ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2271/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1205/1999 la Tribunalul Brașov, în urma strămutării cauzei de la Tribunalul București, SC P. S.P.A. Italia a chemat în judecată pe pârâtele SC E.D. SA, SC T.T. SRL, SC R.D. SA și SC T.G.

SRL, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe în virtutea căreia: - să se constate că pârâtele au încălcat dreptul de folosire exclusivă a reclamantei asupra mărcii Santal, înregistrată internațional, inclusiv pentru România, prin intermediul Organizației Mondiale a Proprietății Internaționale sub nr. 598273 din 30 martie 1993; - să se constate că pârâtele au săvârșit acte de concurență neloială împotriva reclamantei, producând și comercializând produse similare sub marca Sante; - să fie obligate pârâtele să înceteze definitiv producerea și comercializarea produselor Sante sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantumul echivalentului în lei (la cursul de schimb oficial B.N.R.) al sumei de câte 10.000 dolari S.U.A., pe fiecare zi de întârziere în executarea voluntară a hotărârii judecătorești definitivă și irevocabilă; - să fie obligate pârâtele să își retragă de îndată, de pe piața română și / sau străină, toate produsele cu denumirea Sante, sub sancțiunea de daune cominatorii de câte 10.000 dolari S.U.A., în echivalent lei, stabilit la cursul oficial BNR, în executarea voluntară a hotărârii judecătorești definitivă și irevocabilă; - să fie obligate pârâtele să distrugă de îndată toate ambalajele și orice alte materiale cu denumirea Sante sub sancțiunea de daune cominatorii de câte 10.000 dolari S.U.A., în echivalent lei, la cursul de schimb B.N.R.,

pe fiecare zi de întârziere, în executarea voluntară a hotărârii judecătorești definitivă și irevocabilă; - să dispună publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtelor, a dispozitivului hotărârii judecătorești într-un termen maxim de 10 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a acesteia sub sancțiunea acelorași daune cominatorii; - să fie obligate pârâtele la plata în solidar, potrivit art. 1003 C. civ., a echivalentului în lei, la cursul oficial al B.N.R. de la data plății, al sumei de 970016 dolari S.U.A., reprezentând daune morale, cu dobânzile aferente; - să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că este titulara mărcii de comerț Santal, cu referire la care a dobândit dreptul de exploatare exclusivă pe teritoriul României, începând cu data de 23 aprilie 1996. În vederea promovării produselor pe piața românească, ea a imaginat și difuzat prin mas-media un spot publicitar cu sloganul Sante-Santal, începând cu data de 9 decembrie 1996. Ulterior difuzării acestui slogan, pârâtele au început să producă și să comercializeze sucuri naturale din fructe sub denumirea Sante. Reclamanta a susținut că, prin această practică, pârâtele au încălcat dreptul ei de folosire exclusivă cu privire la marca Santal, angajându-se în acțiuni de concurență neloială împotriva sa.

SC P.R. SA a formulat, în cauză, cerere de intervenție în interes propriu, solicitând obligarea, în solidar, a pârâtelor la plata sumei de 1.007.255 dolari S.U.A., în echivalent la cursul oficial stabilit de B.N.R., cu titlu de daune interese compensatorii și la plata cheltuielilor de judecată. Intervenienta a arătat că a încheiat cu reclamanta un contract de licență de marcă prin care societatea italiană a autorizat societatea română să importe, să producă și să vândă în România, produse alimentare marca P., precum și alte mărci, printre care și Santal. Prin activități ilicite grave, care au creat o confuzie în rândurile cumpărătorilor, pârâtele au încălcat atât dreptul de folosire exclusivă a reclamantei asupra mărcii Santal, cât și dreptul de folosire temporară pe teritoriul României, a aceleiași mărci, drept care aparține intervenientei.

Pârâtele au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea cererii principale și a cererii de intervenție în interes propriu, ca neîntemeiate, arătând, pe de o parte că SC R.D. SA este titulara mărcii de comerț Sante, care a obținut protecție pe teritoriul României pe termen de un an de la data de 17 februarie 1997, iar pe de altă parte că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 27/1967, care nu are o prevedere similară, art. 35 din Legea nr. 84/1998, lege pe care și-au întemeiat reclamanta și intervenienta cererile deduse judecății. Au mai arătat că răspunderea pentru faptele de încălcare a dreptului de folosire a unei mărci este o formă a răspunderii civile delictuale, ale cărei condiții nu sunt îndeplinite în speță, întrucât nu există o faptă ilicită, nu există prejudiciu și nici vinovăție.

Pârâtele SC T.T. SRL și E.D. SA au mai arătat că nu au calitate procesuală pasivă, motivând că sunt numai distribuitori ai produselor fabricate de pârâta SC R.D. SA, iar, în aceasta calitate, nu li se pot imputa fapte de concurență neloială și nici utilizarea unei mărci de fabricație susceptibilă de a crea confuzii cu marca de comerț Santal. În sfârșit, au mai arătat, că exercitarea de către titulara mărcii Sante a prerogativelor conferite de utilizarea acestei mărci nu pot fi calificate nici acte de concurență neloială și nici încălcări ale dreptului de folosință exclusivă pe către reclamanta îl are referitor la utilizarea mărcii Santal.

Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 925/ C din 16 iulie 2001 a admis, în parte, acțiunea reclamantei și, în consecință, a constatat că pârâtele au încălcat dreptul de folosire exclusivă al acesteia asupra mărcii Santal, înregistrată internațional prin intermediul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale, sub nr. 598273/1993. De asemenea, s-a constatat că pârâtele au săvârșit acte de concurență neloială împotriva reclamantei. Au fost obligate pârâtele să înceteze definitiv producerea și comercializarea, inclusiv activitățile de marketing, promoționale, reclamă, distribuire a produselor purtând marca Sante sub sancțiunea plății de către fiecare pârâtă a unor daune cominatorii al sumei de 10.000 dolari S.U.A., în echivalent lei la cursul de schimb oficial B.N.R., în executarea voluntară a sentinței rămasă definitivă și irevocabilă, pe fiecare zi de întârziere.

S-a dispus publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtelor, a dispozitivului hotărârii, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a acesteia în ziarele Curentul, România Liberă și Adevărul, sub sancțiunea plății de către fiecare pârâtă a 10.000 dolari S.U.A., în echivalent lei la cursul oficial B.N.R., pe fiecare zi de întârziere. A respins capetele de cerere 4 și 5 ca fiind rămase fără obiect. Au fost obligate pârâtele, în solidar, la plata sumei de 500.000 dolari S.U.A. către reclamantă cu titlu de daune interese. A respins, în fond, cererea de intervenție formulată de P.R. SA. Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 463.180.514 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta este titulara mărcii de comerț Santal, care a fost înregistrată internațional, sub nr. 598273/1997, la Organizația Internațională pentru Proprietate Intelectuală și că se bucură de protecția Legii nr. 84/1998 în utilizarea acestei mărci pe teritoriul României. În perioada octombrie 1996 – ianuarie 1997, reclamanta a inițial și desfășurat o campanie de publicitate cu privire la sucurile purtând marca Santal, difuzând în mas-media un clip publicitar însoțit de sloganul Sante-Santal. La data de 17 februarie 1997 O.S.I.M. a eliberat pârâtei SC R.D. SA certificatul de înmatriculare nr. 31599 pentru marca Sante, care a început producerea și comercializarea de sucuri din fructe sub această denumire, pe teritoriul României.

Instanța de fond a apreciat că faptele de comercializare a sucurilor și băuturilor de fructe sub denumirea Sante săvârșite de către pârâte consecutiv unei publicități îndelungate, făcută de reclamantă prin difuzarea sloganului Sante – Santal, nu se circumscriu ideii de concurență corectă, ci sunt acte de concurență neloială, în speță, neavând relevanță că pârâta SC R.D. SA și-a înregistrat marca. Instanța a mai reținut că, prin actele de concurență neloială, reclamanta a fost prejudiciată, prejudiciul provenind din convingerea consumatorilor că Sante este un produs din gama Santal și a apreciat că suma de 500.000 dolari S.U.A. este îndestulătoare pentru acoperirea daunelor morale suferite.

Referitor la cererea de intervenție, instanța a reținut că intervenienta, deținătoare a dreptului de folosire exclusivă a mărcii Santal pe teritoriul României, nu a făcut dovada că scăderea producției și comercializării produselor Santal s-ar datora exclusiv activității de concurență neloială a pârâtelor și nici că suma pretinsă ca despăgubire reprezintă cu certitudine o pierdere suferită din cauza acestora. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele și intervenienta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 426/ R /2001 a admis recursul declarat de pârâte, a modificat sentința atacată, în sensul că a redus cheltuielile de judecată, la plata cărora au fost obligate acestea, de la suma de 463.180.514 lei, la suma de 176.743.300 lei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Totodată, a respins, ca nefondat, recursul intervenientei, cu obligarea acesteia la plata sumei de 200.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâte. A obligat-o pe intimata reclamantă la plata sumei de 100.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtelor. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că acțiunea promovată de reclamantă este o acțiune în contrafacere, prevederile art. 43 din Legea 84/1998, invocate de pârâte nelimitând dreptul titularului mărcii de a acționa în condițiile art. 35 din aceeași lege, iar calitatea de concurentă pe piață a reclamantei este dată de calitatea ei de titular de marcă, chiar în condițiile existenței contractului de licență convenit de aceasta cu intervenienta.

S-a reținut că, în speță, nu sunt aplicabile art. 11 1 lit. a) din Legea nr. 298/2001, întrucât această lege a intrat în vigoare la 12 iunie 2001, iar faptele calificate de reclamantă ca acte de concurență neloială s-au petrecut în perioada 1997 – 2000, litigiul de față începând la 18 decembrie 1998. Argumentele pârâtelor, privind lipsa vreunei culpe a acestora în încălcarea dreptului reclamantei de folosință exclusivă a mărcii, sunt neîntemeiate cu atât mai mult cu cât nu s-au produs dovezi că SC R.D. SA a înregistrat marca Sante, ceea ce ar justifica folosirea ei până la anularea definitivă a înregistrării. Răspunderea pentru faptele de încălcare a dreptului de folosire a unei mărci este o formă a răspunderii certe delictuale.

De altfel, a reținut instanța, în cazurile de concurență neloială în care este vorba de confuzie, o constatare directă a prejudiciului nu este posibilă, confuzia producându-se în mintea consumatorului, fiind suficientă existența posibilității de confuzie. Referitor la daune morale, s-a reținut că această problemă a fost corect soluționată potrivit art. 9 din Legea concurenței neloiale, iar suma acordată cu acest titlu a fost bine justificată de instanța de fond. În consecință, instanța de recurs a apreciat ca nefondate criticile pârâtelor referitoare la problemele de fapt și de drept deduse judecății. Critica ce vizează cheltuielile de judecată a fost apreciată ca întemeiată, motiv pentru care cuantumul cheltuielilor acordate reclamantei a fost redus la suma de 176.743.300 lei.

Referitor la cererea de intervenție, instanța de recurs a apreciat că a fost corect respinsă, întrucât, pe de o parte, acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 84/1998, iar pe de altă parte, nu s-a dovedit că scăderea producției și a vânzărilor s-a datorat exclusiv culpei pârâtelor, prin urmare nu s-a dovedit legătura de cauzalitate. În conformitate cu prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al României a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 925/ C /2001 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, considerând că cele două hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea eronată a cauzei pe fond, fiind, totodată, și vădit netemeinice.

S-a susținut, în esență, că instanțele au interpretat în mod greșit dispozițiile Legii nr. 11/1991, atunci când au apreciat că actele de comerț, efectuate de pârâte, constituie concurență neloială, ignorând astfel principiile care guvernează economia de piață, enumerate de Legea nr. 21/1966. În condițiile în care s-a făcut dovada că marca Sante a fost legal înregistrată la O.S.I.M., după parcurgerea procedurii legale de examinare și înregistrare în fața organului competent, potrivit Legii nr. 84/1998, utilizarea acesteia pe teritoriul României reprezintă o acțiune licită care nu poate constitui prin ea însăși act de concurență neloială. S-a mai susținut că în mod greșit instanțele au făcut trimitere la dispozițiile art. 35 lit. a) din Legea nr. 84/1998 pentru fundamentarea acțiunii în contrafacere, deoarece acest text nu se aplică unor mărci înregistrate, iar referirea la clipul publicitar al SC P. S.P.A.

Italia Sante – Santal nu era de natură a atrage răspunderea pârâtelor, deoarece materialul publicitar prezentat pe postul de televiziune, nu se bucură de protecția prevăzută de Legea nr. 84/1998. În consecință, Procurorul General a apreciat că instanțele, prin aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor legale, au încălcat în mod esențial legea, determinând o soluționare greșită a cauzei pe fond, hotărârile atacate fiind nelegale și netemeinice. Recursul în anulare este fondat. Instanțele au interpretat în mod greșit dispozițiile art. 2 din Legea nr. 11/1991, atunci când au reținut că actele de comerț, efectuate de pârâte, constituie concurență neloială, în situația în care acestea au făcut dovada că marca Sante a fost înregistrată legal la O.S.I.M.

Astfel, din actele dosarului, rezultă că, la data de 17 februarie 1997, SC R.D. SA a depus cererea de înregistrare a mărcii Sante la organul competent, conform Legii nr. 28/1967, în vigoare la acea dată, constituind depozitul național reglementar al mărcii. În urma parcurgerii procedurilor legale, inclusiv a soluționării de către O.S.I.M. a opoziției cu privire la marca Sante, formulată de către reclamanta SC P. S.P.A. Italia, pârâta SC R.D. SA a obținut certificatul de înregistrare marca nr. 31599, care își produce efectele cu începere de la 17 februarie 1997, data constituirii depozitului național reglementar. Susținerea instanței de recurs, cum că pârâta nu a făcut dovada că a înregistrat legal marca Sante, urmează a fi înlăturată, întrucât SC R.D.

SA a depus la prima instanță copia certificatului de înregistrare marcă nr. 31599, împrejurare ce rezultă din încheierile de ședință. Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 84/1998, dreptul asupra mărcii este protejat prin înregistrarea mărcii la O.S.I.M. Rezultă, din aceste prevederi, că utilizarea unei mărci legal înregistrate de către titularul său, reprezintă acțiune licită, care nu poate constitui prin ea însăși un act de concurență neloială, cum greșit au reținut cele două instanțe. Cât timp o marcă legal înregistrată nu a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească, intrată în puterea lucrului judecat, titularul acesteia se bucură de toate prerogativele conferite de acea marcă.

Sub acest aspect se impune a se arăta că, prin decizia nr. 182 din 30 aprilie 2002, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul pârâtei SC R.D. SA și a schimbat sentința civilă nr. 1333/2001 în sensul că a respins acțiunea reclamantei SC P.R. privind anularea mărcii Sante pentru care s-a emis certificatul de înregistrare nr. 31599/1999. În consecință, față de aceste considerente, se constată că marca Sante a fost folosită de către pârâte în mod legal, iar o acțiune în contrafacere și concurență neloială poate fi promovată numai după anularea irevocabilă a mărcii înregistrate la O.S.I.M. Legea nr. 84/1998 consacră principiul egalității juridice a mărcilor în armonie cu care toate mărcile legal înregistrate au aceeași valoare juridică, iar titularii lor sunt în egală măsură protejați de legiuitor.

Legea nu instituie o ierarhie a mărcilor și nici nu stabilește un regim preferențial pentru protejarea unora dintre acestea în comparație cu altele. Atât instanța de fond, cât și instanța de recurs au nesocotit aceste principii situând marca Santal pe o poziție preferențială față de marca Sante și titulara acesteia, împrejurare ce a condus la concluzia greșită că pârâtele au săvârșit acte de concurență neloială prin utilizarea mărcii lor. O altă încălcare esențială a legii săvârșită de cele două instanțe constă în aceea că au extins regimul legal de protecție a unei mărci înregistrate și asupra unui slogan publicitar difuzat pe posturile de televiziune o anumită perioadă de timp cu scopul de a sensibiliza clientela.

Marca nu poate fi asimilată nici sub aspectul semnificației juridice și nici sub aspectul protecției legale ce i se acordă cu sloganul publicitar prin care titularul său încearcă s-o facă cunoscută. În speță, cele două instanțe au asimilat greșit sloganul publicitar neprotejat Sante-Santal cu marca înregistrată Santal, aparținând reclamantei, extinzând arbitrar protecția juridică de care se bucură aceasta din urmă asupra sloganului menționat. Reclamanta nu a făcut dovada că prin înregistrarea mărcii Sante, pârâta ar fi încălcat un drept de autor, în plus, SC R. SA nu a folosit niciodată sloganul menționat. Prin folosirea unor cuvinte, în speță, Sante într-un spot publicitar, nu se poate considera că acestea devin marcă și nici că devin notorii, ele fiind de fapt destinate să definească marca a cărei publicitate se dorește.

Ca atare, cele două instanțe în mod greșit au substituit menționatul slogan publicitar unei mărci înregistrate, pentru a forța astfel, aplicarea prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 la starea de fapt a speței, iar clipul publicitar nu este de natură a atrage răspunderea societăților pârâte, deoarece materialul publicitar nu se bucură de protecția prevăzută de Legea nr. 84/1998. Cele două instanțe au apreciat eronat că produsele comercializate sub cele două mărci Santal și Sante prezintă unele caracteristici asemănătoare susceptibile să determine confuza consumatorului.

Sub acest aspect este de observat că O.S.I.M a respins contestația reclamantei și a eliberat certificatul de înregistrare a mărcii Sante în favoarea SC R.D., considerând că argumentele invocate de contestatoare pentru a demonstra pericolul de confuzie între cele două mărci nu pot fi primite întrucât între acestea există un grad suficient de mare de activitate, astfel încât nu există un risc de confuzie. Aceeași împrejurare fost reținută și în decizia civilă nr. 182/2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța apreciind că nu s-a făcut dovada existenței unui risc de confuzie între mărcile Santal și Sante, studiile de piață efectuate la cererea reclamantei fiind irelevante. Având în vedere art. 18 din Normele O.S.I.M., între cele două mărci nu există similitudine, întrucât, atât denumirea Santal, cât și denumirea Sante sunt mărci sugestive, având ca scop să sugereze consumatorului o anumită calitate a produsului respectiv.

Astfel, așa cum rezultă din studiul de piață efectuat la cererea reclamantei în ianuarie 1999, 38,1% din persoanele întrebate, au asociat sucurile Sante cu „natural”, iar 28,7 % cu „”suc sănătos”. În ceea ce privește denumirea Santal, aceasta încearcă să sugereze consumatorului aroma sucurilor de fructe prin trimitere la parfumul lemnului de Santal – acesta fiind și punctul de vedere al O.S.I.M. Susținerea reclamantelor că există pericol de confuzie al celor două mărci prin utilizarea de către pârâte a unor ambalaje asemănătoare, urmează a fi înlăturată. Este de observat că, în cazul mărcilor Sante și Santal, diferențierea dintre ambalajele utilizate de către titularii de marcă este mai mult decât evidentă, atât sub aspectul graficii, coloristicii și imagisticii, al amplasării inscripțiilor, în plan cât și a dimensiunii în spațiu.

Singurele elemente de asemănare între ambalajele utilizate de cei doi titulari de marcă constau în aceea că în ambele cazuri se folosesc cutii Tetra Pak, pentru care titularii mărcilor dețin fiecare licența, precum și faptul că, în ambele cazuri, pe ambalaj sunt reproduse fotografic, dar în ipostaze diferite, imagini cu fructul (sau fructele) din care este fabricat sucul aflat în cutia respectivă. Rezultă deci, că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtele i-au încălcat dreptul de folosire exclusivă asupra mărcii Santal și nici că s-au angajat în acțiuni de concurență neloială, așa încât, în mod greșit cele două instanțe au apreciat că acțiunea formulată de aceasta este întemeiată. Așa fiind, față de considerentele expuse, Curtea constată că, prin încălcarea prevederilor legale în materie, fapt ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, cele două instanțe au pronunțat hotărâri vădit netemeinice.

În consecință, în conformitate cu art. 330 3 C. proc. civ., va admite recursul în anulare declarat de Procurorul General, va casa cele două hotărâri, iar pe fond, va respinge, ca nefondate, atât acțiunea reclamantei P. S.P.A. Italia, cât și cererea de intervenție a SC P.R. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe Lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței nr. 925/ C din 16 iunie 2001 Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și a deciziei nr. 462/ R din 5 decembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care le casează, iar pe fond, respinge, ca nefondată, acțiunea reclamantei SC P. S.P.A. Italia cu sediul în București și cererea de intervenție a SC P.R. SA București. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.