ÎCCJ, decizie (scj.ro #83081)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83081) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune în constatare.
Admisibilitate. Respingerea, anterior, a unei acțiuni în realizarea dreptului.
Cuprins pe materii:
Drept procesual civil. Procedura în fața primei instanțe.
Index alfabetic: acțiune în realizarea
dreptului
- acțiune în constatare
- hotărâre judecătorească
- organ fiscal
- putere de lucru judecat
C.
proc
.
civ
., art.2 pct.1
lit.a
, art.109, art.111, art.261 alin.1 pct.5
O cerere în constatare vizând obținerea
unei hotărâri judecătorești care să fie opusă organelor fiscale și în temeiul
căreia să se beneficieze de scutiri la plata impozitelor pe terenuri și clădiri
nu poate fi primită întrucât art.111 C.
proc
.
civ
. condiționează formularea acțiunii în constatare de
inexistența unei acțiuni în realizare
.
Secția comercială, Decizia nr.952 din 9
martie 2010
Prin sentința civilă nr.222/CA/28 mai 2009, Tribunalul Neamț a respins acțiunea
civilă în constatare formulată de reclamanta S.C. C.P.P.P. S.A. în
contradictoriu cu Primăria Orașului R., județul Neamț.
Instanța a reținut că prin acțiune
reclamata a solicitat să i se recunoască calitatea de unitate de învățământ
preuniversitar
justificând interesul prin refuzul pârâtului
de a o scuti de plata impozitelor fiscale. Instanța a reținut că reclamata a
avut deschisă acțiunea în realizarea
dreptului
pe care a și exercitat-o, aceasta fiind soluționată irevocabil prin decizia
civilă
nr.20/2009 a Curții de Apel Bacău, negând dreptul solicitat a fi recunoscut, în
favoarea reclamantei prin prezenta cerere. Față de acestea, în contextul
art.111 teza finală C.
proc
.
civ
.,
s-a apreciat că acțiunea reclamantei nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel
reclamanta S.C. C.P.P.P. S.A. și prin decizia civilă nr.78 din 20 noiembrie
2009, Curtea de Apel București, Secția comercială, contencios administrativ și
fiscal, a respins ca
nefondat
apelul.
Instanța de apel a reținut că apelanta a
precizat
în acțiune că interesul de a
formula o astfel de cerere constă
în obținerea unei hotărâri
judecătorești pe care să o opună organelor fiscale și în temeiul căreia să
beneficieze de scutiri de la plata impozitelor pe terenuri și clădiri. A mai
arătat că instanța de fond a reținut în mod corect că o astfel de cerere nu
poate fi primită, întrucât art.111 C.
proc
.
civ
. condiționează formularea acțiunii în constatare de
inexistența unei acțiuni în realizare.
S-a mai reținut că apelanta a exercitat
acțiunea în realizarea dreptului, a formulat aceleași apărări în contestația
formulată împotriva deciziei de impunere, iar instanțele investite cu cererea
în realizarea dreptului au reținut cu putere de lucru judecat că apelanta este
o societate comercială și nu o instituție de învățământ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. C.P.P.P. S.A.,
solicitând admiterea recursului, anularea hotărârii de fond și a deciziei
civile pronunțată în apel, ca fiind
netemeinice
și,
rejudecând
cauza, să se constate că C.P.P.P. SA are ca
obiect de activitate învățământul
preuniversitar
.
Recurenta a susținut, în esență, că a solicitat instanței de judecată să
constate că activitatea sa este Învățământ
Preuniversitar
,
așa cum este definit de Legea nr.84/1995 – art.15
pct
.
4,
pct
. 5 alin. „C” și
pct
.
6; că în cadrul centrului se desfășoară numai activități de învățământ secundar
„profesional și postliceal” pentru adulți; că prin H.G. nr.306/5 iunie 1992 a
luat ființă S.C. C.P.P.P. S.A. R., având ca obiect de activitate „Învățământ
secundar, tehnic sau profesional”; că activitatea de învățământ a reclamantei
este reglementată de Legea învățământului nr.84/1995 și O.G. nr.102/1998; că
art.2 din Ordinul nr.5204/2002 al Ministerului Educației și Cercetării
precizează că pregătirea profesională care se regăsește în totalitate în
activitatea recurentei „se asigură prin învățământul
preuniversitar
”;
că în ce privește decizia nr.20/2009 a Curții de Apel Bacău invocată de
instanța de fond, obiectul acțiunii și probele sunt diferite.
Recurenta și-a precizat și completat recursul invocând prevederile art.304
pct.3,7,8,9 C.
proc
.
civ
.
A susținut, în esență, că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea
dispozițiile art.1 pct.1 C.
proc
.
civ
.,
competența materială revenind în judecarea acestui litigiu de drept comun
judecătoriei; că hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor art.1201
C.
civ
., cauza judecată prin decizia civilă
nr.20/2009 de către Curtea de Apel Bacău
neputând
fi
considerată o acțiune în realizare care să împiedice exercitarea prezentei
acțiuni în constatare; că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus
judecății și a schimbat sensul acțiunii reclamantei dintr-o acțiune în
constatare, într-o acțiune în contencios administrativ; că hotărârile nu sunt
motivate în drept și nu sunt justificate pe nici un text legal din Legea
nr.554/2004 a contenciosului administrativ, și conțin motive străine de natura
pricinii prin raportare la decizia nr.20/2009 a Curții de Apel Bacău.
Recursul nu este fondat.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.3 C.
proc
.
civ
. nu a fost primit.
Natura litigiului este determinantă în stabilirea competenței materiale sau de
atribuțiune a instanțelor judecătorești.
În speță, reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune în constatare întemeiată
pe dispozițiile art.111 C.
proc
.
civ
.
Natura cererii de chemare în judecată, în raport de temeiul de drept invocat și
de calitatea reclamantei, care este o societate comercială, este comercială, astfel
că soluționarea cauzei este de competența instanțelor comerciale conform art.2
pct.1
lit.a
C.
proc
.
civ
., care prevăd că procesele și cererile în materie
comercială al căror obiect este
neevaluabil
în bani
sunt de competența tribunalului în primă instanță.
Cauza a fost soluționată la fond și în apel de instanțe comerciale în
conformitate cu art.2 pct.1
lit.a
, astfel că nu s-a
putut reține încălcarea normelor de competență materială de către cele două
instanțe.
Nu s-a constatat existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de
recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.
proc
.
civ
., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt
și de drept pe care se sprijină soluția dată, oferind posibilitatea verificării
temeiniciei și legalității ei, respectându-se astfel prevederile art.261 alin.1
pct.5 C.
proc
.
civ
.
S-a reținut că decizia atacată nu cuprinde motive străine de natura pricinii,
considerentele ei raportându-se în mod corect la motivul invocat de reclamantă prin
cererea de apel cu privire la decizia nr.20/2009 a Curții de Apel Bacău.
Motivul de recurs prevăzut de
art
. 304
pct
. 8 C.
proc
.
civ
. nu a fost reținut, atâta vreme cât cererea formulată a
avut un obiect strict determinat, în constatare, iar instanța a soluționat
cererea cu care a fost investită, și nu o cerere în contencios administrativ,
întemeiată pe prevederile Legii nr.554/2004.
Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 nu este fondat.
Art.111 C.
proc
.
civ
.,
derogând de la dreptul comun în materie, adică art.109 C.
proc
.
civ
., care consacră acțiunea în realizare, prevede că
partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței unui
drept, acțiune care însă nu poate fi primită dacă partea poate cere
realizarea dreptului.
Textul instituie caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, finalitatea
urmărită de legiuitor fiind aceea că, în măsura în care este posibil, atunci
când s-a încălcat un drept, restabilirea ordinii de drept să fie făcută pe
calea acțiunii în realizare.
Recurenta, prin acțiune, a precizat că interesul de a formula o astfel de
cerere în constatare constă în obținerea unei hotărâri judecătorești pe care să
o opună organelor fiscale și în temeiul căreia să beneficieze de scutiri la
plata impozitelor pe terenuri și clădiri.
Instanțele au reținut corect că cererea în constatare nu poate fi primită
întrucât reclamanta a avut deschisă acțiunea în realizarea dreptului - aceasta
fiind soluționată prin sentința nr.89/2008 a Tribunalului Neamț, rămasă
irevocabilă prin decizia nr.20/2009 a Curții de Apel Bacău - și în cadrul
căreia a formulat aceleași apărări, hotărâri care se bucură de autoritate de
lucru judecat în ceea ce privește dreptul solicitat a fi recunoscut în favoarea
reclamantei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.312 C.
proc
.
civ
., Înalta Curte a respins recursul reclamantei ca
nefondat
.