ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2354/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC A.C. SA, a

chemat în judecată pe pârâta SC P. SA solicitând obligarea acesteia să

restituie imobilele în suprafață de 67,80 mp și 47,65 mp situate în orașul

Piatra Neamț.

Susține reclamanta că

spațiile au fost atribuite în folosință gratuită pârâtei pe o perioadă de 10

ani începând cu data de 1 iulie 1995 în conformitate cu prevederile art. 1 din

H.G. 391/1995.

Judecătoria Piatra Neamț,

prin sentința civilă 1185 din 23 martie 2006, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Prin cererea de chemare în

garanție pârâta a solicitat introducerea în cauză a A.V.A.S., în calitate de

vânzător a 39.948 % din valoarea capitalului social, în contractul de

privatizare 745/1996 al SC P. SA

În calitate de pârâtă a fost

introdusă în cauză și SC C.S. SRL care prin contractul de vânzare-cumpărare din

2003 a devenit proprietara spațiului în suprafață de 47,65 mp.

Prin cerere reconvențională

și de chemare în garanție, această societate comercială a solicitat obligarea

reclamantei la plata sumei de 13.270 lei reprezentând îmbunătățirile aduse

imobilului, precum și la restituirea prețului vânzării și a sporului de valoare

dobândit de imobil.

Tribunalul Neamț, prin

sentința civilă 1963/ COM din 3 octombrie 2007, a respins excepțiile inadmisibilității

acțiunii, lipsei calității procesuale active a SC P. SA, A.V.A.S. și SC C.S.

SRL, a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului încheiat

sub nr. 2517 din 12 iunie 2003, a obligat pe pârâta SC P. SA să restituie

reclamantei cele două spații, a admis în parte cererea de chemare în garanție

formulată de SC C.S. SRL și a obligat pe SC P. SA la plata sumei de 48.387,78

lei preț actualizat cu rata inflației și la 964,37 lei cheltuieli ale vânzării

în solidar cu A.V.A.S., a respins cererea reconvențională a SC C.S. SRL și a

obligat pe pârâte la 30,30 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut

că litigiul are drept obiect principal obligația de a face care nu este supusă

procedurii concilierii prealabile, SC P. SA are calitatea de a cere A.V.A.S.

despăgubiri în temeiul art. 6.4 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni

iar SC C.S. SRL a fost parte în contractul a cărui nulitate se cere.

Pe fond, tribunalul a

considerat că prin protocolul din 1 iulie 1995 reclamanta a predat pârâtei SC P.

SA cele două spații comerciale în suprafață de 67,8 și 47,65 mp cu titlu de

folosință gratuită pe termen de 10 ani, astfel că includerea lor în patrimoniul

societății a fost greșită iar vânzarea ulterioară către cealaltă societate

comercială a fost nelegală, vânzătorul răspunzând însă pentru evicțiunea

cumpărătorului.

Curtea de Apel Bacău, prin

decizia civilă 43 din 17 iunie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile

pârâtelor SC P. SA și SC C.S. SRL, precum și apelul chematei în garanție A.V.A.S.

Instanța de apel a reținut,

în esență, că titlul sub care s-au transmis spațiile pârâtei SC P. SA a fost

folosința gratuită pe termen de 10 ani conform dispozițiilor art. 1 alin. (2)

din H.G. 391/1995 astfel încât contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC C.S.

SRL este nul, fiind înstrăinat de un neproprietar, astfel încât nu se pune

problema cumpărării titlurilor.

În privința îmbunătățirilor

la spațiul cumpărat, acestea nu au fost acordate întrucât ele priveau

schimbarea destinației acestuia, prohibită de H.G. nr. 391/1995, însă

restituirea prețului actualizat este obligația vânzătorului în temeiul

dispozițiilor art. 1337 – art. 1344 C. civ.

A mai reținut instanța de

apel că A.V.A.S. răspunde pentru vânzarea acțiunilor care au acoperire în

activele societății și pentru care SC P. SA a plătit prețul.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâtele și chemata în garanție au declarat recurs.

În recursul său SC C.S. SRL,

susține că instanțele de fond în mod greșit au desființat actul terțului

dobânditor fără a desființa actele juridice care au stat la baza înscrierii în

patrimoniul SC P. SA

Greșit instanțele au

considerat frauda la lege prin încălcarea H.G. nr. 391/1995 la momentul

vânzării-cumpărării bunului și au constatat nulitatea contractului fără ca

reclamanta să o fi cerut.

Instanțele nu au analizat,

în lipsa unei acțiuni în revendicare, legalitatea procesului de privatizare și

a transmiterii spațiilor comerciale de la regiile autonome, în raport de

regimul juridic al acestora trebuind să se pronunțe.

Mai susține recurenta că

instanțele au greșit acordând numai contravaloarea prețului plătit actualizat

cu indicele de inflație și cheltuielile suportate cu întocmirea actului,

întrucât răspunderea vânzătorului pentru evicțiune în condițiile art. 1344 C.

civ., există, iar valoarea de piață a imobilului a fost evaluată la 141.149

lei.

Nelegale sunt hotărârile,

apreciază această recurentă, și în privința respingerii cererii de acordare a

echivalentului îmbunătățirilor pe care le-a cerut reclamantei întrucât le-a

executat în calitate de proprietar nu de chiriaș.

Recurenta SC P. SA nu a

motivat și nu a timbrat recursul.

A.V.A.S. își întemeiază

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că angajarea

răspunderii pentru evicțiune nu putea fi formulată de pârâta SC P. SA împotriva

sa, astfel că instanțele greșit și nemotivat au respins excepțiile. A.V.A.S.

putea răspunde pentru evicțiune numai în fața cumpărătorului A.S.P. SA care nu

era reprezentată SC P. SA și numai în limita procentului din capitalul social

vândut, 39.948 %. Instanțele în mod greșit au reținut un prejudiciu în

patrimoniul societății și nu în cel al acționarului acesteia. Patrimoniul

societății nu s-a redus și nici capitalul social, valoarea bunurilor fiind

înlocuită de valoarea prețului obținut.

Recursul SC C.S. SRL urmează

a fi respins.

Prin operațiuni juridice,

caracterizate judicios de instanțele de fond, frauduloase, pârâta SC P. SA a

inclus în patrimoniul său spațiile comerciale, date în folosința gratuită prin

aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 391/1997, prin hotărâri A.G.A.

care nu pot avea nici valoarea unui titlu putativ. Hotărârea din 24 august 1995

de vânzare a capitalului social, reprezintă un act a cărui opozabilitate se

răsfrânge numai asupra acționariatului, F.P.S. și F.P.P. II Moldova care

dealtfel au inițiat includerea celor două spații comerciale în patrimoniul

social, cu nesocotirea protocolului de predare al acestora din 1 iulie 1995 ce

avea drept temei art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 391/1995.

Folosindu-se de majorarea

capitalului social pe care chiar F.P.S. a votat-o în A.G.A. din 24 august 1995,

pârâta SC P. SA, la data de 12 iunie 2003, a vândut un lucru față de care avea

numai un drept de folosință. De aceea, instanțele au considerat actul încheiat

în anul 2003, fraudulos, cu eludarea dispozițiilor imperative privind

atributele dreptului de proprietate. Iar în aceste condiții cumpărătorul de

bună credință este apărat de evicțiune în condițiile stabilite de art. 1344 C.

civ.

Actele juridice pe care s-a

întemeiat contractul de vânzare-cumpărare din 2003 au fost analizate de

instanțele de fond, în raport de care au stabilit frauda la lege fără însă a le

desființa întrucât nu s-a cerut aceasta.

În privința depășirii

principiului disponibilității, recurenta se află în eroare când susține că fără

a fi cerut, s-a desființat așa zisul „act subsecvent” adică chiar contractul

din 12 iunie 2003.

Prin cererea din 8 decembrie

2006 depusă la Tribunalul Neamț intimata solicită instanței să se constate

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și a actelor

subsecvente.

Răspunderea pentru evicțiune

a fost analizată de instanțe, care au obligat pe vânzător în solidar cu A.V.A.S.

la restituirea prețului actualizat fără îmbunătățirile cerute reclamantei,

raportul de expertiză evaluând imobilul în raport cu îmbunătățirile aduse

spațiului după anul 2003.

Ultima critică a recursului

privind greșita respingere a cererii reconvenționale prin care pârâta SC C.S.

SRL a solicitat reclamantei plata îmbunătățirilor este neîntemeiată.

Prevederile art. 2 alin. (1)

din H.G. nr. 391/1995 stabileau obligația beneficiarului dreptului de folosință

gratuită să nu schimbe în perioada de folosință destinația spațiilor astfel

încât, cel puțin împotriva reclamantei acțiunea în despăgubiri nu se justifică;

pentru aceasta modificările în măsura desfășurării activității SC C.S. SRL

(coafor, manichiură, cosmetică) apar volutuarii.

Pe de altă parte răspunderea

pentru daunele pricinuite nu aparține proprietarului ci vânzătorului.

Recursul pârâtei SC P. SA

urmează a fi anulat, ca netimbrat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr.

146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 față de situația că deși citată cu

mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și a timbrului judiciar

de 0,15 lei recurenta nu a îndeplinit obligațiile cerute de lege.

Recursul chematei în

garanție A.V.A.S. va fi respins.

Încercând să evite răspunderea

pentru evicțiune stabilită și contractual prin art. 6.4 din contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni, recurenta aduce în discuție raporturile sale

contractuale cu Asociația Salariaților SC P. SA, ca persoană distinctă,

acționar al societății comerciale, inducând concluzia falsă că acțiunile

vândute nu ar avea acoperire în bunurile societății.

Autoarea chematei în

garanție a vândut acțiuni care reprezentau și bunurile incluse fraudulos de

aceasta, prin Hotărârea A.G.A. din 24 august 1995 în patrimoniul pârâtei SC P. SA

În acest raport juridic A.V.A.S.

este în complicitate la fraudarea intereselor reclamantei în raport cu

prerogativele dreptului acesteia de proprietate, dar și a cumpărătorului de

bună credință SC C.S. SRL, față de care în solidar cu pârâta SC P. SA trebuia

să răspundă.

Anulându-se contractul de

vânzare-cumpărare ce avea ca obiect unul dintre spațiile comerciale și

obligația să restituie bunurile adevăratului proprietar, SC P. SA este

prejudiciată prin actul ilegal săvârșit de A.V.A.S. și pentru care este chemată

a răspunde.

În privința procentului de

39,948 % în limita căruia ar trebui să răspundă, A.V.A.S. încearcă să creeze o

nouă confuzie.

Cât timp acțiunile vândute

reprezintă fracții din capitalul social, iar la 24 august 1995, F.P.S. majorează capitalul social și cu cele două spații comerciale, din care ulterior unul

este vândut, este fără putință de tăgadă că în pachetul de acțiuni a fost

cuprinsă și valoarea imobilelor ilegal preluate și pentru care va răspunde în

temeiul prevederilor contractuale (art. 6.4) și al răspunderii generale pentru

evicțiune (art. 1344 C. civ.).

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta SC C.S. SRL și chemata

în garanție A.V.A.S. și va anula, ca netimbrat, recursul pârâtei SC P. SA

împotriva deciziei 43 din 17 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC C.S. SRL Piatra Neamț și chemata în garanție A.V.A.S. București

împotriva deciziei nr. 43 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Anulează, ca netimbrat,

recursul declarat de pârâta SC P. SA Piatra Neamț împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2009.