ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 809/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la data de 25 septembrie 2006 reclamanta SC A.F. SA BUCUREȘTI a solicitat ca în contradictoriu cu A.A.A.P.R.J. să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 11 din 25 martie 2005 și evacuarea pârâtei din spațiul ocupat în București. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 8516 din 21 iunie 2007 a admis în parte acțiunea reclamantei a dispus evacuarea pârâtei din spațiu și a respins capătul 1 din acțiune ca neîntemneiată. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr. 501 din 31 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

S-a reținut în considerentele deciziei că între părți s-a încheiat un singur contract nr. 10 din 25 martie 2005, iar modificarea făcută de intimată în nr. 11 nu privește elementele esențiale ale contractului asupra cărora părțile și-au exprimat acordul de voință și deci reclamanta are calitate procesuală activă cu atât mai mult cu cât pârâta nu i-a contestat calitatea de proprietar. Contractul de închiriere, încheiat între părți, a expirat prin ajungerea la termen, așa încât efectuarea unei expertize de specialitate cu privire la toxicitatea cădirii și imposibilitatea folosirii ei de către pârâtă nu mai are relevanță în cauză. Împotriva acestei decizii pârâta A.A.A.P.R.J. cu sediul în București a declarat recurs și a solicitat admiterea acestuia, modificarea celor două hotărâri și în urma rejudecării să se respingă cererea formulată de reclamantă.

Recurenta face o expunere a situației de fapt asupra raporturilor juridice dintre părți și susține că a încheiat cu intimata contractul nr. 10/572/519 din 25 martie 2005 și nu 11 pentru care a fost chemată în judecată, dar ambele contracte conțin aceleași clauze contractuale. S-a invocat că a fost în imposibilitate să folosească spațiul închiriat deoarece reprezentanții intimatei, SC A.F. SA care aveau acces la părțile comune foloseau în desfășurarea activității lor substanțe toxice, aspect pe care l-a adus la cunoștință. În acest sens a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate și audierea unor martori probe ce au fost respinse de ambele instanțe. Prin întâmpinare intimata SC S.C.A.F.

SA a solicitat respingerea recursului întrucât contractul încheiat cu recurenta a expirat prin ajungerea la termen și acesta ocupă în prezent spațiul fără a avea un titlu legal. Recursul pârâtei nu este fondat. Criticile recurentei privind lipsa calității procesuale active a reclamantei cu care a încheiat contractul nr. 10 din 25 martie 2005 și nu nr. 11 pentru care a fost chemat în judecată, deși nu sunt încadrate în drept pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Aceste susțineri nu sunt întemeiate întrucât în speță există un singur contract de închiriere nr. 10 din 25 martie 2005 și care a expirat la data de 1 mai 2007. În ceea ce privește modificarea numărului contractului aceasta nu se referă la un element esențial al contractului care a avut la bază acordul de voință al părților, iar această neconcordanță a fost rectificată prin semnătură și ștampilă conform actelor depuse la dosar.

Contractul a expirat la data de 1 mai 2005 și nu a fost prelungit prin acte adiționale conform art. 9 Capitol IX din contract, potrivit clauzei stipulate de părți în convenția lor și acesta a fost motivul pentru care s-a respins primul capăt de cerere privind rezilierea contractului de închiriere. Celelalte critici ale recurentei privind imposibilitatea folosirii spațiului închiriat datorită mediului toxic întreținut de reprezentanții intimatei și respingerea probei privind efectuarea unei expertize de specialitate și audierea unor martori pentru a face dovezi în acest sens, se referă la aspecte ce țin de aprecierea probelor, deci de netemeinicie și nu de nelegalitate și care nu pot fi cenzurate de instanța de control judiciar.

Pentru considerentele reținute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.A.A.P.R.J. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 501 din 31 octombrie 2007 Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.