ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2302/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4062 din 20 noiembrie 2009 a Curți de Apel București a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată în cauză și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei B.V. în contradictoriu cu A.N.S.V.S.A. precum și cererea de suspendare formulată în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile este neîntemeiată, întrucât, din actele dosarului, a rezultat că reclamanta a respectat procedura prevăzută de lege, în sensul că s-a adresat autorității emitente a actului atacat.

Instanța de fond a reținut că cererea de suspendare formulată în cauză nu întrunește condițiile prevăzute de lege, întrucât împrejurările prevăzute de reclamantă nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat, astfel încât în cauză nu avem un caz bine justificat. În ceea ce privește prejudiciul reclamat, instanța a constatat că reclamantei nu i s-au suprimat veniturile salariale, atâta timp cât reclamanta beneficiază de salariul aferent exercitării funcției de execuție de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare, astfel încât în cauză nu se înregistrează nici o pagubă. Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 69537 din 23 aprilie 2009 emis de Președintele Secretar de Stat al A.N.S.V.S.A.

s-a dispus eliberarea reclamantei din funcția publică de conducere de Director Executiv al D.S.V.S.A. Ilfov în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 iar urmare a opțiunii exprimată de reclamantă în scris, în perioada de preaviz, A.N.S.V.S.A. a emis Ordinul nr. 69724 din 23 mai 2009 prin care s-a dispus numirea reclamantei în funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare în cadrul D.S.V.S.A. Ilfov. Instanța a reținut că urmare a apariției O.U.G. nr. 37/2009 autoritatea pârâtă a procedat la o evaluare a personalului, iar în urma evaluării, Președintele A.N.S.V.S.A. a emis Ordinul nr. 69841 din 25 mai 2009 prin care s-a dispus numirea reclamantei în postul de Director Coordonator al D.S.V.S.A.

Ilfov, fiind încheiat în acest sens contractul de management nr. 122 din 25 mai 2009. Instanța a constatat că dispozițiile Legii nr. 188/1999 nu sunt incidente cauzei de față, întrucât reclamanta are suspendată de drept calitatea de funcționar public pe durata exercitării contractului de management, exercitând o funcție contractuală . Instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile din Codul Muncii. Instanța a constatat că în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 autoritatea pârâtă a emis ordinul atacat, iar reclamantei i-a fost acordat dreptul de a opta pentru o funcție publică vacantă și a fost numită în funcția publică pentru care a optat în scris, asigurându-i-se astfel dreptul la salariu și carieră, reținând că reclamanta a promovat evaluarea organizată de pârâtă în vederea ocupării noilor posturi de natură contractuală.

De asemenea, instanța a reținut că prevederile O.U.G. nr. 37/2009 au dispus că funcțiile publice vizate se desființează și nu se transformă, iar pentru ocuparea posturilor de director și director coordonator adjunct urma să se organizeze o evaluare la care se puteau înscrie inclusiv persoanele care au fost eliberate din funcții conform actului normativ arătat. Instanța a constatat că posturile de natură contractuală rezultate se supun legislației muncii și nu statutului funcționarului public, iar reclamanta, pe perioada executării contractului de management nr. 122 din 25 mai 2009, avea suspendat de drept raporturi de serviciu în ceea ce privește executarea în calitate de funcționar public a funcției publice de execuție de consilier.

Instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile din contractul de management, pârâta putea să procedeze la inserarea clauzei referitoare la perioada de probă, astfel încât susținerea reclamantei, în sensul că dispozițiile din contractul de management sunt lovite de nulitate absolută, nu a fost primită de instanță. Instanța a constatat că la momentul emiterii ordinului atacat, reclamanta se afla în interiorul perioadei de probă prevăzute de art. 4 alin. (2) din Contractul de management, clauză stipulată în temeiul art. 31 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 ale căror dispoziții sunt aplicabile cauzei deduse judecății. Instanța a reținut că în preambulul ordinului atacat a fost menționată ca temei Nota de control nr. 182 din 24 august 2009 întocmit după controlul efectuat de Corpul de Control al Președintelui A.N.S.V.S.A.

la D.S.V.S.A. Ilfov, iar temeiul juridic al emiterii ordinului este art. 31 alin. (4) din Legea nr. 53/2004, care prevede expres faptul că încetarea contractului de muncă pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă se poate face numai printr-o notificare scrisă, la inițiativa oricărei dintre părți, fără impunerea unor alte condiții. Instanța a reținut că prin Nota de Control arătată s-au constatat o serie de deficiențe în activitatea de management a reclamantei și, pentru aceste considerente, a fost emisă Notificarea nr. 8006/2009 prin care i s-a comunicat data încetării contractului de management. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta. În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a reținut și și-a întemeiat soluția pe lipsa calității de funcționar public a acesteia și inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 188/1999.

Susține recurenta că o astfel de motivare impune incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., întrucât instanța constatând că raporturile dintre părți sunt de natură contractuală, trebuia să-și decline competența în favoarea Tribunalului București, secția de litigii de muncă. De asemenea, se susține că instanța de fond a reținut eronat inexistența calității de funcționar public a recurentei – reclamante, fiind interpretate greșit dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 în baza cărora aceasta a fost numită în funcția de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov, în vigoarea la data emiterii Ordinului de eliberare din funcție, care este o funcție publică și nu una de natură contractuală.

Consideră recurenta că instanța de fond s-a aflat într-o eroare gravă cu privire la inexistența calității de funcționar public, interpretând greșit dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 în baza cărora aceasta a fost numită în funcția de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov, în vigoare la momentul emiterii Ordinului de eliberare din funcție, deși nici o dispoziție din acest act normativ nu prevede că pe durata executării contractului de management, persoana încadrată pierde calitatea de funcționar public, invocând în acest sens dispozițiile art. III alin. (12) din Ordonanță, potrivit cărora pe durata contractului se suspendă raporturile de muncă ale funcționarului public. Concluzionează recurenta că funcția de director coordonator al D.S.V.S.A.

Ilfov este o funcție publică și nu una de natură contractuală, acest fapt rezultând atât din numirea sa prin Ordin al Președintelui A.N.S.V.S.A. cât și din eliberarea din funcție, tot prin Ordin al acestuia, ceea ce este specific funcționarului public, iar modificarea art. 13 pct. d) din Legea nr. 188/1999 prin prevederile O.U.G. nr. 37/2009, funcțiile respective de director executiv și directori adjuncți ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și unitățile administrativ-teritoriale au rămas în continuare funcții publice, iar cei care ocupă aceste funcții sunt funcționari publici, atunci când ocupă respectivele posturi, în baza unor contracte asimilate contractelor individuale de muncă.

Susține recurenta că din analiza interpretativă a dispozițiilor art. III al O.U.G. nr. 37/2009 rezultă că atât funcțiile publice, funcțiile publice specifice cât și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate, precum și adjuncții acestora, au fost transformate prin dispozițiile ordonanței, vechile denumiri fiind înlocuite cu acelea de director și directori coordonatori adjuncți, singura noutate adusă de acest act normativ vizând numirea acestor persoane prin act administrativ, conform art. III pct. 4 ceea ce presupune că persoanele respective deveneau funcționari publici.

Având în vedere aceste susțineri, recurenta-reclamantă apreciază că are calitatea de funcționar public iar raporturile sale de serviciu cu intimata-pârâtă sunt supuse dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare iar Ordinul nr. 70009 din 24 august 2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov este netemeinică și nelegală, fiind emis cu nerespectarea acestor prevederi legale, motiv pentru care solicită anularea acestuia și repunerea părților în situația anterioară, prin reintegrarea sa în funcția de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov cu plata drepturilor corespunzătoare.

Intimata A.N.S.V.S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă B.V. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de către instanța de fond susținând în esență că ordinul de eliberare din funcție este legal , postul de director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov fiind o funcție contractuală și nu una publică, astfel cum rezultă din dispozițiile art. III alin. (6) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității publice. Analizând sentința atacată, în raport de motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în baza dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul formulat este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., criticile recurentei-reclamante potrivit cărora, instanța de fond constatând că raporturile dintre părți sunt de natură contractuală trebuia să-și decline competența în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă sau de contencios administrativ, sunt nefondate. Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii și cum însăși recurenta-reclamantă menționează, obiectul contestației sale l-a constituit Ordinul nr. 70009 din 24 august 2009 al președintelui – secretar de stat al A.N.S.V.S.A. prin care a fost eliberată din funcție. Natura juridică a actului atacat, respectiv ordinul prin care recurenta-reclamantă a fost eliberată din funcția de director coordonator al D.S.V.S.A.

Ilfov este aceea de act administrativ, astfel cum acesta este definit prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ iar temeiul juridic al cererii formulate de către reclamanta l-a constituit dispozițiile art. 1 și art. 8 alin. (1) din aceeași lege, astfel că în speță, competența materială de soluționare a cauzei, aparține instanței de contencios administrativ conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din lege. Astfel fiind, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. invocat de către recurenta-reclamantă este nefondat, considerentele instanței de fond cu privire la natura contractuală a relațiilor dintre părți stabilite prin contractul de management nu schimbă competența materială a instanței sesizate, prin cererea având ca obiect anularea unui act administrativ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 invocat de recurenta-reclamantă cu privire la sentința atacată, Înalta Curte reține că și acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente: Astfel, critica recurentei referitoare la reținerea eronată a instanței de fond cu privire la inexistența calității de funcționar public nu poate fi reținută întrucât în mod corect s-a reținut prin sentința criticată, faptul că, pe durata executării contractului de management, raporturile de serviciu, avute anterior numirii, sunt suspendate, conform art. III alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009, iar funcția de director coordonator al D.S.V.S.A.

Ilfov în care recurenta a fost numită prin Ordinul nr. 69841 din 25 mai 2009, este o funcție contractuală, întrucât aceasta se desfășoară în baza contractului de management încheiat cu ordonatorul principal de credite, în subordinea căruia funcționează serviciul deconcentrat respectiv, conform dispozițiilor art. III alin. (6) din aceeași ordonanță. Cum funcția de director coordonator este o funcție contractuală și nu o funcție publică, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond și faptul că încetarea raporturilor de muncă sunt stipulate prin contractul de management iar modul în care se face numirea cât și eliberarea din funcție respectiv prin emiterea unui ordin – act administrativ cu caracter individual, nu influențează natura juridică a acestora.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. III alin. (7) din același act normativ, se precizează faptul că acest contract de management încheiat cu persoanele care urmează a îndeplini funcții de director coordonator și director coordonator adjunct, este asimilat contractului individual de muncă, ceea ce atrage incidența dispozițiilor Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, conferind titularului atât vechime în muncă cât și în specialitate.

Astfel fiind, în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că solicitările recurentei-reclamante întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, nu sunt incidente în cauză și în consecință faptul că ordinul atacat este legal fiind emis cu respectarea clauzelor contractuale asumate de părți prin semnarea contractului de management cât și a dispozițiilor legale ale Codului Muncii care asimilează acest contract, contractului individual de muncă astfel cum s-a reținut anterior, atât în ceea ce privește perioada de probă cât și notificarea scrisă, necesară în cazul dispunerii încetării contractului la sfârșitul perioadei de probă, conform dispozițiilor art. 31 alin. (4). Pe de altă parte, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G.

nr. 37/2009 în baza cărora, recurenta-reclamantă a fost numită prin ordinul atacat ca director coordonator al D.S.V.S.A. Ilfov, iar ulterior prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a fost admisă și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V art. VIII și anexa 1 din O.U.G. nr. 105/2009, emisă ulterior O.U.G. nr. 37/2009, astfel, că, dispozițiile legale privind funcția de director coordonator în care recurenta-reclamantă solicită reîncadrarea, sunt inaplicabile, fiind declarate neconstituționale. Așadar criticile formulate de recurenta-reclamantă prin motivele de recurs formulate sunt nefondate, instanța de fond pronunțând o soluție legală și temeinică, printr-o interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente în speță și în consecință recursul formulat urmează a fi respins în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.V. împotriva sentinței civile nr. 4062 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.