ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5100/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC I. SRL Târgu Neamț a chemat în

judecată D.G.F.P. Neamț și C.C.I. Neamț, pentru a se constata că înscrisul

„contractul de consultanță” încheiat de ea cu SC E.N. SRL San Marino,

întrunește condițiile de formă și fond ale unui contract comercial extern în

condițiile de teritorialitate pentru evitarea dublei impuneri, și că a fost

bine executat, plătit produce efecte și este în vigoare în condițiile legii

române.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că a încheiat la data de 28 iunie 2001 cu SC E.N. SRL San Marino,

Italia, un contract de consultanță având ca obiect prestarea serviciilor de

consultanță în domeniul organizării producției, rețelei de distribuție,

servicii promoționale și de marketing, iar prezumția de comercialitate este

dată de prevederile art. 4 și 7 din contract și între părți sunt aplicabile și

dispozițiile art. 948 – 969 C. civ., aspecte ce trebuie constatate nu numai

între părțile contracte dar și de terțe persoane față de contract.

Prin întâmpinarea formulată D.G.F.P.

a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că

nu are nici o legătură cu acel contract la care face referire reclamanta iar în

ceea ce privește acțiunea este inadmisibilă, deoarece reclamanta avea

posibilitatea să atace actul încheiat de organele financiare, conform legilor

speciale în materie.

Judecătoria Piatra Neamț prin

sentința civilă nr. 1376 din 15 aprilie 2004 a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de D.G.F.P. Neamț. A admis acțiunea și a

constatat că reclamanta a încheiat cu SC E.N. SRL San Marino, contractul de

consultanță din 28 iunie 2004, cu efecte juridice pe plan intern și extern.

A respins excepția invocată reținând

că potrivit Legii nr. 31/1990 și a Legii nr. 370/2002 toți comercianții au

obligația să ceară înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor privind

actele și faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.

În ceea ce privește fondul cauzei a

motivat că părțile contractante au respectat condițiile de fond și de formă,

iar rațiunea recunoașterii contractului de consultanță este dată de dubla

impunere legislativă, ceea ce face posibilă pentru reclamantă respectarea

obligațiilor pecuniare, taxe și impozite aferente, față de organele statului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel D.G.F.P. Neamț, considerând-o nelegală motivat de faptul că nu

s-au analizat corect actele dosarului și obiectul acțiunii din care rezultă că

acțiunea este inadmisibilă.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 250 din 11

noiembrie 2004 a admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată și a respins

acțiunea, ca inadmisibilă.

Pronunțând această decizie, instanța

de apel a reținut că față de situația existentă anterior formulării acțiunii în

justiție și anume încheierea procesului verbal de constatare încheiat de

organele financiare, din care rezultă că suma de 4.891.885.703 lei,

reprezentând cheltuielile de consultanță, nu sunt considerate cheltuieli

deductibile reclamanta avea posibilitatea să introducă o acțiune, conform Legii

nr. 94/1992 și Legii nr. 29/1990, iar nu o acțiune în realizarea unui drept

real, așa cum greșit a procedat.

Nemulțumită de decizia pronunțată

reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ., susținând că instanța de apel în mod greșit a aplicat normele

juridice și nu s-a pronunțat asupra tuturor înscrisurilor depuse de părți

acțiunea în constatare fiind întemeiată, conform art. 111 C. proc. civ.

Recursul nu este întemeiat.

Conform art. 111 C. proc. civ.,

partea care are interes poată să facă cerere pentru constatarea existenței sau

inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere

realizarea dreptului.

Așadar acțiunea în constatare are un

caracter subsidiar în raport cu acțiunea în realizare, putând fi folosită doar

atunci când nu este posibilă promovarea unei acțiuni în realizare.

Instanța de apel, a apreciat că în

cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 111 C. proc. civ. și prin soluția

pronunțată a făcut o aplicare corectă a legii.

Dealtfel, ulterior introducerii

acțiunii în constatare, reclamanta a formulat o acțiune în contencios

administrativ în contradictoriu cu D.G.F.P., prin care a solicitat anularea

procesului verbal de constatare încheiat de controlorii financiari, cauza

aflându-se pe rolul Tribunalului Neamț (dosar nr. 87/2004).

Față de cele pe preced, rezultă că

decizia atacată este legală și drept urmare Înalta Curte ca respinge recursul,

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC I. SRL Târgu Neamț, împotriva deciziei nr. 250 din 11 noiembrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 octombrie 2005.