ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2354/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.C. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA solicitând obligarea acesteia să restituie imobilele în suprafață de 67,80 mp și 47,65 mp situate în orașul Piatra Neamț. Susține reclamanta că spațiile au fost atribuite în folosință gratuită pârâtei pe o perioadă de 10 ani începând cu data de 1 iulie 1995 în conformitate cu prevederile art. 1 din H.G. 391/1995. Judecătoria Piatra Neamț, prin sentința civilă 1185 din 23 martie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț. Prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat introducerea în cauză a A.V.A.S., în calitate de vânzător a 39.948 % din valoarea capitalului social, în contractul de privatizare 745/1996 al SC P. SA În calitate de pârâtă a fost introdusă în cauză și SC C.S.

SRL care prin contractul de vânzare-cumpărare din 2003 a devenit proprietara spațiului în suprafață de 47,65 mp. Prin cerere reconvențională și de chemare în garanție, această societate comercială a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 13.270 lei reprezentând îmbunătățirile aduse imobilului, precum și la restituirea prețului vânzării și a sporului de valoare dobândit de imobil. Tribunalul Neamț, prin sentința civilă 1963/ COM din 3 octombrie 2007, a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, lipsei calității procesuale active a SC P. SA, A.V.A.S. și SC C.S. SRL, a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului încheiat sub nr. 2517 din 12 iunie 2003, a obligat pe pârâta SC P. SA să restituie reclamantei cele două spații, a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de SC C.S.

SRL și a obligat pe SC P. SA la plata sumei de 48.387,78 lei preț actualizat cu rata inflației și la 964,37 lei cheltuieli ale vânzării în solidar cu A.V.A.S., a respins cererea reconvențională a SC C.S. SRL și a obligat pe pârâte la 30,30 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut că litigiul are drept obiect principal obligația de a face care nu este supusă procedurii concilierii prealabile, SC P. SA are calitatea de a cere A.V.A.S. despăgubiri în temeiul art. 6.4 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni iar SC C.S. SRL a fost parte în contractul a cărui nulitate se cere.

Pe fond, tribunalul a considerat că prin protocolul din 1 iulie 1995 reclamanta a predat pârâtei SC P. SA cele două spații comerciale în suprafață de 67,8 și 47,65 mp cu titlu de folosință gratuită pe termen de 10 ani, astfel că includerea lor în patrimoniul societății a fost greșită iar vânzarea ulterioară către cealaltă societate comercială a fost nelegală, vânzătorul răspunzând însă pentru evicțiunea cumpărătorului. Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă 43 din 17 iunie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile pârâtelor SC P. SA și SC C.S. SRL, precum și apelul chematei în garanție A.V.A.S. Instanța de apel a reținut, în esență, că titlul sub care s-au transmis spațiile pârâtei SC P. SA a fost folosința gratuită pe termen de 10 ani conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din H.G.

391/1995 astfel încât contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC C.S. SRL este nul, fiind înstrăinat de un neproprietar, astfel încât nu se pune problema cumpărării titlurilor. În privința îmbunătățirilor la spațiul cumpărat, acestea nu au fost acordate întrucât ele priveau schimbarea destinației acestuia, prohibită de H.G. nr. 391/1995, însă restituirea prețului actualizat este obligația vânzătorului în temeiul dispozițiilor art. 1337 – art. 1344 C. civ. A mai reținut instanța de apel că A.V.A.S. răspunde pentru vânzarea acțiunilor care au acoperire în activele societății și pentru care SC P. SA a plătit prețul. Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâtele și chemata în garanție au declarat recurs.

În recursul său SC C.S. SRL, susține că instanțele de fond în mod greșit au desființat actul terțului dobânditor fără a desființa actele juridice care au stat la baza înscrierii în patrimoniul SC P. SA Greșit instanțele au considerat frauda la lege prin încălcarea H.G. nr. 391/1995 la momentul vânzării-cumpărării bunului și au constatat nulitatea contractului fără ca reclamanta să o fi cerut. Instanțele nu au analizat, în lipsa unei acțiuni în revendicare, legalitatea procesului de privatizare și a transmiterii spațiilor comerciale de la regiile autonome, în raport de regimul juridic al acestora trebuind să se pronunțe. Mai susține recurenta că instanțele au greșit acordând numai contravaloarea prețului plătit actualizat cu indicele de inflație și cheltuielile suportate cu întocmirea actului, întrucât răspunderea vânzătorului pentru evicțiune în condițiile art. 1344 C. civ., există, iar valoarea de piață a imobilului a fost evaluată la 141.149 lei.

Nelegale sunt hotărârile, apreciază această recurentă, și în privința respingerii cererii de acordare a echivalentului îmbunătățirilor pe care le-a cerut reclamantei întrucât le-a executat în calitate de proprietar nu de chiriaș. Recurenta SC P. SA nu a motivat și nu a timbrat recursul. A.V.A.S. își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că angajarea răspunderii pentru evicțiune nu putea fi formulată de pârâta SC P. SA împotriva sa, astfel că instanțele greșit și nemotivat au respins excepțiile. A.V.A.S. putea răspunde pentru evicțiune numai în fața cumpărătorului A.S.P. SA care nu era reprezentată SC P. SA și numai în limita procentului din capitalul social vândut, 39.948 %. Instanțele în mod greșit au reținut un prejudiciu în patrimoniul societății și nu în cel al acționarului acesteia.

Patrimoniul societății nu s-a redus și nici capitalul social, valoarea bunurilor fiind înlocuită de valoarea prețului obținut. Recursul SC C.S. SRL urmează a fi respins. Prin operațiuni juridice, caracterizate judicios de instanțele de fond, frauduloase, pârâta SC P. SA a inclus în patrimoniul său spațiile comerciale, date în folosința gratuită prin aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 391/1997, prin hotărâri A.G.A. care nu pot avea nici valoarea unui titlu putativ. Hotărârea din 24 august 1995 de vânzare a capitalului social, reprezintă un act a cărui opozabilitate se răsfrânge numai asupra acționariatului, F.P.S. și F.P.P. II Moldova care dealtfel au inițiat includerea celor două spații comerciale în patrimoniul social, cu nesocotirea protocolului de predare al acestora din 1 iulie 1995 ce avea drept temei art. 1 alin. (2) din H.G.

nr. 391/1995. Folosindu-se de majorarea capitalului social pe care chiar F.P.S. a votat-o în A.G.A. din 24 august 1995, pârâta SC P. SA, la data de 12 iunie 2003, a vândut un lucru față de care avea numai un drept de folosință. De aceea, instanțele au considerat actul încheiat în anul 2003, fraudulos, cu eludarea dispozițiilor imperative privind atributele dreptului de proprietate. Iar în aceste condiții cumpărătorul de bună credință este apărat de evicțiune în condițiile stabilite de art. 1344 C. civ. Actele juridice pe care s-a întemeiat contractul de vânzare-cumpărare din 2003 au fost analizate de instanțele de fond, în raport de care au stabilit frauda la lege fără însă a le desființa întrucât nu s-a cerut aceasta.

În privința depășirii principiului disponibilității, recurenta se află în eroare când susține că fără a fi cerut, s-a desființat așa zisul „act subsecvent” adică chiar contractul din 12 iunie 2003. Prin cererea din 8 decembrie 2006 depusă la Tribunalul Neamț intimata solicită instanței să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și a actelor subsecvente. Răspunderea pentru evicțiune a fost analizată de instanțe, care au obligat pe vânzător în solidar cu A.V.A.S. la restituirea prețului actualizat fără îmbunătățirile cerute reclamantei, raportul de expertiză evaluând imobilul în raport cu îmbunătățirile aduse spațiului după anul 2003. Ultima critică a recursului privind greșita respingere a cererii reconvenționale prin care pârâta SC C.S.

SRL a solicitat reclamantei plata îmbunătățirilor este neîntemeiată. Prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 391/1995 stabileau obligația beneficiarului dreptului de folosință gratuită să nu schimbe în perioada de folosință destinația spațiilor astfel încât, cel puțin împotriva reclamantei acțiunea în despăgubiri nu se justifică; pentru aceasta modificările în măsura desfășurării activității SC C.S. SRL (coafor, manichiură, cosmetică) apar volutuarii. Pe de altă parte răspunderea pentru daunele pricinuite nu aparține proprietarului ci vânzătorului. Recursul pârâtei SC P. SA urmează a fi anulat, ca netimbrat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 față de situația că deși citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei recurenta nu a îndeplinit obligațiile cerute de lege.

Recursul chematei în garanție A.V.A.S. va fi respins. Încercând să evite răspunderea pentru evicțiune stabilită și contractual prin art. 6.4 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, recurenta aduce în discuție raporturile sale contractuale cu Asociația Salariaților SC P. SA, ca persoană distinctă, acționar al societății comerciale, inducând concluzia falsă că acțiunile vândute nu ar avea acoperire în bunurile societății. Autoarea chematei în garanție a vândut acțiuni care reprezentau și bunurile incluse fraudulos de aceasta, prin Hotărârea A.G.A. din 24 august 1995 în patrimoniul pârâtei SC P. SA În acest raport juridic A.V.A.S. este în complicitate la fraudarea intereselor reclamantei în raport cu prerogativele dreptului acesteia de proprietate, dar și a cumpărătorului de bună credință SC C.S.

SRL, față de care în solidar cu pârâta SC P. SA trebuia să răspundă. Anulându-se contractul de vânzare-cumpărare ce avea ca obiect unul dintre spațiile comerciale și obligația să restituie bunurile adevăratului proprietar, SC P. SA este prejudiciată prin actul ilegal săvârșit de A.V.A.S. și pentru care este chemată a răspunde. În privința procentului de 39,948 % în limita căruia ar trebui să răspundă, A.V.A.S. încearcă să creeze o nouă confuzie. Cât timp acțiunile vândute reprezintă fracții din capitalul social, iar la 24 august 1995, F.P.S. majorează capitalul social și cu cele două spații comerciale, din care ulterior unul este vândut, este fără putință de tăgadă că în pachetul de acțiuni a fost cuprinsă și valoarea imobilelor ilegal preluate și pentru care va răspunde în temeiul prevederilor contractuale (art. 6.4) și al răspunderii generale pentru evicțiune (art. 1344 C. civ.).

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâta SC C.S. SRL și chemata în garanție A.V.A.S. și va anula, ca netimbrat, recursul pârâtei SC P. SA împotriva deciziei 43 din 17 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.S. SRL Piatra Neamț și chemata în garanție A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 43 din 17 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC P. SA Piatra Neamț împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.