ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1718/2010

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială

nr.

346/COM din 26 martie

2009 a Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a

fost admisă în parte acțiunea reclamantei SC A.P. SRL Piatra Neamț, iar

pârâta

SC M.P. SRL Piatra

Neamț

a

fost obligată l

a

plata sumei de 299.046 lei daune interese, sumă apreciată ca fiind datorată

pentru nerespectarea obligației asumată de pârâtă prin antecontractul de schimb

terenuri din 18 octombrie 2007, încheiat între părți, ea reprezentând diferența

dintre prețul achitat de reclamantă în temeiul contractului de

vânzare-cumpărare z, încheiat cu soții M.G. și M.D. și cel care ar fi trebuit

achitat în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare x și y

.

Prin aceeași sentință

a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională prin care pârâta

solicitase să se constate că antecontractul de schimb din 18 octombrie 2007 a

rămas fără obiect începând cu 8 noiembrie 2007.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut că la 18 octombrie 2007 între părți s-a încheiat un

antecontract de schimb prin care reclamanta promitea să cedeze pârâtei două

suprafețe de teren (1.975 mp + 2.100 mp) în schimbul unei suprafețe de 3.132 mp

situată pe str. Fermelor, Piatra Neamț, transmiterea proprietății urmând a avea

loc la data autentificării actului de schimb, dar nu mai târziu de 30 de zile

de la data semnării antecontractului.

În cazul în care una

dintre părți refuza semnarea contractului de schimb părțile au stipulat în

antecontractul respectiv o clauză penală evaluată la 5.000 euro.

Deși aceasta a fost

convenția părților, pârâta, ce a încheiat antecontractul prin

M.G., a vândut

suprafața

de

3.132 mp

soților M.G. și M.D. prin contractul v, înaintea celor 30 de zile convenite în

antecontractul de schimb, iar ulterior, la 8 noiembrie 2007 cei doi soți au

vândut reclamantei respectiva suprafață cu prețul de 440.000 euro.

În atare situație

instanța a apreciat că pârâta, procedând astfel este în situația de a nu mai

putea executa obligația ce și-a asumat-o prin antecontractul de schimb așa

încât, reținând incidența dispozițiilor art. 1075 C. civ. și art. 1086 C. civ.,

a obligat pârâta la plata daunelor interese în cuantum de 299.046 lei, suma

reprezentând diferența dintre prețul achitat de reclamantă soților M. (440.000

euro) și prețul pe care ea urma să-l achite în temeiul contractelor x și y prin

care ea achiziționase cele două loturi implicate în schimb.

Cât privește cererea

reconvențională instanța a reținut că pârâta este cea aflată în situația de a

nu-și mai putea executa obligația asumată, așa încât a respins cererea ca

neîntemeiată.

Apelul declarat de

pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia

nr. 67 din 10 noiembrie

2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, soluția instanței de fond fiind schimbată în parte în sensul obligării

pârâtei la plata sumei de 21.484 lei în loc de 299.046 lei, suma reprezentând

echivalentul în lei a daunelor interese în cuantum de 5.000 euro, conveniți în

clauza penală din antecontractul părților

.

Celelalte dispoziții

ale sentinței referitoare la cererea reconvențională au fost menținute, cu

obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în apel în

sumă de 1.336 lei.

În esență, instanța

de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de

fond, că perfectarea schimbului a devenit imposibilă din culpa pârâtei așa

încât reclamanta este îndreptățită la daune-interese, daune al căror cuantum a

fost greșit stabilit de instanță, cu ignorarea celor stipulate în cap. V din

antecontract, în sensul cuantificării lor la 5.000 euro, în cazul când o parte

refuză semnarea

contractului

de schimb în formă autentică.

În consecință, făcând

aplicarea art. 1006 C. civ. și urm. instanța de apel a acordat reclamantei

echivalentul în lei a 5.000 euro și nu suma pretinsă drept despăgubire de

aceasta, considerând totodată că instanța nu poate înfrânge convenția părților

asupra clauzei penale.

Pe aspect

reconvențional apelul a reținut temeinicia soluției de fond.

Nemulțumite de

această decizie ambele părți au declarat recursuri solicitând modificarea

deciziei din apel pentru nelegalitate.

În recursul său

reclamanta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., critică decizia din apel pentru că a fost dată cu încălcarea formelor de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., instanța pronunțându-se asupra unei chestiuni neinvocată de nici una din

părți, respectiv clauza penală din art. V din

antecontractul de schimb

, clauză care era

aplicabilă într-o cu totul altă ipoteză - cea a refuzului semnării actului

autentic - și nu în speța de față, încălcându-se astfel principiul

disponibilității reglementat de dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Prin cea de-a doua

critică, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 7 C. proc.

civ. recurenta consideră că din moment ce pârâta nu a invocat clauza penală din

art. V, instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, hotărârea

cuprinzând astfel motive străine de natura pricinii.

Prin cea de-a treia

critică, argumentată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta

apreciază că instanța a interpretat greșit art. V din antecontract și a

schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al clauzei penale câtă vreme

clauza penală a fost stipulată doar în cazul când una dintre părți refuza

semnarea actului de schimb în formă autentică și nicidecum pentru cazul când

încheierea actului a devenit imposibilă, pârâta înstrăinând terenul unor terți.

În final, prin ultima

critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

reiterează criticile dezvoltate în legătură cu art. V din antecontract, soluția

dată generând totodată și aplicarea greșită a art. 1066 și urm. C. civ.

Totodată, recurenta apreciază că această clauză are un caracter accesoriu care

a încetat să-și mai producă efectele odată cu rămânerea fără obiect a

antecontractului de schimb datorată imposibilității de executare de către

pârâtă a obligației asumate.

În recursul său

pârâta critică soluția dată pe aspect reconvențional, apreciind că prin

încheierea și semnarea contractului de vânzare-cumpărare din 8 noiembrie 2007 a

terenului de 3.132 mp,

antecontractul

de schimb a rămas fără obiect așa încât, potrivit art. 1091 C. civ.,

obligațiile părților s-au stins ca efect al condiției rezolutorii prevăzută de art.

1019 - 1020 C. civ. la data de 18 noiembrie 2007 când a expirat termenul de 30

zile în care trebuia încheiat schimbul.

În final arată că ea

nu a refuzat niciodată semnarea contractului de schimb așa cum greșit a reținut

instanța de apel.

În drept, recurenta

pârâtă a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

La termenul de astăzi

recurenta-reclamantă a invocat nulitatea recursului pârâtei, motivele invocate

neintrându-se în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Analizându-se

excepția invocată Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată deoarece, așa

cum rezultă din motivarea recursului recurenta și-a întemeiat criticile pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Împrejurarea că cele

invocate în argumentare vizează aplicarea dispozițiilor art. 1019-1020 C. civ.

cât și interpretarea clauzei penală din antecontract - critici încadrabile în

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 și nu pct. 8, cum a indicat

recurenta - nu este de natură a atrage nulitatea recursului, Curtea urmând a

face aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. pe acest aspect.

În consecință

excepția nulității recursului pârâtei invocată de recurenta-reclamantă va fi

respinsă ca nefondată.

Analizând recursurile

pe fondul lor, Curtea le apreciază ca fiind întemeiate, urmând a fi admise

pentru următoarele considerente:

În recursul

reclamantei criticile vizează, în esență clauza penale stipulată în art. V din

antecontractul de schimb terenuri încheiat între părți la 18 octombrie 2007 (f.

17-18 dosar fond), act pe care atât reclamanta și-a întemeiat cererea

principală, cât și pârâta cererea reconvențională.

Potrivit celor

convenite de părți în acest articol intitulat „clauza penală” „partea care

refuză semnarea contractului de schimb în forma autentică în condițiile și

termenele prevăzute în prezentul contract este obligată la plata unei

penalități în valoare de 5.000 euro, cealaltă parte având dreptul de a se

adresa instanței de judecată în vederea obligării celeilalte părți la semnarea

contractului de schimb”.

Deși nici reclamanta

la fond nu și-a argumentat cererea în repararea prejudiciului pretins suferit

pe cele stipulate în art. V și nici pârâta apelantă nu și-a întemeiat criticile

din apel pe această clauză, instanța de apel, fără a pune în discuția părților

acest nou temei, a acordat despăgubirile reclamantei în limita celor 5.000

euro, echivalent în lei, stipulați în această clauză.

Procedând astfel

instanța de apel nu numai că a încălcat principiul disponibilității ce

guvernează procesul civil dar s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut

deoarece despăgubirile stabilite anticipat pe cale convențională în limita

celor 5.000 euro erau datorate doar în cazul când una dintre părți refuza să

semneze actul autentic de schimb, situație ce nu a format obiectul judecății,

reclamanta întemeindu-și cererea de despăgubiri pe cu totul alte considerente,

respectiv, pe prejudiciul încercat urmare nerespectării obligațiilor asumate de

pârâtă prin antecontractul de schimb (a se vedea precizarea cererii f. 61-66

fond) și diferențele de preț cu care ea a achiziționat parcelele de teren

implicate în schimb.

Din această

perspectivă criticile recurentei reclamante dar și cea din recursul pârâtei în

legătură cu „refuzul” de a semna actul de schimb și antrenarea clauzei penale,

luată în considerare greșit de instanța de apel, sunt întemeiate, instanța de

apel schimbând temeiul răspunderii pârâtei și pronunțându-se asupra a ceea ce

nu s-a cerut.

De asemenea, Curtea

apreciază ca întemeiată și critica recurentei pârâte privind soluționarea

cererii reconvenționale, cerere care a avut ca obiect nu rezoluțiunea

antecontractului pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor asumate - așa cum

a argumentat respingerea ei instanța de fond și cum a fost menținută și de

instanța de apel - ci constatarea că, urmare încheierii vânzării cumpărării

lotului de 3.132 mp, antecontractul de schimb a rămas fără obiect.

Or, instanțele nu au

analizat cererea reconvențională din această perspectivă, deși, în recurs,

însăși recurenta reclamantă, în finalul recursului său, susține că datorită

imposibilității de executare în natură a obligației stabilită în sarcina

pârâtei antecontractul a rămas fără obiect, efectele sale fiind stinse la

momentul perfectării vânzării-cumpărării parcelei de teren de 3.132 mp.

În atare situație

Curtea apreciază că recursurile ambelor părți sunt întemeiate urmând a fi

admise în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., iar

cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de apel pentru analizarea

criticilor apelantei și apărărilor intimatei prin prisma cererilor cu care a fost

investită instanța de fond.

Cu ocazia rejudecării

instanța urmează să aibă în vedere, în stabilirea prejudiciului încercat de

reclamantă și actele noi depuse în recurs de recurenta pârâtă privitoare la

înstrăinările succesive în 2007 între soții M. și SC M.P. SRL, administrată de

M.G. (f. 29-38 dosar recurs) și reclamantă și apoi între reclamantă și SC P.R.E.R.

SRL a parcelei de teren în discuție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursului declarat de SC M.P. SRL Piatra Neamț.

Admite recursurile

declarate de reclamanta SC A.P. SRL Piatra Neamț și pârâta SC M.P. SRL Piatra

Neamț împotriva Deciziei civile nr. 67 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe care o

casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 mai 2010.