ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2235/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2235/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 2192 din 17

decembrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca

inadmisibilă cererea de promovare efectivă într-o funcție de execuție

la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, prin valorificarea rezultatului

obținut la concursul de promovare în funcții de execuție (pe

loc), organizat în data de 31 mai 2009, formulată de domnul C.F.C.,

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad.

Pentru a pronunța această

soluție Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că

domnul procuror C.F.C. a solicitat promovarea efectivă într-o funcție

de execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad,

întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 30 raportat la art. 27 cu

referire la art. 28 alin. (3) și art. 29 din Regulamentul privind organizarea

și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor

și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2009.

La concursul sus-menționat, domnul

procuror a optat pentru promovarea pe loc la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, obținând a patra media generală (9,10)

și note mai mari de 5 la toate materiile de concurs.

Prin Hotărârea nr. 1334 din 9 iulie

2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus promovarea pe loc la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a candidatului care a obținut cea mai mare

medie generală (9,65), doamna procuror B.F., de la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Arad, ocupându-se astfel singurul post scos la concurs

pentru promovarea pe loc la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

În conformitate cu dispozițiile art.

30 alin. (1) din Regulamentul anterior

menționat,

„judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile

prevăzute la art. 27, dar care nu au fost

promovați ca urmare

a lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile ce se

vacantează la instanțele pentru care au optat la înscriere, în termen

de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului".

S-a mai reținut că potrivit

dispozițiilor art. 27 din Regulament, pentru a fi declarat admis la

concurs, candidatul trebuie să obțină cel puțin media

generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele

două probe de concurs menționate la art.

17 (proba teoretică și proba practică).

Referitor

la „posturile ce se vacantează la instanțele sau parchetele pentru

care au optat la înscriere", Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că dispozițiile art.

30 din Regulament au în

vedere numai

situația valorificării rezultatelor concursului pentru promovarea

efectivă.

Prin

urmare, s-a apreciat că este exclusă posibilitatea valorificării

rezultatelor concursului pentru

candidații

care au participat la concurs pentru promovarea pe loc.

La

această concluzie se ajunge și prin interpretarea teleologică a

dispozițiilor art.

30 din Regulament, dat fiind faptul că

scopul introducerii instituției „valorificării

rezultatelor concursului de promovare" în

Regulament a fost acela de a crea posibilitatea

ocupării posturilor vacante la instanțele superioare, imediat

după vacantarea acestora, pe

baza

rezultatelor obținute de către cei care au optat pentru promovarea

efectivă, fără a fi

necesară organizarea unui nou

concurs de promovare.

Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a mai menționat că în conformitate

cu dispozițiile art. 6 alin. (3) și (4) din Regulament, prin

cererea

de înscriere la concurs fiecare candidat poate formula o singură

opțiune cu privire la felul promovării (efectivă sau pe loc),

opțiune care nu poate fi modificată ulterior, în scopul

valorificării.

Împotriva Hotărârii nr. 2192 din 17

decembrie 2009 dată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a

formulat recurs în termen legal, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, C.F.C.,

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, prin

care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac, anularea

hotărârii atacate ca nelegală și nefondată și

obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri

de promovare a recurentului în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, cu efecte în ceea ce privește vechimea în

funcție la parchetul ierarhic superior.

A învederat recurentul, prin motivele căii

de atac, că în condițiile în care la momentul înscrierii la concurs

alegerea mi-a fost limitată la a opta pentru promovarea pe loc, iar acum i

s-a interzis dreptul de a-și valorifica rezultatul obținut la concurs

în condiții de egalitate a șanselor și de prevederi

regulamentare comune cu a candidaților care au putut opta pentru

promovarea efectivă și cărora le-au fost aprobate cererile de

valorificare în condițiile art. 30 alin.

(1)

din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului

de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21

septembrie 2006, modificată prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 659 din 3 iulie 2008, s-a creat o evidentă

situație discriminatorie. În condiții de medii obținute potrivit

unor criterii obiective unice, egalitatea de șanse și de tratament

impune valorificarea rezultatelor obținute de toți candidații

care îndeplinesc celelalte condiții impuse de Regulament.

A apreciat recurentul că

hotărârea recurată este nelegală și prin prisma faptului

că art. 27 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, modificată prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 659 din 3

iulie 2008, reglementează posibilitatea valorificării rezultatelor

concursului de promovare de către candidații care îndeplinesc

condițiile de medie prevăzute de același articol din

același act normativ dar care, ca urmare a lipsei posturilor vacante, nu

au fost promovați, situație în care petentul se regăsește,

fără a face distincție între candidații care au participat

la concurs pentru promovare efectivă sau promovare pe loc. Distincția

făcută de către intimat nu are un suport legal și prin

urmare nu trebuie făcută. Or, analizând dispozițiile art. 27 din

Regulamentul în discuție, care fixează media și notele minime ce

trebuiesc obținute pentru promovarea concursului, se poate constata

că textul face referire la „candidați" fără a distinge

după cum magistrații au concurat pentru promovarea efectivă sau

pentru promovarea pe loc. De asemenea, reglementând posibilitatea valorificării

ulterioare a rezultatelor concursului, în intervalul celor 6 luni de la

comunicarea mediilor finale, textul art. 30 alin. (1) arată că

Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile

prevăzute de art. 27" pot solicita această valorificare, tot

fără a distinge în funcție de felul promovării. în

condițiile în care tematica și bibliografia, subiectele de concurs,

baremurile de corectare au fost aceleași, atât pentru candidații care

au optat pentru promovarea efectivă, cât și cei care au optat pentru

promovarea pe loc, este evident ca și notele obținute sunt o

oglindire a unor criterii obiective identice. Ca atare, a aplica

diferențiat dispozițiile art. 30 și a nu da posibilitatea

tuturor candidaților care îndeplinesc condițiile de a se bucura de

posibilitatea valorificării rezultatelor concursului, ar echivala cu a

institui un tratament discriminatoriu, ar nesocoti principiul

egalității șanselor de promovare în cariera profesională.

Referitor la ultimul aspect recurentul a

invocat practica instanței supreme (s-a exemplificat cu decizia nr.

2038/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal), care în situații similare a

admis recursurile formulate de magistrați împotriva hotărârilor

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost respinse

cererile inițiale de valorificare a rezultatelor concursurilor de

promovare. De asemenea recurentul, cu privire la inadmisibilitatea creării

unei situații discriminatorii între magistrații aflați în situații

identice, a făcut trimitere la considerentele cuprinse în decizia nr.

953/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, în deciziile nr. 785 și nr.

1102/2009 ale Curții Constituționale. Se poate reține astfel,

pentru identitate de rațiune, că și în situația în care se

află recurentul nu se justifică diferențierea între

magistrați, de natură a afecta cariera profesională. Prin

rezultatul obținut la concursul din 31 mai 2009 recurentul a considerat

că a probat existența aptitudinilor și competențelor cerute

de lege pentru a putea promova, fiind nejustificată obligarea acestuia de

a mai participa la încă un concurs de promovare, câtă vreme nu îi

este imputabilă lipsa opțiunii pentru promovarea efectivă la

momentul înscrierii la concurs. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii,

respectând prevederile Regulamentului și urmându-și practica

constantă, a admis în ședința din 17 decembrie 2009 cererile

unor candidați ce au optat pentru promovarea efectivă și care,

în urma vacantării unor posturi la instanțele sa parchetele pentru

care au candidat, au dorit să fie promovați efectiv, dar care au

obținut note și medii mai mici decât cele obținute de recurent

ori de alți candidați care nu au avut posibilitatea să opteze

și au fost obligați să formuleze cereri pentru promovarea pe loc.

Prin respingerea cererii sale ori a altor candidați aflați în

situația sa, pe motiv că Regulamentul nu reglementează în

amănunt situații de acest gen, recurentul a susținut că s-a

instituit o practică discriminatorie.

Pentru aceste motive recurentul C.F.C. a

solicitat admiterea recursului, anularea Hotărârii nr. 2192 din 17

decembrie 2009 a Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea

intimatului la emiterea unei noi hotărâri de promovare efectivă a

petentului în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, cu efecte în ceea ce privește vechimea în funcție la parchetul

ierarhic superior.

Prin întâmpinare Consiliul Superior al

Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea

că hotărârea atacată este legală și temeinica,

întrucât este exclusă, urmare interpretării teleologice a

dispozițiilor art. 27 și art. 30 din Regulamentul privind organizarea

și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor

și procurorilor, cu modificările și completările

ulterioare, posibilitatea valorificării rezultatelor concursului pentru

candidații care au participat la concurs pentru promovarea pe loc. Mai

mult, intimatul a precizat că Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

stabilit, prin decizia nr. 1110 din 11 martie 2008, că posibilitatea

promovării pe posturile care se vacantează o au doar candidații

care au optat pentru promovarea efectivă, iar nu și cei care au

solicitat promovarea pe loc, în limita posturilor vacante existente și numai

în privința acestor candidați se poate pune problema vacantării

ulterioare a unor posturi. în acest sens, s-a adăugat, este și

practica recentă a instanței supreme, fiind invocate astfel deciziile

nr. 193 din 20 ianuarie 2010, nr. 373 din 27 ianuarie 2010 și nr. 1634 din

23 martie 2010.

Cât privește invocarea

existenței unei discriminări între candidații care au optat

pentru promovarea în funcții de execuție efectivă și cei

pentru promovarea în funcție de execuție pe loc, intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii a arătat că o asemenea împrejurare nu poate

fi reținută, recurentul neaflându-se într-o situație

identică cu persoanele care au optat la înscriere pentru promovarea

efectivă.

Recursul nu este fondat.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 2192 din 17 decembrie 2009 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea recurentului C.F.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, de promovare efectivă într-o

funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad,

prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în

funcții de execuție (pe loc), organizat în data de 31 mai 2009,

formulată de același petent.

Dispozițiile incidente din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de

promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin

Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și

completările ulterioare, sunt următoarele: art. 6 alin. (3) și

(4), conform cărora „(3) în termen de 15 zile de la data publicării

datelor prevăzute la alin. (1), cei interesați pot depune cereri de

înscriere la concurs la Consiliul Superior al Magistraturii, în care se

menționează felul promovării, efectivă sau pe loc,

instanța ori parchetul la care se solicită promovarea, specializarea

și, pentru promovarea la curțile de apel, secția pentru care

optează. (4) Fiecare candidat poate formula o singură opțiune cu

privire la felul promovării, instanța ori parchetul la care

solicită promovarea, respectiv secția pentru care optează în cazul

promovării la curțile de apel, precum și specializarea pentru

care optează, în vederea stabilirii materiilor de concurs."; art. 30,

conform cărora „(1) Judecătorii și procurorii care îndeplinesc

condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați

ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se

vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la

înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale

ale concursului. (2) Dispozițiile art. 28 alin. (3) și ale art. 29 se

aplică în mod corespunzător."; art. 28 alin. (3), conform

cărora „(3) Promovarea în funcții de execuție vacante sau pe loc

a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea

mediilor obținute, în limita numărului de posturi aprobate."

C.F.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, a participat la concursul de promovare în

funcții de execuție din 31 mai 2009, formulând opțiunea de

promovare pe loc la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, aspect

necontestat de către recurent.

Recurentul a formulat opțiunea de

„promovare pe loc" cu respectarea dispozițiilor art. 6 alin. (3)

și (4) din Regulamentul de concurs, în deplină

cunoștință de cauză și fără a contesta la

momentul respectiv legalitatea acestor dispoziții în raport cu

reglementările cu forță juridică superioară, în

speță cele ale Legii nr. 303/2004.

Hotărârea nr. 2192 din 17 decembrie 2009

a Plenului CSM prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea

recurentului de valorificare a rezultatelor obținute la concursul din 31

mai 2009 cu motivarea că valorificarea este posibilă numai pentru

candidații care au formulat opțiune de „promovare efectivă"

este legală și temeinică și în acord cu jurisprudența

anterioară a Instanței Supreme (Î.C.C.J., secția de contencios

administrativ și fiscal, decizia nr.3 745 din 1 noiembrie 2006,

publicată în Jurisprudența Secției pe anul 2006 - Semestrul II,

Ed. Hamangiu, București, 2007), de care instanța de recurs este

datoare să țină seama, în considerarea dreptului la un proces

echitabil consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a

jurisprudenței CEDO care a statuat în mod constant că rolul

jurisdicției supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a

dispozițiilor legale, prin înlăturarea divergențelor de

jurisprudența (CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza Beian

împotriva României (nr. 1), §39-40).

Hotărârea contestată este

întemeiată având în vedere că vacantarea unor posturi de

execuție care să permită valorificarea rezultatelor concursului

în intervalul de 6 luni de la data rezultatelor finale este posibilă numai

în cazul opțiunii de promovare efectivă, deoarece în situația

promovării pe loc, nu se poate vorbi de posibila vacantare în intervalul

respectiv a unor posturi, atâta timp cât asemenea posturi sunt scoase la

concurs de către CSM și nu presupun existența unui post de

execuție vacant.

În cauză nu se poate reține

existența unei discriminări în sensul art. 16 din Constituție,

al art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și al

jurisprudenței CEDO relative la aceste prevederi ori al dispozițiilor

O.G. nr. 137/2000.

Raportat la dispozițiile art. 14 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocolul nr. l2 la Convenție, în jurisprudența CEDO s-a afirmat constant ca „a distinge nu

înseamnă a discrimina" și că pentru a deveni

discriminatorie, diferența de tratament trebuie să privească

situații analoage și comparabile și să nu se bazeze pe o

justificare rezonabilă și obiectivă (CEDO, Fredin împotriva Suediei,

împotriva Italiei; CEDO, Stubbings și alții împotriva Regatului Unit,

Or, în cauză diferența de

tratament, privită prin prisma condițiilor necesare procedurii de

valorificare a rezultatelor obținute la concursul de promovare în

funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, nu

privește situații analoage sau comparabile, întrucât nu vizează

persoane aflate în aceeași situație, atâta timp cât petentul, care a

optat pentru promovarea pe loc, invocă existența discriminării

prin raportare la candidați care au formulat o altă opțiune,

și anume aceea de promovare efectivă. Astfel respingerea de

către CSM a cererii petentului C.F.C. are la bază o justificare

obiectivă și rezonabilă decurgând din existența

situațiilor diferite în care se situează candidații care au

formulat opțiuni diferite și din împrejurarea că procedura

valorificării rezultatelor este posibilă, potrivit dispozițiilor

Regulamentului de concurs, în măsura vacantării unor posturi de

execuție ce pot fi ocupate prin promovarea efectivă, iar nu prin

promovarea pe loc.

În consecință, în raport de

cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312

alin. (1) C. proc. civ., urmează ca recursul formulat de C.F.C. să

fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.F.C.

împotriva Hotărârii nr. 2192 din 17 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.