ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.10.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2518/2009

HOTĂRÂRE
21.10.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2518/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC A. SA Târgu

Jiu, prin lichidator judiciar, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Gorj a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea

pârâților P.M. TÂRGU JIU – prin P., C.E.B Târgu Jiu, C.C.V.M. Târgu Jiu, C.N.E.T.

Târgu Jiu, C.N.S.H. Târgu Jiu, C.N.T.V. Târgu Jiu, C.T.H.C. Târgu Jiu, D.P.P. Târgu

Jiu, G.M.E. Târgu Jiu, G.Ș.A. BÂRSEȘTI Târgu Jiu, G.Ș.F. Târgu Jiu, GRUP Ș.G.M.

Târgu Jiu, G.Ș.I.M.C. Târgu Jiu, G.Ș. Târgu Jiu, G.Ș.T.I.M. Târgu Jiu, L.S. Târgu

Jiu și Ș.P.A. Târgu Jiu la plata sumei de 2.188.425,36 lei reprezentând

contravaloare prestări servicii de gospodărie comunală.

Prin sentința nr. 34 din 18

aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr. 2348/95/2007, Tribunalul Gorj a admis

acțiunea reclamantei și a obligat pârâții la plata sumei totale de 2.188.425,36

lei reprezentând contravaloare prestări servicii de gospodărire comunală.

Apelul declarat de pârâta P.M.

Târgu Jiu împotriva acestei sentințe a fost anulat, ca netimbrat, de Curtea de

Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 241 din 18 octombrie 2007

pronunțată în dosarul nr. 2348/95/2007.

Prin decizia nr. 1432 din 10

aprilie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul pârâtei P.M.

Târgu Jiu, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare Curții de

Apel Craiova.

În considerentele deciziei

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut faptul că instanța de apel nu

s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive a P.M. Târgu Jiu

și nici pe cererea acesteia de scutire a platei taxei de timbru. Astfel că,

aplicarea sancțiunii anulării apelului, ca netimbrat, nu putea fi decisă

înainte ca instanța să analizeze și să se pronunțe asupra cererii privind

scutirea de plată a respectivelor taxe.

În rejudecare, Curtea de

Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 303 din 6 noiembrie 2008,

pronunțată în dosarul nr. 2348.3/95/2007, a anulat, ca netimbrat, apelul

pârâtei P.M. Târgu Jiu.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a apreciat că pârâtei P.M. Târgu Jiu nu i se aplică scutirea

de plata taxei judiciare de timbru, prevăzută de dispozițiile art. 17 din Legea

nr. 146/1997. Astfel că, la termenul de judecată din data de 9 octombrie 2008

pârâtei i-a fost pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 12535,39

lei și timbrul judiciar în valoare de 5 lei, obligație asupra căreia nu s-a

conformat, fiindu-i aplicată sancțiunea anulării cererii conform dispozițiilor art.

20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, coroborat cu prevederile art. 3

din O.G. nr. 32/1995 cu modificările ulterioare.

De asemenea, a mai reținut

că întrucât nu a achitat această taxă de timbru, ordinul de plată nr. 3792

existent la dosar fiind depus ulterior pronunțării, și că în cauză este

incidentă sancțiunea anulării cererii conform dispozițiilor art. 9 din O.G. nr.

32/1995 cu modificările ulterioare.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta P.M. Târgu Jiu, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar în subsidiar pentru

motivul că taxa a fost achitată casarea deciziei atacate și trimiterea

dosarului la aceeași instanță, în vederea soluționării celorlalte excepții și a

apelului.

Recurenta pârâtă susține că,

instanța de apel în mod eronat a adăugat textului prevăzut de dispozițiile art.

26 alin. (2) și (3) din Ordinul nr. 760/C/1999 și noțiunea de „realizarea

veniturilor publice”, atâta timp cât legiuitorul nu face această distincție. Totodată,

susține că, instanța de apel în mod nelegal a dispus obligarea pârâtei la plata

taxei de timbru, raportat la dispozițiile Legii nr. 84/1995 coroborat cu

prevederile Legii nr. 146/1997.

Recurenta-pârâtă arată că

taxa judiciară de timbru a fost achitată la instanța de apel dovada fiind

făcută prin faxul transmis la ora 9:47, în timpul ședinței, ci nu după

pronunțare așa cum a motivat instanța de apel.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă

susține că recurenta-pârâtă urmărește tergiversarea soluționării cauzei și

eschivarea de la plata creanței de 2.168.426,27 lei pe care cu rea credință

refuză să o plătească. Totodată, susține că instanța de apel în mod corect a

anulat apelul pârâtei, întrucât până la termenul din 6 noiembrie 2008 pârâta nu

a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în

cuantumul datorat.

Analizând decizia atacată

prin prisma temeiului de drept arătat și a criticilor formulate, Înalta Curte

va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Motivele de recurs invocate

de recurentă și prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt nefondate, în

condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel ar fi recurs

la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat greșit

dispozițiile legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu

totul eronat.

Cu privire la primul motiv

arătat de recurenta-pârâtă sub aspectul scutirii de la plata taxei judiciare de

timbru instanța de control judiciar în mod corect a reținut că pârâta P.M.

Târgu Jiu nu beneficiază de scutirea platei taxei judiciare de timbru,

prevăzută de dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.

Critica recurentei-pârâte

privind adăugarea noțiunii de „realizarea veniturilor publice” dispozițiilor art.

26 alin. (2) și (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997

aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 este nefondată având în vedere

dispozițiile art. 26 alin. (2) care prevăd că: „sunt scutite de taxa judiciară

de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit

legii, de S., C.D., P.R., G.R., C.C., C.C., C.L., A.P., M.P., de M.F. și

unitățile din subordinea acestuia, indiferent de obiectul acestora; cererile și

acțiunile, precum și căile de atac formulate de alte instituții publice/de

interes public, indiferent de calitatea procesuală a acestora, sunt scutite de

taxa judiciară de timbru atunci când au ca obiect venituri publice” și alin.

(3) care prevăd că: „în înțelesul Legii nr. 146/1997, în categoria „venituri

publice” se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor

sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale

bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului trezoreriei statului,

veniturile din rambursări de credite externe și din dobânzi și comisioane

derulate prin trezoreria statului, precum și veniturile bugetelor instituțiilor

publice/de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevăzute

în legile de aprobare a bugetelor”.

În ce privește critica

recurentei pârâte sub aspectul obligării de către instanța de apel la plata

taxei de timbru nu poate fi reținută întrucât instanța de apel în mod corect a

anulat apelul pârâtei, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, deoarece aceasta nu și-a

îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr.

146/1997.

Pentru considerentele

reținute, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de

pârâta P.M. Târgu Jiu – prin P. împotriva deciziei nr. 303 din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Respinge recursul declarat

de pârâta P.M. TÂRGU JIU – prin P. împotriva deciziei nr. 303 din 6 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 21 octombrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-04-10
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1432/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2348/95/2007 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta T.S.P.R.L. Tg. Jiu succesor legal al SC C.E. SRL Tg. Jiu, în calitat
ÎCCJ 2004-04-28
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1539/2004
.365 lei (actualizată la valoarea de 357.064.795 lei), plus 17.491.745 lei cheltuieli de judecată. Totodată, a fost respinsă acțiunea față de pârâta, SC A.A. SA Târgu Jiu, ca nefondată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, SC
ÎCCJ 2007-11-21
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3727/2008
Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 29, pronunțată la data de 4 aprilie 2007, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Gorj, a admis, în
ÎCCJ 2012-03-23
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2185/2012
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5648 din 7 septembrie 2010, Judecătoria Târgu-Jiu a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții C.M. și C.T.N. în contradictoriu cu pârâta
ÎCCJ 2003-11-07
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2850/2005
i nr. 150 din 6 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a promovat recurs reclamanta SC C. SA Târgu Jiu, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că nu
Sursă