ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 809/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la data de 25

septembrie 2006 reclamanta SC A.F. SA BUCUREȘTI a solicitat ca în

contradictoriu cu A.A.A.P.R.J. să se dispună rezilierea contractului de

închiriere nr. 11 din 25 martie 2005 și evacuarea pârâtei din spațiul ocupat în

București.

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința comercială nr. 8516 din 21 iunie 2007 a admis în

parte acțiunea reclamantei a dispus evacuarea pârâtei din spațiu și a respins

capătul 1 din acțiune ca neîntemneiată.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr. 501 din 31 octombrie

2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

S-a reținut în considerentele deciziei că

între părți s-a încheiat un singur contract nr. 10 din 25 martie 2005, iar modificarea

făcută de intimată în nr. 11 nu privește elementele esențiale ale contractului asupra

cărora părțile și-au exprimat acordul de voință și deci reclamanta are calitate

procesuală activă cu atât mai mult cu cât pârâta nu i-a contestat calitatea de

proprietar.

Contractul de închiriere, încheiat între

părți, a expirat prin ajungerea la termen, așa încât efectuarea unei expertize

de specialitate cu privire la toxicitatea cădirii și imposibilitatea folosirii

ei de către pârâtă nu mai are relevanță în cauză.

Împotriva acestei decizii pârâta A.A.A.P.R.J.

cu sediul în București a declarat recurs și a solicitat admiterea acestuia,

modificarea celor două hotărâri și în urma rejudecării să se respingă cererea formulată

de reclamantă.

Recurenta face o expunere a situației de

fapt asupra raporturilor juridice dintre părți și susține că a încheiat cu

intimata contractul nr. 10/572/519 din 25 martie 2005 și nu 11 pentru care a

fost chemată în judecată, dar ambele contracte conțin aceleași clauze contractuale.

S-a invocat că a fost în imposibilitate

să folosească spațiul închiriat deoarece reprezentanții intimatei, SC A.F. SA

care aveau acces la părțile comune foloseau în desfășurarea activității lor

substanțe toxice, aspect pe care l-a adus la cunoștință. În acest sens a

solicitat efectuarea unei expertize de specialitate și audierea unor martori probe

ce au fost respinse de ambele instanțe.

Prin întâmpinare intimata SC S.C.A.F. SA

a solicitat respingerea recursului întrucât contractul încheiat cu recurenta a

expirat prin ajungerea la termen și acesta ocupă în prezent spațiul fără a avea

un titlu legal.

Recursul pârâtei nu este fondat.

Criticile recurentei privind lipsa

calității procesuale active a reclamantei cu care a încheiat contractul nr. 10

din 25 martie 2005 și nu nr. 11 pentru care a fost chemat în judecată, deși nu

sunt încadrate în drept pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Aceste susțineri nu sunt întemeiate

întrucât în speță există un singur contract de închiriere nr. 10 din 25 martie 2005

și care a expirat la data de 1 mai 2007.

În ceea ce privește modificarea numărului

contractului aceasta nu se referă la un element esențial al contractului care a

avut la bază acordul de voință al părților, iar această neconcordanță a fost

rectificată prin semnătură și ștampilă conform actelor depuse la dosar.

Contractul a expirat la data de 1 mai

2005 și nu a fost prelungit prin acte adiționale conform art. 9 Capitol IX din

contract, potrivit clauzei stipulate de părți în convenția lor și acesta a fost

motivul pentru care s-a respins primul capăt de cerere privind rezilierea

contractului de închiriere.

Celelalte critici ale recurentei privind

imposibilitatea folosirii spațiului închiriat datorită mediului toxic întreținut

de reprezentanții intimatei și respingerea probei privind efectuarea unei

expertize de specialitate și audierea unor martori pentru a face dovezi în

acest sens, se referă la aspecte ce țin de aprecierea probelor, deci de

netemeinicie și nu de nelegalitate și care nu pot fi cenzurate de instanța de

control judiciar.

Pentru considerentele reținute urmează ca

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul

declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

A.A.A.P.R.J. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 501 din 31 octombrie

2007 Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2009.