ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 832/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 406/ C din 5 aprilie 2006, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, admite în parte cererea formulată de reclamanta SC A.Ț.A. SA București, prin Sucursala Brașov, cu sediul în Brașov, în contradictoriu cu pârâții SC A. SA, cu sediul în Cluj Napoca, și SC C.S. SA cu sediul în Arad. Obligă pârâta SC A. SA la plata către reclamantă a sumei de 200.000 lei RON (2.000.000.000 lei ROL), sumă ce va fi reactualizată cu o cotă de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plății, începând de la data introducerii acțiunii 29 noiembrie 2004 și până la achitarea integrală a debitului.

Obligă pârâta SC C.S. SA la plata către reclamantă a sumei de 78.345,6675 lei RON (783.456.675 lei ROL). Respinge cererea de obligare în solidar a celor doi pârâți, precum și cea de actualizare a sumei datorate de pârâta SC C.S. SA, formulată de reclamantă, ca neîntemeiată. Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei SC A. SA la cheltuieli de judecată. Obligă pârâta SC C.S. SA la plata către reclamantă a sumei de 2.621,6776 RON (26.216.776 lei ROL), la cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 21 iunie 2004, în localitatea Stăncești, județul Prahova, a avut loc un accident de circulație pe DN 1, autoturismul ce tracta remorca XX-80-LYI pătrunzând pe contrasens și intrând în coliziune cu autotractorul cu nr. de circulație BV 812106/06, care circula regulamentar, avariindu-l în totalitate, avariind, de asemenea, și remorca acestuia cu nr. BV din 06 iunie.

Conducătorii celor două autovehicule au decedat în urma accidentului. Vinovat de producerea accidentului, așa cum rezultă din raportul de expertiză depus la dosar coroborat cu actele efectuate de organele de cercetare penală, este numitul A.T., conducătorul autospecialei cu nr. CJ-8573/06.01, care era angajat al pârâtei SC R.C. SRL, utilizatorul autovehiculului menționat. Pentru acest autovehicul proprietatea lui SC L. SRL, există o poliță de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie seria AV nr. 0049190 încheiată cu asiguratorul pârât SC A. SA Întrucât pentru autotractorul distrus cu nr. BV-8121 din 06 2006 și pentru remorca avariată cu nr. BV-8141 din 06 2006 existau polițele de asigurare de avarii și furt CASCO nr. 2039492 din 19 ianuarie 2004 și nr. 203993 din 19 ianuarie 2004 încheiate cu reclamanta în calitate de asigurator, de către păgubita SC I.B.

SRL, proprietara mașinilor avariate, SC A.Ț.A. SA a achitat cu titlu de despăgubiri către SC I.B. SRL suma de 2.783.456.675 lei ROL, subrogându-se, conform art. 22 din Legea nr. 136/1995, în limitele indemnizației plătite, în drepturile asiguratorului. Întrucât pârâta SC A.T. SA nu a plătit suma de 2 miliarde lei ROL către reclamantă, deși avea încheiat contractul de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie seria AV nr. 0049190 cu proprietarul mașinii conduse de cel vinovat de producerea accidentului, în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995, va fi obligată la plata acestei sume, neputând fi depășită limita impusă de art. 10 din O.C.S.A. nr. 3113/2003, în vigoare la data producerii accidentului.

Întrucât prejudiciul total de 2.783.456.675 lei ROL nu a fost integral acoperit, în temeiul art. 998,999 și 1000 alin. (3) C. civ., diferența de 783.456.675 lei ROL va fi suportată de comitentul –pârât SC C.S. SA, articolul 55 alin. ultim din Legea nr. 136/1995 neexistând la data comunicării faptului juridic în discuție, respectiv data producerii accidentului, iar legea nu retroactivează. Instanța va respinge cererea de obligare în solidar a celor doi pârâți la plata sumei totale arătate în cererea introductivă, întrucât, conform principiilor în materie de asigurare, asiguratorul nu plătește alături de altul și nici pentru altul, ci își execută propria obligație izvorâtă din contractul de asigurare.

Față de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Ordinul nr. 3113/2003, unde se arată că plafonul de 2 miliarde lei ROL nu poate fi depășit nici prin acordarea cheltuielilor făcute în procesul civil, instanța va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei SC A.T. SA la plata cheltuielilor de judecată. Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 29/ A din 27 februarie 2007, respinge, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtele SC C.S. SA Arad și SC A. SA Cluj împotriva sentinței civile nr. 406/ C din 5 aprilie 2006 a Tribunalului Brașov, secția comercială, pe care o păstrează. Obligă apelanta SC C.S. SA Arad să plătească intimatei SC A.Ț.A. SA suma de 1108 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din 22 mai 2007 s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 29/ Ap din 27 februarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, în sensul că în loc de suma de „1108” va fi trecută suma de „3960” lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut că apelurile sunt nefondate. Prin încheierea din 7 noiembrie 2006, Curtea a dispus refacerea expertizei tehnice, în urma constatării unor vătămări ce nu au putut fi înlăturate altfel, prin neefectuarea cercetării la fața locului și necitarea experților consilieri încuviințați de instanță. Prin noua lucrare tehnică s-a reținut că faptul că viteza limită a fost depășită nu a constituit un factor favorizant în producerea accidentului.

Starea de pericol din momentele premergătoare coliziunii a fost creată de către conducătorul A.T., care a pierdut controlul autovehiculului și a pătruns pe contrasens. Față de aceste concluzii tehnice, apelul pârâtei SC C.S. SA nu poate fi primit. În legătură cu apelul pârâtei SC A. SA Cluj, se reține că acesta vizează doar penalitățile de 1 % pe zi de întârziere care au fost acordate de către instanța de fond, apreciindu-se în mod corect că acestei pârâte îi aparține culpa pentru neplata despăgubirilor către reclamantă, invocându-se apărări ce s-au dovedit nejustificate. Acest fapt rezultă din analiza corespondenței purtată între cele două societăți; prin adrese succesive au fost transmise apelantei – pârâte dosarele de daune pentru autotractor și apoi pentru semiremorcă, adrese care nu au fost urmate de plata sumelor solicitate și nici ulterior, la prezentarea la concilierile directe.

Obiecțiunile făcute ulterior sunt lipsite de importanță, vizând faptul că nu a primit actele din dosarul de daune pentru marfa transportată. Or, această apărare nu poate fi reținută, fiind lipsită de eficiență de existența principiului disponibilității asiguratorului de a stabili cadrul procesual al exercitării dreptului de regres. Prin cererea de recurs formulată, pârâta SC A.T. SA Cluj Napoca a susținut că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală, s-a admis greșit actualizarea sumei cu cota procentuală de 0,1 % pe zi de întârziere începând cu 29 noiembrie 2004, deoarece reclamanta nu a calculat și timbrat capătul de cerere privind penalitățile.

Se precizează în continuare că înainte de termenul stabilit pentru conciliere în data de 4 octombrie 2006, respectiv prin adresa 25214 din 21 septembrie 2004 a comunicat reclamantei că este de acord să achite despăgubirea solicitată dar să prezinte documente justificative atât pentru semiremorcă cât și pentru marfă, documente pe care reclamanta nu le-a comunicat. Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată, intimata SC A.Ț.A. SA București a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei nr. 29/A/2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca fiind temeinică și legală, precizând că, în speță, fiind vorba despre o hotărâre dată în apel, recursul nu poate fi întemeiat pe prevederile art. 304 1 C. proc.

civ. Deși motivul de nelegalitate invocat de SC A.T. SA este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din dezvoltarea acestuia rezultă că recurenta-pârâtă solicită o reanalizare a situației de fapt reținute de instanța de apel, ceea ce este inadmisibil întrucât recursul declarat împotriva unei hotărâri date în apel este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în recurs cercetându-se doar aspectele de nelegalitate ale hotărârii atacate. Părțile nu au depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, analizând decizia recurată în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente constată că situația expusă nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Referitor la acest unic motiv de recurs, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, recurenta nu a făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită. În ceea ce privește reiterarea situației de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC A.T.

SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 29/ A din 27 februarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A.T. SA Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 29/ A din 27 februarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008.