ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3540/2008

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3095 din 12 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâta Asociația A.A. Poșta Câlnău împotriva deciziei nr. 631 din 7 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, și ca inadmisibil recursul formulat de expertul contabil T.G. împotriva aceleiași hotărâri. Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut, în privința recursului formulat de pârâtă, că prima critică, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită, întrucât motivarea hotărârii este clară, precisă, în concordanță cu probele administrate în cauză, răspunzând în fapt și în drept la toate pretențiile formulate, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., a reținut că din conținutul hotărârii recurate nu rezultă că instanța s-a substitut părților contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori a reținut un cu totul act juridic sau conținut. În ceea ce privește critica finală în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că recurenta nu a făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită de instanță, iar privitor la reiterarea situației de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea.

La data de 25 februarie 2008, recurenta – pârâtă a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ. și a arătat, în esență, că, instanța de recurs s-a limitat la simple afirmații cu caracter general, fără a motiva efectiv care sunt considerentele pentru care a ajuns la soluția dată prin raportare concretă la criticile invocate în recurs în cadrul tuturor motivelor de recurs, cărora acestea se circumscriu, cu trimitere la obiectul dedus judecății. Contestația în anulare este fondată. Potrivit dispozițiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ., contestația în anulare este admisibilă pentru acest motiv în situația când instanța a omis să discute motivele de modificare sau de casare, prin aceasta înțelegându-se efectiva examinare a acestora prin raportare la ceea ce s-a criticat, indiferent de încadrarea juridică dată de parte.

În cauză, se constată că recurenta – pârâtă a invocat critici pe care le-a circumscris motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În cadrul celor din urmă motive de recurs, partea a adus critici în sensul că instanța de apel a nesocotit înțelesul real al dispozițiilor art. 8.19.1 din contractul părților coroborat cu anexa la contract, privind obligația de efectuare a unor investiții arătând, totodată, că din această cauză instanța a acordat și ceea ce nu a făcut obiectul învestirii.

Mai precis, a susținut că, față de limitele învestirii instanței de fond, rezultă că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere pentru nerealizarea investițiilor în termen, astfel cum au fost asumate prin contract, aferente anilor 2001 și 2002, până la data de 28 octombrie 2003, nu și anului 2003 și numai printr-o neînțelegere și denaturare a modalității de calcul, stabilită prin contract, s-a considerat că pârâta trebuie să suporte și suma de 83.951,43 dolari S.U.A., cu acest titlu, neacordată la fond, deși prin raportare la concluziile expertizei contabile rezultă că aceasta reprezintă penalități de întârziere pentru investițiile aferente anului 2003. Or, examinând motivarea hotărârii instanței de recurs, se constată că aceasta nu a analizat și criticile de nelegalitate vizând încălcarea limitelor învestirii care se circumscriu motivului de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., chiar dacă nu a fost indicat ca atare de către parte dar a făcut obiectul cererii de recurs, așa cum s-a arătat. Din această perspectivă, în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ. se impune admiterea contestației în anulare și anularea în parte a deciziei cu consecința rejudecării recursului pârâtei în limitele arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3095 din 12 octombrie 2007, formulată de contestatoarea Asociația A.A.Poșta Câlnău, anulează, în parte, decizia contestată în ce privește recursul declarat de pârâta Asociația A.A. Poșta Câlnău și fixează termen pentru judecata recursului la data de 21 ianuarie 2009, pentru când părțile vor fi citate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2008.