ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2266/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2266/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față .
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului Giurgiu, reclamantul C.I. a solicitat obligarea pârâtei
S.N.T. R. SA D.T. GIURGIU la plata sumei de 100.000.000 lei, reprezentând daune
morale.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că pârâta a încasat prestația pentru telefon și a procedat
nelegal la emiterea facturilor.
Prin sentința civilă nr. 309
din data de 20 iulie 2000 Tribunalul Giurgiu a respins acțiunea reclamantului
ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamantul, considerând că instanța de fond a pronunțat o
hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor privind procedura de citare, iar
Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 3186 din 8
noiembrie 2000, a admis apelul, a desființat sentința instanței de fond și a
trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Giurgiu. Instanța de apel a
caracterizat litigiul ca fiind de natură civilă, ce poate determina obligația
de plată în condițiile răspunderii civile delictuale.
Judecătoria Giurgiu, astfel
investită, soluționând cauza în primă instanță, prin sentința civilă nr. 3369
din 25 septembrie 2002, a respins acțiunea formulată de către reclamant.
Sentința a fost recurată de
către reclamant, iar în fața tribunalului s-au formulat cereri de modificare
acțiunii, prin care reclamantul a precizat că întelege să solicite despăgubiri
determinate de practicile comerciale abuzive ale pârâtei, constând în impunerea
taxei de abonament și modificarea acesteia în mod nepermis, fără justificare,
în lipsa de respect față de sesizările pe care le-a adresat și față de
calitatea reclamantului de consumator, în facturarea și încasarea unor sume
disproporționate față de calitatea serviciilor, toate acestea concurând în timp
la lezarea sănătății și demnității sale.
Tribunalul Giurgiu, prin decizia
nr. 278 din 13 noiembrie 2003, a respins, ca nefondat, recursul declarat de
către reclamant.
Împotriva deciziei
pronunțată de instanța de recurs a formulat cerere de revizuire recurentul C.I.,
în temeiul art. 322 C. proc. civ., înregistrată la Curtea de Apel București.
Curtea de Apel București, secția
a VI-a comercială, admitând excepția de necompetență materială a instanței,
prin decizia comercială nr. 745/ R din 17 februarie 2006, a declinat competența
de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Giurgiu.
Tribunalul Giurgiu,
examinând cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 278 din 13 noiembrie
2003, a reținut că nu poate fi atacată pe calea extraordinară de atac a
revizuirii hotărârea instanței de recurs, care nu evocă fondul. În consecință,
în baza art. 322, 323 C. proc. civ., a respins, ca inadmisibilă, cererea de
revizuire formulată de către recurent.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs revizuientul, înregistrat la data de 7 august 2006 pe rolul secției
a IX-a civilă, iar ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Curtea, analizând cererea formulată a constatat că prin hotărârea recurată s-a
soluționat cererea de revizuire a unei decizii pronunțate în recurs, irevocabilă
și în consecință prin decizia comercială nr. 401 din 23 februarie 2007 a fost
respins ca inadmisibil recursul formulat de către recurent.
La data de 16 aprilie 2007,
C.I. a înregistrat o nouă cerere de recurs, împotriva deciziei nr. 401 din 23
februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Recursul este inadmisibil.
Astfel, este de observat că
hotărâre atacată, pronunțată de o instanță de recurs, urmare soluționării
cererii de revizuire este irevocabilă, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 și
nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menționate de art.
299 alin. (1) C. proc. civ.
Așa find, având în vedere că
inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii de fond,
Înalta Curte, în considerarea celor sus arătate și în conformitate cu
prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția, cu consecința
respingerii prezentului recurs dedus judecății, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de revizuientul C.I. împotriva deciziei comerciale nr. 401 din 23 martie 2007 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 iunie 2007.