ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2302/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2302/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4062

din 20 noiembrie 2009 a Curți de Apel București a fost respinsă

excepția inadmisibilității invocată în cauză și a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei B.V. în

contradictoriu cu A.N.S.V.S.A. precum și cererea de suspendare

formulată în cauză.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția

privind neîndeplinirea procedurii prealabile este neîntemeiată, întrucât,

din actele dosarului, a rezultat că reclamanta a respectat procedura

prevăzută de lege, în sensul că s-a adresat

autorității emitente a actului atacat.

Instanța de fond a reținut

că cererea de suspendare formulată în cauză nu întrunește

condițiile prevăzute de lege, întrucât împrejurările

prevăzute de reclamantă nu sunt de natură a crea o îndoială

serioasă asupra legalității actului administrativ atacat, astfel

încât în cauză nu avem un caz bine justificat.

În ceea ce privește prejudiciul

reclamat, instanța a constatat că reclamantei nu i s-au suprimat

veniturile salariale, atâta timp cât reclamanta beneficiază de salariul

aferent exercitării funcției de execuție de consilier clasa I,

gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare, astfel încât în

cauză nu se înregistrează nici o pagubă.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a

reținut că prin Ordinul nr. 69537 din 23 aprilie 2009 emis de

Președintele Secretar de Stat al A.N.S.V.S.A. s-a dispus eliberarea

reclamantei din funcția publică de conducere de Director Executiv al D.S.V.S.A.

Ilfov în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 iar urmare a opțiunii exprimată

de reclamantă în scris, în perioada de preaviz, A.N.S.V.S.A. a emis

Ordinul nr. 69724 din 23 mai 2009 prin care s-a dispus numirea reclamantei în

funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad

profesional superior, treapta 1 de salarizare în cadrul D.S.V.S.A. Ilfov.

Instanța a reținut că

urmare a apariției O.U.G. nr. 37/2009 autoritatea pârâtă a procedat

la o evaluare a personalului, iar în urma evaluării, Președintele A.N.S.V.S.A.

a emis Ordinul nr. 69841 din 25 mai 2009 prin care s-a dispus numirea

reclamantei în postul de Director Coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov, fiind

încheiat în acest sens contractul de management nr. 122 din 25 mai 2009.

Instanța a constatat că

dispozițiile Legii nr. 188/1999 nu sunt incidente cauzei de

față, întrucât reclamanta are suspendată de drept calitatea de

funcționar public pe durata exercitării contractului de management,

exercitând o funcție contractuală . Instanța a reținut

că în cauză sunt incidente dispozițiile din Codul Muncii.

Instanța a constatat că în

temeiul O.U.G. nr. 37/2009 autoritatea pârâtă a emis ordinul atacat, iar

reclamantei i-a fost acordat dreptul de a opta pentru o funcție

publică vacantă și a fost numită în funcția

publică pentru care a optat în scris, asigurându-i-se astfel dreptul la

salariu și carieră, reținând că reclamanta a promovat

evaluarea organizată de pârâtă în vederea ocupării noilor

posturi de natură contractuală.

De asemenea, instanța a reținut

că prevederile O.U.G. nr. 37/2009 au dispus că funcțiile publice

vizate se desființează și nu se transformă, iar pentru

ocuparea posturilor de director și director coordonator adjunct urma

să se organizeze o evaluare la care se puteau înscrie inclusiv persoanele

care au fost eliberate din funcții conform actului normativ arătat.

Instanța a constatat că

posturile de natură contractuală rezultate se supun legislației

muncii și nu statutului funcționarului public, iar reclamanta, pe

perioada executării contractului de management nr. 122 din 25 mai 2009, avea

suspendat de drept raporturi de serviciu în ceea ce privește executarea în

calitate de funcționar public a funcției publice de execuție de

consilier.

Instanța a reținut că, în

conformitate cu dispozițiile din contractul de management, pârâta putea

să procedeze la inserarea clauzei referitoare la perioada de probă,

astfel încât susținerea reclamantei, în sensul că dispozițiile

din contractul de management sunt lovite de nulitate absolută, nu a fost

primită de instanță.

Instanța a constatat că la

momentul emiterii ordinului atacat, reclamanta se afla în interiorul perioadei

de probă prevăzute de art. 4 alin. (2) din Contractul de management,

clauză stipulată în temeiul art. 31 alin. (1) din Legea nr. 53/2003

ale căror dispoziții sunt aplicabile cauzei deduse

judecății.

Instanța a reținut că în

preambulul ordinului atacat a fost menționată ca temei Nota de

control nr. 182 din 24 august 2009 întocmit după controlul efectuat de

Corpul de Control al Președintelui A.N.S.V.S.A. la D.S.V.S.A. Ilfov, iar

temeiul juridic al emiterii ordinului este art. 31 alin. (4) din Legea nr. 53/2004,

care prevede expres faptul că încetarea contractului de muncă pe

durata sau la sfârșitul perioadei de probă se poate face numai

printr-o notificare scrisă, la inițiativa oricărei dintre

părți, fără impunerea unor alte condiții.

Instanța a reținut că prin

Nota de Control arătată s-au constatat o serie de deficiențe în

activitatea de management a reclamantei și, pentru aceste considerente, a

fost emisă Notificarea nr. 8006/2009 prin care i s-a comunicat data

încetării contractului de management.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta.

În motivarea recursului formulat,

recurenta-reclamantă a susținut în esență că în mod

greșit instanța de fond a reținut și și-a întemeiat

soluția pe lipsa calității de funcționar public a acesteia

și inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 188/1999.

Susține recurenta că o astfel

de motivare impune incidența în cauză a motivului de recurs

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., întrucât

instanța constatând că raporturile dintre părți sunt de

natură contractuală, trebuia să-și decline competența

în favoarea Tribunalului București, secția de litigii de muncă.

De asemenea, se susține că

instanța de fond a reținut eronat inexistența calității

de funcționar public a recurentei – reclamante, fiind interpretate

greșit dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 în baza cărora aceasta a

fost numită în funcția de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov,

în vigoarea la data emiterii Ordinului de eliberare din funcție, care este

o funcție publică și nu una de natură contractuală.

Consideră recurenta că

instanța de fond s-a aflat într-o eroare gravă cu privire la

inexistența calității de funcționar public, interpretând

greșit dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 în baza cărora aceasta a

fost numită în funcția de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov,

în vigoare la momentul emiterii Ordinului de eliberare din funcție,

deși nici o dispoziție din acest act normativ nu prevede că pe

durata executării contractului de management, persoana încadrată

pierde calitatea de funcționar public, invocând în acest sens

dispozițiile art. III alin. (12) din Ordonanță, potrivit

cărora pe durata contractului se suspendă raporturile de muncă ale

funcționarului public.

Concluzionează recurenta că

funcția de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov este o funcție

publică și nu una de natură contractuală, acest fapt rezultând

atât din numirea sa prin Ordin al Președintelui A.N.S.V.S.A. cât și

din eliberarea din funcție, tot prin Ordin al acestuia, ceea ce este

specific funcționarului public, iar modificarea art. 13 pct. d) din Legea

nr. 188/1999 prin prevederile O.U.G. nr. 37/2009, funcțiile respective de

director executiv și directori adjuncți ai serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe de specialitate ale

administrației publice centrale și unitățile

administrativ-teritoriale au rămas în continuare funcții publice, iar

cei care ocupă aceste funcții sunt funcționari publici, atunci

când ocupă respectivele posturi, în baza unor contracte asimilate

contractelor individuale de muncă.

Susține recurenta că din

analiza interpretativă a dispozițiilor art. III al O.U.G. nr. 37/2009

rezultă că atât funcțiile publice, funcțiile publice

specifice cât și posturile încadrate în regim contractual, care

conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate,

precum și adjuncții acestora, au fost transformate prin dispozițiile

ordonanței, vechile denumiri fiind înlocuite cu acelea de director și

directori coordonatori adjuncți, singura noutate adusă de acest act normativ

vizând numirea acestor persoane prin act administrativ, conform art. III pct. 4

ceea ce presupune că persoanele respective deveneau funcționari

publici.

Având în vedere aceste susțineri,

recurenta-reclamantă apreciază că are calitatea de

funcționar public iar raporturile sale de serviciu cu intimata-pârâtă

sunt supuse dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, cu modificările și completările

ulterioare iar Ordinul nr. 70009 din 24 august 2009 prin care s-a dispus eliberarea

sa din funcția publică de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov

este netemeinică și nelegală, fiind emis cu nerespectarea

acestor prevederi legale, motiv pentru care solicită anularea acestuia

și repunerea părților în situația anterioară, prin

reintegrarea sa în funcția de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov cu

plata drepturilor corespunzătoare.

Intimata A.N.S.V.S.A. a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de

recurenta-reclamantă B.V. și menținerea ca legală și

temeinică a sentinței pronunțate de către instanța de

fond susținând în esență că ordinul de eliberare din

funcție este legal , postul de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov

fiind o funcție contractuală și nu una publică, astfel cum

rezultă din dispozițiile art. III alin. (6) din O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității publice.

Analizând sentința atacată, în

raport de motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în baza

dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține

că recursul formulat este nefondat pentru considerentele care vor fi

expuse în continuare.

În ceea ce privește motivul de

recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.,

criticile recurentei-reclamante potrivit cărora, instanța de fond

constatând că raporturile dintre părți sunt de natură

contractuală trebuia să-și decline competența în favoarea

Tribunalului București, secția litigii de muncă sau de

contencios administrativ, sunt nefondate.

Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii

și cum însăși recurenta-reclamantă menționează,

obiectul contestației sale l-a constituit Ordinul nr. 70009 din 24 august 2009

al președintelui – secretar de stat al A.N.S.V.S.A. prin care a fost

eliberată din funcție.

Natura juridică a actului atacat,

respectiv ordinul prin care recurenta-reclamantă a fost eliberată din

funcția de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov este aceea de act

administrativ, astfel cum acesta este definit prin dispozițiile art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ iar

temeiul juridic al cererii formulate de către reclamanta l-a constituit

dispozițiile art. 1 și art. 8 alin. (1) din aceeași lege, astfel

că în speță, competența materială de soluționare

a cauzei, aparține instanței de contencios administrativ conform

dispozițiilor art. 10 alin. (1) din lege.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C.

proc. civ. invocat de către recurenta-reclamantă este nefondat,

considerentele instanței de fond cu privire la natura contractuală a

relațiilor dintre părți stabilite prin contractul de management

nu schimbă competența materială a instanței sesizate, prin

cererea având ca obiect anularea unui act administrativ.

În ceea ce privește motivul de

recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 invocat de

recurenta-reclamantă cu privire la sentința atacată, Înalta Curte

reține că și acesta este nefondat, având în vedere

următoarele considerente:

Astfel, critica recurentei referitoare la

reținerea eronată a instanței de fond cu privire la

inexistența calității de funcționar public nu poate fi

reținută întrucât în mod corect s-a reținut prin sentința

criticată, faptul că, pe durata executării contractului de

management, raporturile de serviciu, avute anterior numirii, sunt suspendate,

conform art. III alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009, iar funcția de director

coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov în care recurenta a fost numită prin

Ordinul nr. 69841 din 25 mai 2009, este o funcție contractuală,

întrucât aceasta se desfășoară în baza contractului de

management încheiat cu ordonatorul principal de credite, în subordinea

căruia funcționează serviciul deconcentrat respectiv, conform

dispozițiilor art. III alin. (6) din aceeași ordonanță.

Cum funcția de director coordonator

este o funcție contractuală și nu o funcție publică,

în mod corect s-a reținut de către instanța de fond și

faptul că încetarea raporturilor de muncă sunt stipulate prin

contractul de management iar modul în care se face numirea cât și

eliberarea din funcție respectiv prin emiterea unui ordin – act

administrativ cu caracter individual, nu influențează natura

juridică a acestora.

De altfel, potrivit dispozițiilor

art. III alin. (7) din același act normativ, se precizează faptul

că acest contract de management încheiat cu persoanele care urmează a

îndeplini funcții de director coordonator și director coordonator

adjunct, este asimilat contractului individual de muncă, ceea ce atrage

incidența dispozițiilor Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, conferind

titularului atât vechime în muncă cât și în specialitate.

Astfel fiind, în mod corect s-a

reținut prin sentința atacată că solicitările

recurentei-reclamante întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 188/1999

privind statutul funcționarilor publici, nu sunt incidente în cauză

și în consecință faptul că ordinul atacat este legal fiind

emis cu respectarea clauzelor contractuale asumate de părți prin

semnarea contractului de management cât și a dispozițiilor legale ale

Codului Muncii care asimilează acest contract, contractului individual de

muncă astfel cum s-a reținut anterior, atât în ceea ce privește

perioada de probă cât și notificarea scrisă, necesară în

cazul dispunerii încetării contractului la sfârșitul perioadei de

probă, conform dispozițiilor art. 31 alin. (4).

Pe de altă parte, Înalta Curte

constată că prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții

Constituționale a fost admisă excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009 în baza

cărora, recurenta-reclamantă a fost numită prin ordinul atacat

ca director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov, iar ulterior prin Decizia nr. 1629

din 03 decembrie 2009 a fost admisă și excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26,

art. III, art. IV, art. V art. VIII și anexa 1 din O.U.G. nr. 105/2009,

emisă ulterior O.U.G. nr. 37/2009, astfel, că, dispozițiile

legale privind funcția de director coordonator în care

recurenta-reclamantă solicită reîncadrarea, sunt inaplicabile, fiind

declarate neconstituționale.

Așadar criticile formulate de

recurenta-reclamantă prin motivele de recurs formulate sunt nefondate,

instanța de fond pronunțând o soluție legală și

temeinică, printr-o interpretare corectă a dispozițiilor legale

incidente în speță și în consecință recursul formulat

urmează a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.V.

împotriva sentinței civile nr. 4062 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 mai 2010.