ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1407/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, în data de 12 noiembrie 2007, reclamantul

B.G. în contradictoriu cu pârâta SC V.R. SA, a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului

din 7 noiembrie 2005 și să fie obligată pârâta la plata da daune morale în

cuantum de 30.000 lei.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a încheiat contractul cu pârâta în vederea prestării de

servicii telefonie mobilă, însă nu a avut posibilitatea să achite facturile și

nici taxa de reziliere a contractului, având ca venit la acea dată o pensie de

invaliditate de 160 lei; prin somația din 13 martie 2006 a fost înștiințat să

achite debitul sub sancțiunea unei amenzi între 10.000 și 30.000 lei.

Reclamantul arată că adresa pârâtei din contract este falsă.

Prin sentința comercială nr.

1892 din 11 februarie 2008 cererea reclamantului a fost respinsă ca

neîntemeiată, prima instanță constatând inexistența unor cauze de nulitate

absolută, în condițiile în care neachitarea facturilor reprezintă o stare de

fapt subiectivă, care ține de situația reclamantului, fără a atrage culpa

societății pârâte.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul, cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 284

alin. (1) C. proc. civ., motivul invocat fiind acela că instanța de fond nu a

avut în vedere încălcarea motivului de ordine publică prin indicarea falsă a

sediului SC V.R. SA, ca fiind în sector 2 București.

Analizând sentința atacată,

în raport de probele administrate și criticile formulate Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 249 din 30 mai 2008, a

respins apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

În mod corect a apreciat

prima instanță că nu există niciun motiv de nulitate absolută a contractului

pentru servicii încheiat între părți.

De altfel, susținerea

reclamantului apelant cu privire la împrejurarea că sediul declarat de pârâtă

ar fi fals este neîntemeiată, câtă vreme acesta a fost înregistrat legal la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul București.

În termen legal, reclamantul

a introdus recurs împotriva acestei decizii, solicitând în baza art. 304 pct. 9

C. proc. civ., casarea ambelor hotărâri, ca urmare a respingerii neelgale a

cererii de constatare a cererii privind constatarea nulității a contractului

întrucât la 9 noiembrie 2003.

În susținerea recursului, în

fapt, recurentul susține că intimata, nu are sediul înregistrat la adresa

trecută în contract și anume în București, sector 2, fiind încălcate astfel

prevederile art. 29 din Legea nr. 26/1990.

Critica este nefondată.

Recurentul susține că în

contractul încheiat, intimata a încălcat cerințele, care trebuie respectate

pentru asigurarea formei ad validitatem, privitoare la sediul, susținând că în

convenție s-a trecut alt sediu.

Într-adevăr această cerință

urmărește identificarea persoanei juridice, individualizarea sa în raporturile

juridice la care participă ca subiect distinct.

Devoluând cauza sub aspectul

reținerii corecte a acestui aspect instanța de apel, a reținut că intimata este

înregistrată legal, fiind indicat sediul la O.R.C. de pe lângă Tribunalul

București.

Acest fapt rezultă din

adresa din 18 iunie 2007 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul București din

care rezultă că denumirea anterioară a intimatei era SC M. SA cu sediul în

Municipiul București, sector 2, iar prin cererea de mențiuni din 25 mai 2005

s-a schimbat sediul în Municipiul București, sector 1.

Rezultă așadar că, în mod

corect instanța de apel a confirmat sentința sub aspectul inexistenței

motivului de nulitate a convenției așa cum a fost indicat.

Așa fiind în baza art. 312 C.

proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul B.G. împotriva deciziei comerciale nr. 249 pronunțată la data de

30 mai 2008 de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 13 mai 2009.