ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1809/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la Judecătoria Roman, SC L. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr. NT/44 din 10 iulie 2003, prin care a fost sancționată contravențional, cu amenda de 50.000.000 lei. A motivat faptul că există neconcordanță între situația de fapt și cea menționată în actul normativ, că Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației nu are competența de a verifica produsele destinate persoanelor fizice și că înștiințarea de plată emisă de Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, este dată cu încălcarea dispoziției art. 42 alin. (2) din H.G.

nr. 88/2003. Judecătoria Roman, județul Neamț, prin sentința civilă nr. 2073 din 12 septembrie 2003, a respins ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de SC L. SRL, reținând că în ziua de 10 iulie 2003, inspectori de specialitate din cadrul Inspectoratului General pentru Comunicații și Tehnologia Informației – Direcția Teritorială Iași, au efectuat un control la punctul de lucru din Roman, aparținând SC L. SRL, ce avea ca obiect principal de activitate, comercializarea de telefoane mobile. Agenții constatatori au găsit la comercializare, telefoane mobile marca E., neînsoțite de declarația de conformitate, precum și telefoane mobile marca S., neînsoțite de instrucțiuni de utilizare în limba română, motiv pentru care au aplicat sancțiunea amenzii contravenționale, instanța reținând că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 16 – 17 din O.G.

nr. 2/2001. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC L. SRL Piatra Neamț. Prin adresa nr. 3085/2003, Judecătoria Roman a trimis recursul declarat, împreună cu dosarul cauzei, Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ. Curtea, învestită cu soluționarea recursului declarat de SC L. SRL Piatra Neamț, reține că obiectul dedus judecății, astfel cum rezultă din petitul acțiunii, precum și din sentința atacată, este întemeiat pe dispozițiile art. 11 din H.G. 88/2003 și art. 16 – 17 din O.G. nr. 2/2001. Or, procedând la verificarea competenței din oficiu, constată că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. ultim din Legea nr. 56/1993, republicată și modificată prin Legea nr. 281/2003, secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are competența de soluționare în materia dedusă judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., modificate și completate de O.U.G. nr. 58/2003, coroborate cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată și modificată prin Legea nr. 180/2002, precum și al legislației privind executarea amenzilor contravenționale, competența aparține tribunalului, pentru judecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cauza, la Tribunalul Neamț, pentru competenta soluționare a recursului declarat de SC L. SRL Piatra Neamț împotriva sentinței civile nr. 2073 din 12 septembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Roman, județul Neamț. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2004.