ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 301/2009

Asupra contestației în anulare de

față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20

iunie 2008 contestatoarea SC M. SA cu sediul social în București a solicitat

admiterea contestației în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1437 din 10

aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în dosarul nr. 28017/3/2005, anularea acestei hotărâri, reluarea

judecății cauzei cu luarea în considerare a motivelor expuse în prezenta

cerere, în vederea pronunțării unei decizii neviciate.

În dezvoltarea motivelor, contestatoarea a

evocat împrejurarea că dezlegarea cauzei dată de instanța de recurs este

rezultatul unor greșeli materiale evidente, deoarece nu a fost luat în discuție

Raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil C.P. și nici

argumentele pe care și-a fundamentat soluția instanței de apel, în final fiind

comisă o neaprecierea probelor.

A fost invocat ca temei de drept al

contestației în anulare dispozițiile art. 318-321 C. proc. civ.

În dovedirea contestației s-a cerut a fi

avute în vedere probele existente la dosarul cauzei, jurisprudența și doctrina

invocată cu ocazia motivării în fapt și în drept a cererii.

Înalta Curte, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele expuse și temeiul de drept precizat,

urmează a respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de

contestatoarea SC M. SA București, pentru următoarele considerente.

Fără putere de tăgadă că prin decizia nr.

1437 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, a fost admis recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București

împotriva deciziei nr. 433 din 9 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în sensul că a fost modificată decizia

recurentă cu consecința respingerii apelului promovat de reclamantă. Din

considerentele deciziei a cărei anulare se solicită, s-a reținut că raportat la

termenii contractului prin care părțile de comun acord au stabilit expres

condițiile în care vor fi eliberate acțiunile asupra cărora s-a constituit

gajul și care în speță nu au fost îndeplinite, în mod greșit instanța de apel,

ignorând convenția descrisă anterior, a apreciat investiția ca fiind realizată,

bazându-se în exclusivitate pe actele depuse, care confirmau depășirea

termenului în care obligațiile contractuale asumate de reclamantă trebuiau

îndeplinite.

Toate criticile contestatoarei vizează în

esență, aspecte de fond ale cauzei, asupra cărora s-au pronunțat instanțele

judecătorești pe parcursul soluționării litigiului de natură comercială.

Este unanim admis, de jurisprudență și

doctrină, că dispozițiile art. 318 C. proc. civ. privesc greșelile de procedură

și nu greșelile de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare

a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, neputând

da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat

hotărârea de modul în care a apreciat probele și interpretat legea, aceasta

având semnificația de a provoca rejudecarea căii de atac.

Din această perspectivă motivele

contestației în anulare nu sunt circumscrise cadrului juridic expres și

limitativ reglementat de dispozițiile imperative prevăzute de art. 317 și urm. C.

proc. civ., rațiuni care determină respingerea ca nefondată a contestației în

anulare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de contestatoarea SC M. SA București, împotriva deciziei nr. 1437 din 10

aprilie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 februarie 2009.