ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2271/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2271/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1205/1999 la

Tribunalul Brașov, în urma strămutării cauzei de la Tribunalul București, SC P.

S.P.A. Italia a chemat în judecată pe pârâtele SC E.D. SA, SC T.T. SRL, SC R.D.

SA și SC T.G. SRL, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe în virtutea

căreia:

-

să se constate că pârâtele au încălcat dreptul de folosire exclusivă a

reclamantei asupra mărcii Santal, înregistrată internațional, inclusiv pentru

România, prin intermediul Organizației Mondiale a Proprietății Internaționale

sub nr. 598273 din 30 martie 1993;

-

să se constate că pârâtele au săvârșit acte de concurență neloială împotriva

reclamantei, producând și comercializând produse similare sub marca Sante;

-

să fie obligate pârâtele să înceteze definitiv producerea și comercializarea

produselor Sante sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantumul

echivalentului în lei (la cursul de schimb oficial B.N.R.) al sumei de câte

10.000 dolari S.U.A., pe fiecare zi de întârziere în executarea voluntară a

hotărârii judecătorești definitivă și irevocabilă;

-

să fie obligate pârâtele să își retragă de îndată, de pe piața română și / sau

străină, toate produsele cu denumirea Sante, sub sancțiunea de daune

cominatorii de câte 10.000 dolari S.U.A., în echivalent lei, stabilit la cursul

oficial BNR, în executarea voluntară a hotărârii judecătorești definitivă și

irevocabilă;

-

să fie obligate pârâtele să distrugă de îndată toate ambalajele și orice alte

materiale cu denumirea Sante sub sancțiunea de daune cominatorii de câte 10.000

dolari S.U.A., în echivalent lei, la cursul de schimb B.N.R., pe fiecare zi de

întârziere, în executarea voluntară a hotărârii judecătorești definitivă și

irevocabilă;

-

să dispună publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtelor, a dispozitivului

hotărârii judecătorești într-un termen maxim de 10 zile de la data rămânerii

definitive și irevocabile a acesteia sub sancțiunea acelorași daune

cominatorii;

-

să fie obligate pârâtele la plata în solidar, potrivit art. 1003 C. civ., a

echivalentului în lei, la cursul oficial al B.N.R. de la data plății, al sumei

de 970016 dolari S.U.A., reprezentând daune morale, cu dobânzile aferente;

-

să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că este

titulara mărcii de comerț Santal, cu referire la care a dobândit dreptul de

exploatare exclusivă pe teritoriul României, începând cu data de 23 aprilie

difuzat prin mas-media un spot publicitar cu sloganul Sante-Santal, începând cu

data de 9 decembrie 1996. Ulterior difuzării acestui slogan, pârâtele au

început să producă și să comercializeze sucuri naturale din fructe sub

denumirea Sante.

Reclamanta a susținut că, prin această practică,

pârâtele au încălcat dreptul ei de folosire exclusivă cu privire la marca

Santal, angajându-se în acțiuni de concurență neloială împotriva sa.

SC P.R. SA a formulat, în cauză, cerere de

intervenție în interes propriu, solicitând obligarea, în solidar, a pârâtelor

la plata sumei de 1.007.255 dolari S.U.A., în echivalent la cursul oficial

stabilit de B.N.R., cu titlu de daune interese compensatorii și la plata

cheltuielilor de judecată.

Intervenienta a arătat că a încheiat cu reclamanta un

contract de licență de marcă prin care societatea italiană a autorizat

societatea română să importe, să producă și să vândă în România, produse

alimentare marca P., precum și alte mărci, printre care și Santal.

Prin activități ilicite grave, care au creat o

confuzie în rândurile cumpărătorilor, pârâtele au încălcat atât dreptul de

folosire exclusivă a reclamantei asupra mărcii Santal, cât și dreptul de

folosire temporară pe teritoriul României, a aceleiași mărci, drept care

aparține intervenientei.

Pârâtele au formulat întâmpinări prin care au

solicitat respingerea cererii principale și a cererii de intervenție în interes

propriu, ca neîntemeiate, arătând, pe de o parte că SC R.D. SA este titulara

mărcii de comerț Sante, care a obținut protecție pe teritoriul României pe

termen de un an de la data de 17 februarie 1997, iar pe de altă parte că, în

speță, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 27/1967, care nu are o prevedere

similară, art. 35 din Legea nr. 84/1998, lege pe care și-au întemeiat

reclamanta și intervenienta cererile deduse judecății.

Au mai arătat că răspunderea pentru faptele de

încălcare a dreptului de folosire a unei mărci este o formă a răspunderii

civile delictuale, ale cărei condiții nu sunt îndeplinite în speță, întrucât nu

există o faptă ilicită, nu există prejudiciu și nici vinovăție.

Pârâtele SC T.T. SRL și E.D. SA au mai arătat că nu

au calitate procesuală pasivă, motivând că sunt numai distribuitori ai

produselor fabricate de pârâta SC R.D. SA, iar, în aceasta calitate, nu li se

pot imputa fapte de concurență neloială și nici utilizarea unei mărci de

fabricație susceptibilă de a crea confuzii cu marca de comerț Santal.

În sfârșit, au mai arătat, că exercitarea de către

titulara mărcii Sante a prerogativelor conferite de utilizarea acestei mărci nu

pot fi calificate nici acte de concurență neloială și nici încălcări ale

dreptului de folosință exclusivă pe către reclamanta îl are referitor la

utilizarea mărcii Santal.

Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 925/ C

din 16 iulie 2001 a admis, în parte, acțiunea reclamantei și, în consecință, a

constatat că pârâtele au încălcat dreptul de folosire exclusivă al acesteia

asupra mărcii Santal, înregistrată internațional prin intermediul Organizației

Mondiale a Proprietății Intelectuale, sub nr. 598273/1993.

De asemenea, s-a constatat că pârâtele au săvârșit

acte de concurență neloială împotriva reclamantei.

Au fost obligate pârâtele să înceteze definitiv

producerea și comercializarea, inclusiv activitățile de marketing,

promoționale, reclamă, distribuire a produselor purtând marca Sante sub sancțiunea

plății de către fiecare pârâtă a unor daune cominatorii al sumei de 10.000

dolari S.U.A., în echivalent lei la cursul de schimb oficial B.N.R., în

executarea voluntară a sentinței rămasă definitivă și irevocabilă, pe fiecare

zi de întârziere.

S-a dispus publicarea în presă, pe cheltuiala

pârâtelor, a dispozitivului hotărârii, în termen de 10 zile de la rămânerea

definitivă și irevocabilă a acesteia în ziarele Curentul, România Liberă și

Adevărul, sub sancțiunea plății de către fiecare pârâtă a 10.000 dolari S.U.A.,

în echivalent lei la cursul oficial B.N.R., pe fiecare zi de întârziere.

A respins capetele de cerere 4 și 5 ca fiind rămase

fără obiect.

Au fost obligate pârâtele, în solidar, la plata sumei

de 500.000 dolari S.U.A. către reclamantă cu titlu de daune interese.

A respins, în fond, cererea de intervenție formulată

de P.R. SA.

Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei

suma de 463.180.514 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că

reclamanta este titulara mărcii de comerț Santal, care a fost înregistrată

internațional, sub nr. 598273/1997, la Organizația Internațională pentru

Proprietate Intelectuală și că se bucură de protecția Legii nr. 84/1998 în

utilizarea acestei mărci pe teritoriul României. În perioada octombrie 1996 –

ianuarie 1997, reclamanta a inițial și desfășurat o campanie de publicitate cu

privire la sucurile purtând marca Santal, difuzând în mas-media un clip

publicitar însoțit de sloganul Sante-Santal.

La data de 17 februarie 1997 O.S.I.M. a eliberat

pârâtei SC R.D. SA certificatul de înmatriculare nr. 31599 pentru marca Sante,

care a început producerea și comercializarea de sucuri din fructe sub această

denumire, pe teritoriul României.

Instanța de fond a apreciat că faptele de

comercializare a sucurilor și băuturilor de fructe sub denumirea Sante

săvârșite de către pârâte consecutiv unei publicități îndelungate, făcută de

reclamantă prin difuzarea sloganului Sante – Santal, nu se circumscriu ideii de

concurență corectă, ci sunt acte de concurență neloială, în speță, neavând

relevanță că pârâta SC R.D. SA și-a înregistrat marca.

Instanța a mai reținut că, prin actele de concurență

neloială, reclamanta a fost prejudiciată, prejudiciul provenind din convingerea

consumatorilor că Sante este un produs din gama Santal și a apreciat că suma de

500.000 dolari S.U.A. este îndestulătoare pentru acoperirea daunelor morale

suferite.

Referitor la cererea de intervenție, instanța a

reținut că intervenienta, deținătoare a dreptului de folosire exclusivă a

mărcii Santal pe teritoriul României, nu a făcut dovada că scăderea producției

și comercializării produselor Santal s-ar datora exclusiv activității de

concurență neloială a pârâtelor și nici că suma pretinsă ca despăgubire

reprezintă cu certitudine o pierdere suferită din cauza acestora.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs

pârâtele și intervenienta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia nr. 426/ R /2001 a admis recursul

declarat de pârâte, a modificat sentința atacată, în sensul că a redus

cheltuielile de judecată, la plata cărora au fost obligate acestea, de la suma

de 463.180.514 lei, la suma de 176.743.300 lei. Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Totodată, a respins, ca nefondat, recursul

intervenientei, cu obligarea acesteia la plata sumei de 200.000.000 lei

cheltuieli de judecată către pârâte.

A obligat-o pe intimata reclamantă la plata sumei de

100.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtelor.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut

că acțiunea promovată de reclamantă este o acțiune în contrafacere, prevederile

art. 43 din Legea 84/1998, invocate de pârâte nelimitând dreptul titularului

mărcii de a acționa în condițiile art. 35 din aceeași lege, iar calitatea de

concurentă pe piață a reclamantei este dată de calitatea ei de titular de

marcă, chiar în condițiile existenței contractului de licență convenit de

aceasta cu intervenienta.

S-a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile art. 11

1

lit. a) din Legea nr. 298/2001, întrucât această lege a intrat în vigoare la 12

iunie 2001, iar faptele calificate de reclamantă ca acte de concurență neloială

s-au petrecut în perioada 1997 – 2000, litigiul de față începând la 18

decembrie 1998.

Argumentele pârâtelor, privind lipsa vreunei culpe a

acestora în încălcarea dreptului reclamantei de folosință exclusivă a mărcii,

sunt neîntemeiate cu atât mai mult cu cât nu s-au produs dovezi că SC R.D. SA a

înregistrat marca Sante, ceea ce ar justifica folosirea ei până la anularea

definitivă a înregistrării.

Răspunderea pentru faptele de încălcare a dreptului

de folosire a unei mărci este o formă a răspunderii certe delictuale. De

altfel, a reținut instanța, în cazurile de concurență neloială în care este

vorba de confuzie, o constatare directă a prejudiciului nu este posibilă,

confuzia producându-se în mintea consumatorului, fiind suficientă existența

posibilității de confuzie.

Referitor la daune morale, s-a reținut că această

problemă a fost corect soluționată potrivit art. 9 din Legea concurenței

neloiale, iar suma acordată cu acest titlu a fost bine justificată de instanța

de fond.

În consecință, instanța de recurs a apreciat ca

nefondate criticile pârâtelor referitoare la problemele de fapt și de drept

deduse judecății.

Critica ce vizează cheltuielile de judecată a fost

apreciată ca întemeiată, motiv pentru care cuantumul cheltuielilor acordate

reclamantei a fost redus la suma de 176.743.300 lei.

Referitor la cererea de intervenție, instanța de

recurs a apreciat că a fost corect respinsă, întrucât, pe de o parte, acesteia

îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, iar pe

de altă parte, nu s-a dovedit că scăderea producției și a vânzărilor s-a

datorat exclusiv culpei pârâtelor, prin urmare nu s-a dovedit legătura de

cauzalitate.

În conformitate cu prevederile art. 330 pct. 2 C.

proc. civ., Procurorul General al României a declarat recurs în anulare

împotriva sentinței civile nr. 925/ C /2001 a Tribunalului Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, considerând că cele două hotărâri au

fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat

soluționarea eronată a cauzei pe fond, fiind, totodată, și vădit netemeinice.

S-a susținut, în esență, că instanțele au interpretat

în mod greșit dispozițiile Legii nr. 11/1991, atunci când au apreciat că actele

de comerț, efectuate de pârâte, constituie concurență neloială, ignorând astfel

principiile care guvernează economia de piață, enumerate de Legea nr. 21/1966.

În condițiile în care s-a făcut dovada că marca Sante a fost legal înregistrată

la O.S.I.M., după parcurgerea procedurii legale de examinare și înregistrare în

fața organului competent, potrivit Legii nr. 84/1998, utilizarea acesteia pe

teritoriul României reprezintă o acțiune licită care nu poate constitui prin ea

însăși act de concurență neloială.

S-a mai susținut că în mod greșit instanțele au făcut

trimitere la dispozițiile art. 35 lit. a) din Legea nr. 84/1998 pentru

fundamentarea acțiunii în contrafacere, deoarece acest text nu se aplică unor

mărci înregistrate, iar referirea la clipul publicitar al SC P. S.P.A. Italia

Sante – Santal nu era de natură a atrage răspunderea pârâtelor, deoarece materialul

publicitar prezentat pe postul de televiziune, nu se bucură de protecția

prevăzută de Legea nr. 84/1998.

În consecință, Procurorul General a apreciat că

instanțele, prin aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor legale, au

încălcat în mod esențial legea, determinând o soluționare greșită a cauzei pe

fond, hotărârile atacate fiind nelegale și netemeinice.

Recursul în anulare este fondat.

Instanțele au interpretat în mod greșit dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 11/1991, atunci când au reținut că actele de comerț,

efectuate de pârâte, constituie concurență neloială, în situația în care

acestea au făcut dovada că marca Sante a fost înregistrată legal la O.S.I.M.

Astfel, din actele dosarului, rezultă că, la data de

17 februarie 1997, SC R.D. SA a depus cererea de înregistrare a mărcii Sante la

organul competent, conform Legii nr. 28/1967, în vigoare la acea dată,

constituind depozitul național reglementar al mărcii.

În urma parcurgerii procedurilor legale, inclusiv a

soluționării de către O.S.I.M. a opoziției cu privire la marca Sante, formulată

de către reclamanta SC P. S.P.A. Italia, pârâta SC R.D. SA a obținut

certificatul de înregistrare marca nr. 31599, care își produce efectele cu

începere de la 17 februarie 1997, data constituirii depozitului național

reglementar.

Susținerea instanței de recurs, cum că pârâta nu a

făcut dovada că a înregistrat legal marca Sante, urmează a fi înlăturată,

întrucât SC R.D. SA a depus la prima instanță copia certificatului de

înregistrare marcă nr. 31599, împrejurare ce rezultă din încheierile de

ședință.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 84/1998,

dreptul asupra mărcii este protejat prin înregistrarea mărcii la O.S.I.M.

Rezultă, din aceste prevederi, că utilizarea unei

mărci legal înregistrate de către titularul său, reprezintă acțiune licită,

care nu poate constitui prin ea însăși un act de concurență neloială, cum

greșit au reținut cele două instanțe.

Cât timp o marcă legal înregistrată nu a fost anulată

printr-o hotărâre judecătorească, intrată în puterea lucrului judecat,

titularul acesteia se bucură de toate prerogativele conferite de acea marcă.

Sub acest aspect se impune a se arăta că, prin

decizia nr. 182 din 30 aprilie 2002, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, a admis apelul pârâtei SC R.D. SA și a schimbat sentința civilă nr.

1333/2001 în sensul că a respins acțiunea reclamantei SC P.R. privind anularea

mărcii Sante pentru care s-a emis certificatul de înregistrare nr. 31599/1999.

În consecință, față de aceste considerente, se

constată că marca Sante a fost folosită de către pârâte în mod legal, iar o

acțiune în contrafacere și concurență neloială poate fi promovată numai după

anularea irevocabilă a mărcii înregistrate la O.S.I.M.

Legea nr. 84/1998 consacră principiul egalității

juridice a mărcilor în armonie cu care toate mărcile legal înregistrate au

aceeași valoare juridică, iar titularii lor sunt în egală măsură protejați de

legiuitor. Legea nu instituie o ierarhie a mărcilor și nici nu stabilește un

regim preferențial pentru protejarea unora dintre acestea în comparație cu

altele.

Atât instanța de fond, cât și instanța de recurs au

nesocotit aceste principii situând marca Santal pe o poziție preferențială față

de marca Sante și titulara acesteia, împrejurare ce a condus la concluzia

greșită că pârâtele au săvârșit acte de concurență neloială prin utilizarea

mărcii lor.

O altă încălcare esențială a legii săvârșită de cele

două instanțe constă în aceea că au extins regimul legal de protecție a unei

mărci înregistrate și asupra unui slogan publicitar difuzat pe posturile de

televiziune o anumită perioadă de timp cu scopul de a sensibiliza clientela.

Marca nu poate fi asimilată nici sub aspectul

semnificației juridice și nici sub aspectul protecției legale ce i se acordă cu

sloganul publicitar prin care titularul său încearcă s-o facă cunoscută.

În speță, cele două instanțe au asimilat greșit

sloganul publicitar neprotejat Sante-Santal cu marca înregistrată Santal,

aparținând reclamantei, extinzând arbitrar protecția juridică de care se bucură

aceasta din urmă asupra sloganului menționat.

Reclamanta nu a făcut dovada că prin înregistrarea

mărcii Sante, pârâta ar fi încălcat un drept de autor, în plus, SC R. SA nu a

folosit niciodată sloganul menționat. Prin folosirea unor cuvinte, în speță,

Sante într-un spot publicitar, nu se poate considera că acestea devin marcă și

nici că devin notorii, ele fiind de fapt destinate să definească marca a cărei

publicitate se dorește.

Ca atare, cele două instanțe în mod greșit au

substituit menționatul slogan publicitar unei mărci înregistrate, pentru a

forța astfel, aplicarea prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 la

starea de fapt a speței, iar clipul publicitar nu este de natură a atrage

răspunderea societăților pârâte, deoarece materialul publicitar nu se bucură de

protecția prevăzută de Legea nr. 84/1998.

Cele două instanțe au apreciat eronat că produsele

comercializate sub cele două mărci Santal și Sante prezintă unele

caracteristici asemănătoare susceptibile să determine confuza consumatorului.

Sub acest aspect este de observat că O.S.I.M a

respins contestația reclamantei și a eliberat certificatul de înregistrare a

mărcii Sante în favoarea SC R.D., considerând că argumentele invocate de

contestatoare pentru a demonstra pericolul de confuzie între cele două mărci nu

pot fi primite întrucât între acestea există un grad suficient de mare de

activitate, astfel încât nu există un risc de confuzie.

Aceeași împrejurare fost reținută și în decizia

civilă nr. 182/2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța

apreciind că nu s-a făcut dovada existenței unui risc de confuzie între mărcile

Santal și Sante, studiile de piață efectuate la cererea reclamantei fiind

irelevante.

Având în vedere art. 18 din Normele O.S.I.M., între

cele două mărci nu există similitudine, întrucât, atât denumirea Santal, cât și

denumirea Sante sunt mărci sugestive, având ca scop să sugereze consumatorului

o anumită calitate a produsului respectiv.

Astfel, așa cum rezultă din studiul de piață efectuat

la cererea reclamantei în ianuarie 1999, 38,1% din persoanele întrebate, au

asociat sucurile Sante cu „natural”, iar 28,7 % cu „”suc sănătos”.

În ceea ce privește denumirea Santal, aceasta

încearcă să sugereze consumatorului aroma sucurilor de fructe prin trimitere la

parfumul lemnului de Santal – acesta fiind și punctul de vedere al O.S.I.M.

Susținerea reclamantelor că există pericol de

confuzie al celor două mărci prin utilizarea de către pârâte a unor ambalaje

asemănătoare, urmează a fi înlăturată.

Este de observat că, în cazul mărcilor Sante și

Santal, diferențierea dintre ambalajele utilizate de către titularii de marcă

este mai mult decât evidentă, atât sub aspectul graficii, coloristicii și

imagisticii, al amplasării inscripțiilor, în plan cât și a dimensiunii în spațiu.

Singurele elemente de asemănare între ambalajele

utilizate de cei doi titulari de marcă constau în aceea că în ambele cazuri se

folosesc cutii Tetra Pak, pentru care titularii mărcilor dețin fiecare licența,

precum și faptul că, în ambele cazuri, pe ambalaj sunt reproduse fotografic,

dar în ipostaze diferite, imagini cu fructul (sau fructele) din care este

fabricat sucul aflat în cutia respectivă.

Rezultă deci, că reclamanta nu a făcut dovada că

pârâtele i-au încălcat dreptul de folosire exclusivă asupra mărcii Santal și

nici că s-au angajat în acțiuni de concurență neloială, așa încât, în mod

greșit cele două instanțe au apreciat că acțiunea formulată de aceasta este

întemeiată.

Așa fiind, față de considerentele expuse, Curtea

constată că, prin încălcarea prevederilor legale în materie, fapt ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, cele două instanțe au

pronunțat hotărâri vădit netemeinice.

În consecință, în conformitate cu art. 330

3

C. proc. civ., va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General, va

casa cele două hotărâri, iar pe fond, va respinge, ca nefondate, atât acțiunea

reclamantei P. S.P.A. Italia, cât și cererea de intervenție a SC P.R. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul

General al Parchetului de pe Lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva

sentinței nr. 925/ C din 16 iunie 2001 Tribunalului Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ și a deciziei nr. 462/ R din 5 decembrie 2001 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe

care le casează, iar pe fond, respinge, ca nefondată, acțiunea reclamantei SC

P. S.P.A. Italia cu sediul în București și cererea de intervenție a SC P.R. SA

București.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie

2003.