ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 301/2009

Asupra contestației în anulare de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 20 iunie 2008 contestatoarea SC M. SA cu sediul social în București a solicitat admiterea contestației în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1437 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 28017/3/2005, anularea acestei hotărâri, reluarea judecății cauzei cu luarea în considerare a motivelor expuse în prezenta cerere, în vederea pronunțării unei decizii neviciate. În dezvoltarea motivelor, contestatoarea a evocat împrejurarea că dezlegarea cauzei dată de instanța de recurs este rezultatul unor greșeli materiale evidente, deoarece nu a fost luat în discuție Raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil C.P.

și nici argumentele pe care și-a fundamentat soluția instanței de apel, în final fiind comisă o neaprecierea probelor. A fost invocat ca temei de drept al contestației în anulare dispozițiile art. 318-321 C. proc. civ. În dovedirea contestației s-a cerut a fi avute în vedere probele existente la dosarul cauzei, jurisprudența și doctrina invocată cu ocazia motivării în fapt și în drept a cererii. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele expuse și temeiul de drept precizat, urmează a respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M. SA București, pentru următoarele considerente. Fără putere de tăgadă că prin decizia nr. 1437 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a fost admis recursul declarat de pârâta A.V.A.S.

București împotriva deciziei nr. 433 din 9 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în sensul că a fost modificată decizia recurentă cu consecința respingerii apelului promovat de reclamantă. Din considerentele deciziei a cărei anulare se solicită, s-a reținut că raportat la termenii contractului prin care părțile de comun acord au stabilit expres condițiile în care vor fi eliberate acțiunile asupra cărora s-a constituit gajul și care în speță nu au fost îndeplinite, în mod greșit instanța de apel, ignorând convenția descrisă anterior, a apreciat investiția ca fiind realizată, bazându-se în exclusivitate pe actele depuse, care confirmau depășirea termenului în care obligațiile contractuale asumate de reclamantă trebuiau îndeplinite.

Toate criticile contestatoarei vizează în esență, aspecte de fond ale cauzei, asupra cărora s-au pronunțat instanțele judecătorești pe parcursul soluționării litigiului de natură comercială. Este unanim admis, de jurisprudență și doctrină, că dispozițiile art. 318 C. proc. civ. privesc greșelile de procedură și nu greșelile de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, neputând da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și interpretat legea, aceasta având semnificația de a provoca rejudecarea căii de atac. Din această perspectivă motivele contestației în anulare nu sunt circumscrise cadrului juridic expres și limitativ reglementat de dispozițiile imperative prevăzute de art. 317 și urm. C. proc.

civ., rațiuni care determină respingerea ca nefondată a contestației în anulare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M. SA București, împotriva deciziei nr. 1437 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2009.