rezonabil între interesul public pe care

acestea sunt chemate să îl îndeplinească și interesele legitime private ori

drepturile subiective ce pot fi lezate prin actele administrative emise, în caz

contrar conduita autorității înscriindu-se în noțiunea de exces de putere,

definită în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Aplicarea sancțiunii

juridice a nulității parțiale a ordinului nr. 291/2007 a fost întemeiată pe

motive de nelegalitate anterioare și concomitente emiterii acestuia, împrejurările

ulterioare legate de comunicarea actului fiind reținute de instanță numai ca un

argument suplimentar care ilustrează o anumită continuitate în conduita

administrativă lipsită de transparență și previzibilitate.

2.4. În contenciosul

administrativ, acordarea daunelor materiale și morale este menită să asigure

protecția efectivă a drepturilor persoanei vătămate și repararea echitabilă a

prejudiciului suferit de reclamant, în raport cu circumstanțele pricinii,

conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În speță, fapta ilicită

constă în emiterea nelegală a ordinului anulat de instanță, astfel că acordarea

daunelor materiale constând în diferențele de drepturi salariale de care a fost

lipsit reclamantul începând cu data emiterii ordinului și până la data

rămânerii irevocabile a sentinței constituie o reparație adecvată a

prejudiciului cauzat, conform art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

În ceea ce privește

prejudiciul moral, instanța de fond a apreciat corect, pe baza probelor

administrate, că imprevizibilitatea și lipsa de transparență a atitudinii

autorității publice a fost de natură să inducă un sentiment de frustrare, o

percepere acută a poziției de inegalitate juridică în care s-a aflat

reclamantul în raport cu autoritatea emitentă.

Date fiind însă

particularitățile cauzei, împrejurarea că, așa cum s-a reținut mai sus (pct.

II.2.3), eliberarea din funcție a avut loc în contextul unor reorganizări

succesive reglementate prin acte normative cu forță juridică superioară, a

căror instabilitate a concurat la aplicarea măsurii contestate, Înalta Curte

reține că suma de 10.000 lei acordată cu titlu de daune morale este excesivă în

raport cu efectele faptei generatoare de prejudiciu.

Prin urmare, va admite

recursul pârâților și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va

modifica sentința atacată în parte, reducând cuantumul daunelor morale la suma

de 2.000 lei, pe care Înalta Curte o consideră o reparație adecvată și

echitabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-pârâți

M.C.S.I. și A.C.M. împotriva sentinței nr. 3121 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată

în sensul că obligă în solidar pârâții la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de

daune morale către reclamantul P.I.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Constată nul recursul

declarat de P.I. împotriva aceleiași hotărâri.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2009.