ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1837/2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului rezultă următoarele:

Reclamanta P.S., prin cererea

înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. 5062/2006 a solicitat anularea

răspunsului nr. 74334/2004 și a dispoziției nr.3164/2006 a Primăriei

Municipiului Craiova și restituirea în natură a imobilului – teren în suprafață

de 570 mp situat în Craiova.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin adresa nr. 17139/1999 a Comisiei locale constituită

în temeiul Legii nr. 112/1995 i-a comunicat că terenul solicitat este afectat

de blocuri de locuit și utilități publice.

Prin notificările 1991

N/2001 și 226971/2005 reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului,

însă Primăria Municipiului Craiova fără a mai analiza situația juridică a

imobilului, a emis dispoziția nr. 3164/2006 de acordare a măsurilor reparatorii

sub forma despăgubirilor, cu toate că, prin cea de a doua notificare persoana

îndreptățită a precizat că terenul este liber de construcții.

Prin sentința civilă nr. 390

din 19 aprilie 2007, Tribunalul Dolj a respins contestația formulată de P.S. prin

procurator T.S., în contradictoriu cu Consiliul Local Craiova, Municipiul

Craiova și Primăria Municipiului Craiova, constatându-se că raportat la data

comunicării dispoziției nr. 3164/2006 aceea din 6 februarie 2006, contestația

este tardiv formulată, deoarece nici reclamanta și nici mandatara acesteia nu au

adus la cunoștință entității deținătoare noua adresă a procuratoarei pentru

efectuarea comunicării.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia nr. 809 din 11 octombrie 2009 a admis apelul declarat de reclamanta P.S.

și a desființat sentința civilă nr. 90 din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Dolj trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut că tribunalul în

mod greșit a rezolvat cauza pe cale de excepție fără a examina fondul procesului,

raportându-se strict la dispozițiunile art. 24 din Legea nr. 10/2001 și dovada

de comunicare a acesteia, ignorând toate celelalte înscrisuri și apărări ale

reclamantei care vizau neregularitățile procedurii de comunicare a dispoziției,

deoarece T.S. în temeiul procurii autentice nr. 937 din 10 octombrie 2005 – a

solicitat expres instituțiilor abilitate relații referitoare la rezolvarea

notificării formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, iar cu ocazia

corespondenței purtată de mandatară cu aceste instituții a solicitat expres ca

orice comunicare să fie făcută pe adresa procuratoarei, aceea din Craiova, și

implicit ca și dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 să-i fie

comunicată pe adresa acesteia.

În condițiile în care însă

comunicarea dispoziției s-a făcut la adresa reclamantei și nu a procuratorului,

termenul de 30 zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu

putea opera începând cu data de 6 februarie 2006, dată menționată pe dovada de

comunicare, ci de la data când procuratorul a luat cunoștință de dispoziție.

Prin decizia nr. 3653 din 4

iunie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul

declarat de Primarul Municipiului Craiova împotriva deciziei civile nr. 809 din

11 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, reținând că prin actul nou depus la

dosar, respectiv copia pașaportului, reclamanta a probat că în perioada 5 iunie

2005-13 ianuarie 2006 nu se afla în țară ci era în Canada.

Tribunalul Dolj care a

reînregistrat cauza sub nr. 16593/63/2008 a dispus pentru soluționarea cauzei

efectuarea unei expertize topo menită să identifice terenul cu dimensiuni,

amplasament și vecinătăți, să stabilească dacă acesta este liber și poate fi

restituit în natură ori dacă este afectat de detalii de sistematizare,

evaluarea imobilului și întocmirea unei schițe de plan în corelație cu

planurile de situație ce au stat la baza dispozițiilor de expropriere.

Prin sentința civilă nr. 67

din 24 februarie 2009 Tribunalul Dolj a respins contestația reclamantei P.S. prin

mandatar T.S. în contradictoriu cu Municipiul Craiova, Primarul Municipiului

Craiova și Consiliul Local Craiova – reținând că dispoziția nr. 3164/2006 în

soluționarea notificării este legală, deoarece terenul solicitat este afectat

de detalii de sistematizare, fiind situat într-o zonă de blocuri de locuințe, astfel

că sunt incidente dispozițiunile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

republicată.

Față de Consiliul Local

Craiova, acțiunea a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă, reținându-se că această parte nu are obligația

de a emite dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii, deoarece nu este

unitate deținătoare, în sensul legii.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia nr. 200 din 30 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei P.S.

prin procurator T.S. împotriva sentinței civile nr. 67 din 24 februarie 2009 a

Tribunalului Dolj în contradictoriu cu Primăria Municipiului Craiova, Primarul

Municipiului Craiova și Consiliul Local Craiova.

S-a reținut în

considerentele deciziei că întreaga suprafață a terenului revendicat este

afectată de lucrări de sistematizare, fiind situată într-o zonă cu blocuri de

locuințe, unde în mod firesc trebuie să existe spații verzi, alei de acces și

zone de protecție, astfel că restituirea în natură a suprafeței de teren

neafectată de construcții și cu amenajări de utilitate publică ar produce o

modificare ambientală a zonei.

În recursul declarat și

încadrat în drept în dispozițiunile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

împotriva deciziei nr. 200 din 30 iunie 2009, reclamanta P.S. critică soluția

instanței de apel numai sub aspectul modalității de acordare a măsurilor

reparatorii.

Se susține că în condițiile

în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea afectează în mică

proporție terenul revendicat, așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză,

acesta putea fi restituit în natură fostului proprietar.

Mențiunile raportului de

expertiză care reține că doar o mică parte din teren este ocupată de detalii de

sistematizare, respectiv 46 mp – cu alei de acces la blocurile G 16 și G 17 și

85 mp zonă asfaltată, restul terenului fiind liber, atestă că acesta putea fi

restituit.

Concluziile raportului de

expertiză trebuiau coroborate cu restul actelor aflate la dosar, din care nu

rezultă că terenul reținut ca zonă verde ar face efectiv parte din domeniul

public, simpla prezență a vegetației pe teren netransformându-l în zonă verde.

În consecință, recurenta a

solicitat acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor, pentru

suprafața de 135 mp teren, aferent lucrărilor de sistematizare și restituirea

în natură a diferenței până la 570 mp.

Recursul nu este fondat.

Criticile formulate de

reclamantă nu se încadrează în motivele de nulitate prevăzute de art. 304 pct. 8

C. proc. civ. pe care aceasta și-a motivat recursul, deoarece acestea nu

vizează greșita interpretare a unui act juridic dedus judecății, schimbarea

naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Expertiza C.A. efectuată în

fond după desființarea sentinței civile nr. 390 din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Dolj prin decizia nr. 809 din 11 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3653 din 04 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, a identificat terenul de 580 mp revendicat de reclamantă, reținând

că aceasta se compune din 85 mp zonă asfaltată cu destinație de trotuar, 46 mp

alee de acces la blocurile G 16 și G 17, 336 mp zonă verde amplasată în fața

acestor blocuri și 103 mp zonă de protecție – pe care se află o gură de

canalizare și două „indicatoare de gaze”.

Constatările expertului sunt

confirmate și de Primăria Municipiului Craiova, prin adresa nr. 17944 din 18

februarie 2009 (fila 44 dosar nr. 16593/63/2008) care în plus precizează că

terenul este afectat și de actuala intersecție a străzilor.

Prin urmare, așa cum s-a

reținut și prin hotărârile pronunțate, întreaga suprafață a terenului de 570 mp

este afectată lucrărilor de sistematizare fiind situată într-o zonă de blocuri

de locuințe, unde în mod firesc trebuie să existe zone de protecție a

blocurilor, alei de acces și spații verzi.

În suplimentul raportului de

expertiză s-au făcut cuvenitele precizări la obiecțiunile reclamantei,

reiterate sub forma criticilor în motivarea recursului referitoare la

neclarificarea situației zonelor verzi, redusă la simpla prezență a unei

vegetații apărută întâmplător.

Astfel, expertul arată

spațiul verde evocat în expertiză se referă la un spațiu amplasat în cadrul

ansamblurilor de locuit, situat între blocuri și căile de acces, al cărui

specific este determinat de vegetație – arbori, arbuști, iarbă și flori iar pe

margini are plantat gard viu.

În afară de aceasta, în zona

verde expertul a identificat două indicatoare de gaze iar la extremitatea terenului

de 103 mp o gură de canalizare – instalație de natură a obstrucționa orice

posibilitate de restituire a acestor suprafețe de teren. În acest context,

instanța de fond și aceea de apel au apreciat în mod corect incidența în cauză

a pct. 10.3 din normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin O.G. nr. 250/2007

care instituie obligativitatea menținerii căilor de acces, a străzilor,

trotuarelor și spațiilor verzi, precum și a dispozițiunilor art. 11 alin. (4)

ale Legii nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora în cazul în care lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, măsurile

reparatorii prin echivalent se acordă pentru întregul teren.

Restituirea în natură a

suprafeței de 103 mp teren, așa cum a solicitat recurenta ar afecta zona de

siguranță a blocurilor de locuit și normala exploatare a canalizării acestora –

dat fiind că gura canalului se află pe acest teren.

De asemenea restituirea în

natură a terenului liber de construcții, dar afectat de amenajări de utilitate

publică, așa cum solicită reclamanta, ar afecta grav funcționalitatea

cvartalului de blocuri și a lucrărilor edilitare, producând schimbarea

ambientală majoră a zonei. Reclamanta confundă noțiunea de „teren liber de

construcții cu terenul liber” – care vizează nu numai terenul liber de

construcții dar și acela neocupat de utilități – supraterane precum – căi de

acces, zone verzi, alei, zone de protecție și lucrări subterane, toate

enumerate exemplificativ de pct. 10.3 din normele de aplicare unitară a Legii

nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Din perspectiva celor mai

sus expuse, și întrucât legalitatea deciziei recurate nu este afectată, în

accepțiunea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

recursul de față va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta P.S. împotriva deciziei nr. 200 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.