ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2518/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A. SA Târgu Jiu, prin lichidator judiciar, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților P.M. TÂRGU JIU – prin P., C.E.B Târgu Jiu, C.C.V.M. Târgu Jiu, C.N.E.T. Târgu Jiu, C.N.S.H. Târgu Jiu, C.N.T.V. Târgu Jiu, C.T.H.C. Târgu Jiu, D.P.P. Târgu Jiu, G.M.E. Târgu Jiu, G.Ș.A. BÂRSEȘTI Târgu Jiu, G.Ș.F. Târgu Jiu, GRUP Ș.G.M. Târgu Jiu, G.Ș.I.M.C. Târgu Jiu, G.Ș. Târgu Jiu, G.Ș.T.I.M. Târgu Jiu, L.S. Târgu Jiu și Ș.P.A. Târgu Jiu la plata sumei de 2.188.425,36 lei reprezentând contravaloare prestări servicii de gospodărie comunală.

Prin sentința nr. 34 din 18 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr. 2348/95/2007, Tribunalul Gorj a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții la plata sumei totale de 2.188.425,36 lei reprezentând contravaloare prestări servicii de gospodărire comunală. Apelul declarat de pârâta P.M. Târgu Jiu împotriva acestei sentințe a fost anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 241 din 18 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 2348/95/2007. Prin decizia nr. 1432 din 10 aprilie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtei P.M. Târgu Jiu, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Craiova. În considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive a P.M.

Târgu Jiu și nici pe cererea acesteia de scutire a platei taxei de timbru. Astfel că, aplicarea sancțiunii anulării apelului, ca netimbrat, nu putea fi decisă înainte ca instanța să analizeze și să se pronunțe asupra cererii privind scutirea de plată a respectivelor taxe. În rejudecare, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 303 din 6 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 2348.3/95/2007, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei P.M. Târgu Jiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a apreciat că pârâtei P.M. Târgu Jiu nu i se aplică scutirea de plata taxei judiciare de timbru, prevăzută de dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.

Astfel că, la termenul de judecată din data de 9 octombrie 2008 pârâtei i-a fost pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 12535,39 lei și timbrul judiciar în valoare de 5 lei, obligație asupra căreia nu s-a conformat, fiindu-i aplicată sancțiunea anulării cererii conform dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, coroborat cu prevederile art. 3 din O.G. nr. 32/1995 cu modificările ulterioare. De asemenea, a mai reținut că întrucât nu a achitat această taxă de timbru, ordinul de plată nr. 3792 existent la dosar fiind depus ulterior pronunțării, și că în cauză este incidentă sancțiunea anulării cererii conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 cu modificările ulterioare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta P.M. Târgu Jiu, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, în principal pentru motivul că este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar în subsidiar pentru motivul că taxa a fost achitată casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului la aceeași instanță, în vederea soluționării celorlalte excepții și a apelului. Recurenta pârâtă susține că, instanța de apel în mod eronat a adăugat textului prevăzut de dispozițiile art. 26 alin. (2) și (3) din Ordinul nr. 760/C/1999 și noțiunea de „realizarea veniturilor publice”, atâta timp cât legiuitorul nu face această distincție. Totodată, susține că, instanța de apel în mod nelegal a dispus obligarea pârâtei la plata taxei de timbru, raportat la dispozițiile Legii nr. 84/1995 coroborat cu prevederile Legii nr. 146/1997.

Recurenta-pârâtă arată că taxa judiciară de timbru a fost achitată la instanța de apel dovada fiind făcută prin faxul transmis la ora 9:47, în timpul ședinței, ci nu după pronunțare așa cum a motivat instanța de apel. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă susține că recurenta-pârâtă urmărește tergiversarea soluționării cauzei și eschivarea de la plata creanței de 2.168.426,27 lei pe care cu rea credință refuză să o plătească. Totodată, susține că instanța de apel în mod corect a anulat apelul pârâtei, întrucât până la termenul din 6 noiembrie 2008 pârâta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul datorat. Analizând decizia atacată prin prisma temeiului de drept arătat și a criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Motivele de recurs invocate de recurentă și prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., sunt nefondate, în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel ar fi recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat greșit dispozițiile legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Cu privire la primul motiv arătat de recurenta-pârâtă sub aspectul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru instanța de control judiciar în mod corect a reținut că pârâta P.M. Târgu Jiu nu beneficiază de scutirea platei taxei judiciare de timbru, prevăzută de dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.

Critica recurentei-pârâte privind adăugarea noțiunii de „realizarea veniturilor publice” dispozițiilor art. 26 alin. (2) și (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 este nefondată având în vedere dispozițiile art. 26 alin. (2) care prevăd că: „sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de S., C.D., P.R., G.R., C.C., C.C., C.L., A.P., M.P., de M.F.

și unitățile din subordinea acestuia, indiferent de obiectul acestora; cererile și acțiunile, precum și căile de atac formulate de alte instituții publice/de interes public, indiferent de calitatea procesuală a acestora, sunt scutite de taxa judiciară de timbru atunci când au ca obiect venituri publice” și alin. (3) care prevăd că: „în înțelesul Legii nr. 146/1997, în categoria „venituri publice” se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului trezoreriei statului, veniturile din rambursări de credite externe și din dobânzi și comisioane derulate prin trezoreria statului, precum și veniturile bugetelor instituțiilor publice/de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevăzute în legile de aprobare a bugetelor”.

În ce privește critica recurentei pârâte sub aspectul obligării de către instanța de apel la plata taxei de timbru nu poate fi reținută întrucât instanța de apel în mod corect a anulat apelul pârâtei, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, deoarece aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997. Pentru considerentele reținute, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâta P.M. Târgu Jiu – prin P. împotriva deciziei nr. 303 din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta P.M. TÂRGU JIU – prin P. împotriva deciziei nr. 303 din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2009.