ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1407/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, în data de 12 noiembrie 2007, reclamantul B.G. în contradictoriu cu pârâta SC V.R. SA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului din 7 noiembrie 2005 și să fie obligată pârâta la plata da daune morale în cuantum de 30.000 lei. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat contractul cu pârâta în vederea prestării de servicii telefonie mobilă, însă nu a avut posibilitatea să achite facturile și nici taxa de reziliere a contractului, având ca venit la acea dată o pensie de invaliditate de 160 lei; prin somația din 13 martie 2006 a fost înștiințat să achite debitul sub sancțiunea unei amenzi între 10.000 și 30.000 lei.

Reclamantul arată că adresa pârâtei din contract este falsă. Prin sentința comercială nr. 1892 din 11 februarie 2008 cererea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată, prima instanță constatând inexistența unor cauze de nulitate absolută, în condițiile în care neachitarea facturilor reprezintă o stare de fapt subiectivă, care ține de situația reclamantului, fără a atrage culpa societății pârâte. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., motivul invocat fiind acela că instanța de fond nu a avut în vedere încălcarea motivului de ordine publică prin indicarea falsă a sediului SC V.R. SA, ca fiind în sector 2 București.

Analizând sentința atacată, în raport de probele administrate și criticile formulate Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 249 din 30 mai 2008, a respins apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente: În mod corect a apreciat prima instanță că nu există niciun motiv de nulitate absolută a contractului pentru servicii încheiat între părți. De altfel, susținerea reclamantului apelant cu privire la împrejurarea că sediul declarat de pârâtă ar fi fals este neîntemeiată, câtă vreme acesta a fost înregistrat legal la O.R.C. de pe lângă Tribunalul București. În termen legal, reclamantul a introdus recurs împotriva acestei decizii, solicitând în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., casarea ambelor hotărâri, ca urmare a respingerii neelgale a cererii de constatare a cererii privind constatarea nulității a contractului întrucât la 9 noiembrie 2003. În susținerea recursului, în fapt, recurentul susține că intimata, nu are sediul înregistrat la adresa trecută în contract și anume în București, sector 2, fiind încălcate astfel prevederile art. 29 din Legea nr. 26/1990. Critica este nefondată. Recurentul susține că în contractul încheiat, intimata a încălcat cerințele, care trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem, privitoare la sediul, susținând că în convenție s-a trecut alt sediu. Într-adevăr această cerință urmărește identificarea persoanei juridice, individualizarea sa în raporturile juridice la care participă ca subiect distinct.

Devoluând cauza sub aspectul reținerii corecte a acestui aspect instanța de apel, a reținut că intimata este înregistrată legal, fiind indicat sediul la O.R.C. de pe lângă Tribunalul București. Acest fapt rezultă din adresa din 18 iunie 2007 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul București din care rezultă că denumirea anterioară a intimatei era SC M. SA cu sediul în Municipiul București, sector 2, iar prin cererea de mențiuni din 25 mai 2005 s-a schimbat sediul în Municipiul București, sector 1. Rezultă așadar că, în mod corect instanța de apel a confirmat sentința sub aspectul inexistenței motivului de nulitate a convenției așa cum a fost indicat. Așa fiind în baza art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei comerciale nr. 249 pronunțată la data de 30 mai 2008 de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13 mai 2009.