ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 952/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 222/CA din 28 mai 2009

Tribunalul Neamț, a respins acțiunea civilă în constatare formulată de

reclamanta SC C.P.P.P. SA în contradictoriu cu Primăria orașului Roznov,

județul Neamț.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că prin acțiune reclamata a solicitat să i se recunoască

calitatea de unitate de învățământ preuniversitar justificând interesul prin

refuzul pârâtului de a o scuti de plata impozitelor fiscale. Instanța reține că

reclamata a avut deschisă acțiunea în realizarea dreptului pe care a și

exercitat-o, aceasta fiind soluționată irevocabil - cele statuate prin decizia

civilă nr. 20/2009 a Curții de Apel Bacău negând dreptul solicitat a fi

recunoscut, în favoarea reclamantei prin prezenta cerere. Față de acestea, în

contextul art. 111 teza finală C. proc. civ. s-a apreciat că acțiunea

reclamantei nu poate fi primită.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC C.P.P.P. SA și prin decizia civilă nr. 78 din 20

noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de apel a reținut că apelanta a precizat în acțiune că interesul de a

formula o astfel de cerere constă în obținerea unei hotărâri judecătorești pe

care să o opună organelor fiscale și în temeiul căreia să beneficieze de

scutiri de la plata impozitelor pe terenuri și clădiri și că instanța de fond a

reținut în mod corect că o astfel de cerere nu poate fi primită întrucât art. 111

C. proc. civ. condiționează formularea acțiunii în constatare de inexistența

unei acțiuni în realizare.

S-a mai reținut că apelanta

a exercitat acțiunea în realizarea dreptului, a formulat aceleași apărări în

contestația formulată împotriva deciziei de impunere, iar instanțele investite

cu cererea în realizarea dreptului au reținut cu putere de lucru judecat că

apelanta este o societate comercială și nu o instituție de învățământ.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta SC C.P.P.P. SA solicitând admiterea recursului,

anularea hotărârii de fond și deciziei civile pronunțată în apel ca fiind

netemeinice și rejudecând cauza să se constate că SC C.P.P.P. SA are ca obiect

de activitate învățământul preuniversitar.

În dezvoltarea în fapt a

recursului s-a susținut, în esență, că a solicitat instanței de judecată să

constate că activitatea SC C.P.P.P. SA este învățământ preuniversitar așa cum

este definit de Legea nr. 84/1995 – art. 15 pct. 4, 5 alin. c) și pct. 6; că în

cadrul centrului se desfășoară numai activități de învățământ secundar

„profesional și postliceal” pentru adulți; că prin H.G. nr. 306 din 5 iunie

1992 a luat ființă SC C.P.P.P. SA Roznov având ca obiect de activitate

„Învățământ secundar, tehnic sau profesional”; că activitatea de învățământ a

reclamantei este reglementată de Legea învățământului nr. 84/1995 și O.G. nr. 102/1998;

că art. 2 din Ordinul nr. 5204/2002 al M.E.C. precizează că pregătirea

profesională care se regăsește în totalitate în activitatea recurentei „se

asigură prin învățământul preuniversitar”; că în ce privește decizia nr. 20/2009

a Curții de Apel Bacău invocată de instanța de fond, obiectul acțiunii și

probele sunt diferite.

Recurenta și-a precizat și

completat recursul invocând prevederile art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 C. proc. civ.

în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și

trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanța competentă.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a susținut, în esență, că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea

dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența materială revenind în

judecarea acestui litigiu de drept comun judecătoriei; că hotărârea s-a

pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art. 1201 C. civ., cauza judecată prin

decizia civilă nr. 20/2009 de către Curtea de Apel Bacău neputând fi

considerată o acțiune în realizare care să împiedice exercitarea prezentei

acțiuni în constatare; că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății și a schimbat sensul acțiunii reclamantei dintr-o acțiune în

constatare, într-o acțiune în contencios administrativ; că hotărârile nu sunt

motivate în drept și nu sunt justificate pe nici un text legal din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, și conțin motive străine de natura pricinii

prin raportare la decizia nr. 20/2009 a Curții de Apel Bacău.

Recursul nu este fondat.

Motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi primit.

Natura litigiului este

determinantă în stabilirea competenței materiale sau de atribuțiune a

instanțelor judecătorești.

În speță reclamanta a

sesizat instanța cu o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111

C. proc. civ.

Natura cererii de chemare în

judecată, în raport de temeiul de drept invocat și de calitatea reclamantei

care este o societate comercială, este comercială, astfel că soluționarea

cauzei este de competența instanțelor comerciale conform art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ. care prevăd că procesele și cererile în materie comercială al căror

obiect este neevaluabil în bani sunt de competența tribunalului în primă

instanță.

Cauza a fost soluționată la

fond și în apel de instanțe comerciale în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. a),

astfel că nu se poate reține încălcarea normelor de competență materiale de

către cele două instanțe.

Nu se constată existența

cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt și de

drept pe care se sprijină soluția dată, oferind posibilitatea verificării

temeiniciei și legalității ei, respectându-se astfel prevederile art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ.

Se reține că decizia atacată

nu cuprinde motive străine de natura pricinii, considerentele ei raportându-se

în mod corect la motivul invocat de reclamantă prin cererea de apel cu privire

la decizia nr. 20/2009 a Curții de Apel Bacău.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținut atâta vreme cât cererea

formulată a avut un obiect strict determinat, în constatare, iar instanța a

soluționat cererea cu care a fost investită și nu o cerere în contencios

administrativ, întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004.

Nici motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 nu este fondat.

Art. 111 C. proc. civ.,

derogând de la dreptul comun în materie, adică art. 109 C. proc. civ., care

consacră acțiunea în realizare, prevede că partea care are interes poate să

facă cerere pentru constatarea existenței unui drept, acțiune care însă nu

poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Textul instituie caracterul

subsidiar al acțiunii în constatare, finalitatea urmărită de legiuitor fiind

aceea că, în măsura în care este posibil atunci când s-a încălcat un drept

restabilirea ordinii de drept să fie făcută pe calea acțiunii în realizare.

Recurenta prin acțiune a

precizat că interesul de a formula o astfel de cerere în constatare constă în

obținerea unei hotărâri judecătorești pe care să o opună organelor fiscale și

în temeiul căreia să beneficieze de scutiri la plata impozitelor pe terenuri și

clădiri.

Instanțele au reținut corect

că cererea în constatare nu poate fi primită întrucât reclamanta a avut

deschisă acțiunea în realizarea dreptului - aceasta fiind soluționată prin

sentința nr. 89/2008 a Tribunalului Neamț rămasă irevocabilă prin decizia nr. 20/2009

a Curții de Apel Bacău - și în cadrul căreia a formulat aceleași apărări, hotărâri

care se bucură de autoritate de lucru judecat în ceea ce privește dreptul

solicitat a fi recunoscut în favoarea reclamantei.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge

recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC C.P.P.P. SA Roznov împotriva deciziei nr. 78 din 20 noiembrie 2009

a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2010.