ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4458/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 5 februarie 2010, înregistrată la nr. 1074/1/2010, revizuenta P. Spa a solicitat, în contradictoriu cu SC T.G.I.E. SRL, SC E.D. SA, SC R.D. SA, SC T.T. SRL, SC P.R.

SA și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, revizuirea deciziei civile nr. 2271 din 11 aprilie 2003, pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 2708/2002, cu consecința schimbării, în tot, a acestei hotărâri, în sensul respingerii recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 925/C din 16 iulie 2001 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, și a deciziei nr. 462/R din 5 decembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, invocând, în drept, prevederile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că înscrisul nou, în sensul art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., îl constituie decizia civilă nr. 1548 din 13 februarie 2009, pronunțată de secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus anularea înregistrării mărcii S-E pentru clasa de produse 32 conform clasificării de la Nisa, care produce efecte retroactive, situație în care nu mai pot fi primite considerentele de la pag. 9-10 din decizia nr. 2271 din 11 aprilie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, referitoare la o marcă S-E înregistrată și la principiul egalității juridice a mărcilor S-L și S-E, fiind evident că la data introducerii sau a soluționării acțiunii în contrafacere și concurență neloială, intimatele folosesc un semn care aduce atingere drepturilor revizuentei asupra mărcii S-L.

În ce privește al doilea motiv de revizuire, prevăzut de teza a II-a art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., s-a arătat că decizia nr. 2271 din 11 aprilie 2003 a secției comerciale a Curții Supreme de Justiție s-a întemeiat pe decizia nr. 182 din 30 aprilie 2002 a secției a IV-a civilă a Curții de Apel București, care a fost casată, cu consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor, prin decizia secției civile a Curții Supreme de Justiție nr. 4004 din 14 octombrie 2003, în baza căreia P. Spa a formulat o cerere de revizuire a menționatei decizii nr. 2271 din 11 aprilie 2003, respinsă de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 114 din 17 ianuarie 2006, cu motivarea că, prin hotărârea invocată în susținerea revizuirii, nu s-a soluționat definitiv și irevocabil problema de drept privind anularea mărcii S-E, iar pronunțarea deciziei nr. 1543 din 13 februarie 2009 a s ecției civile și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost soluționată definitiv și irevocabil această problemă, creează premisele formulării prezentei cereri de revizuire, întrucât desființarea deciziei s ecției a IV-a civilă a Curții de Apel București nr. 182 din 30 aprilie 2002, pe care s-a întemeiat decizia secției comerciale a Curții Supreme de Justiție nr. 2271 din 11 aprilie 2003, este de natură să schimbe, în tot, această decizie.

Intimata SC R.D. SA a solicitat, prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 mai 2010, respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, apreciind că decizia civilă nr. 1543 din 13 februarie 2009, pronunțată de s ecția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 2233/2/2007, nu constituie un înscris determinant care să justifice revizuirea deciziei nr. 2271 din 11 aprilie 2003, pronunțată de s ecția comercială a Curții Supreme de Justiție, în Dosarul nr. 2708/2002, iar prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 mai 2010 intimatele SC E.D. SA și SC R.D.

SA au solicitat respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată, ca inadmisibilă, ca fiind formulată de o persoană care nu justifică un interes actual și ca nefondată, arătând că revizuenta a luat cunoștință de decizia civilă nr. 1543 din 13 februarie 2009, pronunțată de s ecția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu mai mult de o lună înainte de a exercita calea de atac a revizuirii; că, pe de o parte, hotărârea a cărei revizuire se solicită nu poate face obiect al revizuirii conform art. 322, întrucât nu poate fi asimilată unei hotărâri pronunțată de instanța de recurs, iar, pe de altă parte, că procedura căii speciale de atac a recursului în anulare nu se mai regăsește în legislația procesuală civilă, întrucât prin O.U.G.

nr. 58/2003, art. 330 C. proc. civ. a fost abrogat; că este de notorietate împrejurarea că, în prezent, nu se mai comercializează produse răcoritoare sub marca S-E și că, pe fond, cererea de revizuire este neîntemeiată, deoarece decizia de care se prevalează revizuenta pentru a solicita retractarea deciziei secției comerciale a Curții Supreme de Justiție nr. 2271 din 11 aprilie 2003, nu poate reprezenta un înscris nou și determinant pentru schimbarea situației de fapt reținute la pronunțarea acestei decizii. La data de 20 octombrie 2010, intimatele SC E.D. SA și SC R.D. SA au depus la dosar precizări la excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire, invocate prin întâmpinare, arătând că revizuenta a luat cunoștință de desființarea deciziei nr. 182 din 30 aprilie 2002 la data de 14 octombrie 2003, când, prin decizia nr. 4004, pronunțată în Dosarul nr. 3471, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de SC P.R.

SRL și P. Spa Italia și a casat decizia nr. 182 din 30 aprilie 2003, în baza căreia P. Spa Italia a formulat o cerere de revizuire a deciziei nr. 2271 din 11 aprilie 2003 la data de 11 noiembrie 2003, astfel că termenul de o lună, prevăzut de art. 324 C. proc. civ., a expirat cel mai târziu la data de 11 decembrie 2003 și că o a doua cerere de revizuire, identică cu cea care a făcut obiectul Dosarului nr. 2788/2003, soluționată prin decizia secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 114 din 17 ianuarie 2006, este inadmisibilă, față de autoritatea de lucru judecat, potrivit art. 1201 C. civ., existentă în cauză, solicitând respingerea cererii de revizuire, în principal, ca tardivă, iar, în subsidiar, ca inadmisibilă.

Excepțiile invocate de intimate au fost respinse, ca nefondate, prin încheierea din data de 15 decembrie 2010, pentru argumentele cuprinse în această încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie. În vederea soluționării cererii de revizuire s-a atașat dosarul secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2708/2002, în care s-a pronunțat decizia nr. 2271/2003, atacată; dosarul secției civile și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2233/2/2007, în care, la data de 13 februarie 2009, s-a pronunțat decizia nr. 1543, precum și dosarele anexate acestora. Revizuirea dedusă prezentei judecăți este nefondată. Astfel, prin cererea adresată Tribunalului București, înregistrată la data de 6 ianuarie 2000 sub nr. 90, reclamanta SC P.R.

SA a chemat în judecată pe pârâții SC R.D. SA și OSIM, solicitând anularea mărcii „S-E” aparținând pârâtei pentru care s-a emis certificatul de înregistrare nr. 31599/1999 și obligarea pârâtului OSIM să publice hotărârea judecătorească de anulare a înregistrării mărcii în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială și de a face mențiune despre aceasta în Registrul Național al Mărcilor, același obiect având și cererea formulată de reclamanta P. Spa, în contradictoriu cu sus-numiții pârâți, înregistrată pe rolul aceleiași instanțe la nr. 3407/2000, dosar conexat la Dosarul nr. 90/2000, conform celor dispuse de instanță la data de 30 octombrie 2000. Prin sentința civilă nr. 503, pronunțată la data de 18 mai 2001, secția a IV-a a Tribunalului București a admis, atât cererea principală, cât și cererea conexă, a dispus anularea mărcii S-E aparținând pârâtei SC R.D.

SA, a obligat pe pârâtul OSIM să publice hotărârea menționată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială și să facă mențiune despre aceasta în Registrul Național al Mărcilor, hotărâre schimbată, în tot, cu consecința respingerii acțiunii principale și cererii conexe, ca neîntemeiate, de secția a IV-a civilă a Curții de Apel București prin decizia nr. 182 din 30 aprilie 2002, casată, prin decizia nr. 4004 din 14 octombrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 3471/2002, de secția civilă a Curții Supreme de Justiție, care a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. În rejudecare, s ecția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a Curții de Apel București, prin decizia nr. 156/A din 8 iunie 2007, a respins apelul declarat de pârâta SC R.D.

SA împotriva sentinței tribunalului și a admis apelul pârâtului OSIM, formulat împotriva aceleiași sentințe, cu consecința înlăturării obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție , prin decizia nr. 1543, pronunțată la data de 13 februarie 2009, a admis recursul declarat de apelanta pârâtă SC R.D. SA împotriva deciziei secției a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a Curții de Apel București, nr. 156 din 8 iunie 2007, pe care a modificat-o, în parte, în sensul că a admis apelul declarat de această parte împotriva sentinței s ecției a IV-a a Tribunalului București nr. 503 din 18 mai 2001, pe care a schimbat-o, în parte, dispunând anularea mărcii S-E pentru clasa de produse 32 conform clasificării de la Nisa și menținând celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.

Rezultă, așadar, că, prin această ultimă hotărâre, instanța de recurs a confirmat, parțial, soluția instanțelor fondului de anulare a mărcii S-E aparținând pârâtei SC R.D. SA, doar în ce privește clasa de produse 32 conform clasificării de la Nisa. Este de observat că revizuenta a invocat decizia s ecției civile și de proprietate intelectuală nr. 1543 din 13 februarie 2009, atât ca înscris nou, în susținerea primei teze a art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., cât și în susținerea tezei a II-a a menționatului text legal, ca hotărâre prin care s-a modificat decizia nr. 182 din 30 aprilie 2002, pronunțată de secția a IV-a civilă a Curții de Apel București, pe care, în opinia sa, s-a întemeiat decizia nr. 2271 din 11 aprilie 2003, pronunțată de s ecția comercială a Curții Supreme de Justiție, a cărei revizuire o cere, prin care s-a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 925/C din 16 iunie 2001, pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ și a deciziei nr. 462/R din 5 decembrie 2001, pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Brașov; s-au casat aceste hotărâri și s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta P. Spa Italia , în contradictoriu cu pârâtele SC E.D.

SA, SC T.T. SRL, SC R.D. SA și SC T.G.I.E.

SRL, prin care a solicitat instanței să constate că pârâtele au încălcat dreptul reclamantei de folosire exclusivă a mărcii S-L, înregistrată internațional, prin intermediul OMPI sub nr. 598273 din 30 martie 1993, inclusiv pentru România și au săvârșit acte de concurență neloială împotriva reclamantei, prin producerea și comercializarea unor produse similare, sub marca S-E; să oblige pe pârâte, sub sancțiunea de daune cominatorii în cuantumul echivalentului în RON, la cursul de schimb oficial B.N.R., al sumei de 10.000 dolari SUA pe fiecare zi de întârziere; să înceteze definitiv producerea și comercializarea produselor S-E; să își retragă, de îndată, de pe piața română și/sau străină toate produsele cu denumirea S-E, să distrugă, de îndată, toate ambalajele și orice alte materiale cu denumirea S-E; să dispună publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtelor, a dispozitivului hotărârii judecătorești și să oblige pe pârâte să-i plătească, în solidar, daune-morale, în cuantum de 970.016 dolari SUA cu dobânzile aferente, precum și cheltuielile de judecată.

În motivarea acestei hotărâri s-a arătat, în esență, că instanțele au interpretat, în mod greșit, dispozițiile art. 2 din Legea nr. 11/1991, reținând că actele de comerț efectuate de către pârâte constituie concurență neloială, în situația în care acestea au făcut dovada că marca S-E a fost înregistrară legal la OSIM; au nesocotit principiul egalității juridice a mărcilor; au încălcat esențial legea, extinzând regimul legal de protecție a unei mărci înregistrate și asupra unui slogan publicitar, difuzat pe posturile de televiziune pentru a sensibiliza clientela, asimilând greșit sloganul publicitar neprotejat S-E – S-L cu marca înregistrată S-L, pentru a forța aplicarea prevederilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 – clipul publicitar nefiind de natură să atragă răspunderea societăților pârâte, deoarece materialul publicitar nu se bucură de protecția prevăzută de menționata lege; au apreciat eronat că produsele comercializate sub cele două mărci S-L și S-E prezintă unele caracteristici asemănătoare susceptibile să determine confuzia cumpărătorului, având în vedere că OSIM a respins contestația reclamantei și a eliberat certificatul de înregistrare a mărcii S-E în favoarea SC R.D.

SA, considerând că între acestea există un grad de mare distinctivitate, aspect reținut și în decizia civilă nr. 182/2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, iar reclamanta nu a făcut dovada că pârâtele i-au încălcat dreptul de folosire exclusivă asupra mărcii S-L și nici că s-au angajat în acțiuni de concurență neloială, cum greșit au apreciat cele două instanțe. Potrivit primei ipoteze a art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

pentru ca înscrisurile noi să poată fi invocate ca temei de revizuire trebuie să fie doveditoare ale unor împrejurări esențiale, determinante pentru soluționarea cauzei; să fie descoperite, deci să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar să fi apărut după această dată; să fi fost reținute de partea potrivnică și să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, așadar o împrejurare de forță majoră care să fi împiedicat partea să prezinte înscrisul în cursul judecății, condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, iar cea de a doua ipoteză a acestui text legal are în vedere desființarea sau modificarea hotărârii unei instanțe, determinantă pentru pronunțarea hotărârii ce se solicită a fi revizuită.

Decizia nr. 1543, pronunțată la data de 13 februarie 2009 de s ecția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu răspunde cerinței comune ambelor ipoteze ale menționatului text legal, de a avea caracter determinant, de natură a schimba, prin ea însăși, esențial, soluția instanței a cărei revizuire se cere, întrucât prin soluția anulării mărcii S-E, doar pentru clasa de produse 32, conform clasificării de la Nisa, pentru care reclamanta P. Spa beneficia de protecție, instanța de recurs a confirmat, parțial, soluția dată de instanța de fond și, în rejudecare, de instanța de apel, aceea de anulare, în totalitate, a acestei mărci, deci și pentru menționata clasă de produse, fiind așadar o consecință a sentinței secției a IV-a civile a Tribunalului București nr. 503 din 18 mai 2001, anterioară deciziei nr. 2271 din 11 aprilie 2003, pronunțată de secția comercială a Curții Supreme de Justiție în Dosarul nr. 2708/2002, atacată.

Având în vedere că decizia nr. 182 din 30 aprilie 2002 a secției a IV-a civile a Curții de Apel București nu a fost decât o simplă probă în formarea opiniei instanței învestită cu soluționarea recursului în anulare, neavând rol determinant în pronunțarea hotărârii a cărei retractare se solicită; că această hotărâre a fost casată, prin decizia secției civile a Curții Supreme de Justiție nr. 4004 din 14 octombrie 2003, în primul ciclu procesual, în baza căreia P. Spa a formulat o primă cerere de revizuire a deciziei nr. 2271 din 11 aprilie 2003, pronunțată de secția comercială a Curții Supreme de Justiție, întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 322 pct. 5 teza a II-a C. proc.

civ., respinsă, prin decizia nr. 114 din 17 ianuarie 2006, pronunțată de aceeași instanță; că, în motivarea deciziei nr. 1543 din 13 februarie 2009, pronunțată de s ecția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în al doilea ciclu procesual, se arată ca „fiind lipsite de relevanță în cauză considerentele” menționatei decizii casate, se constată inexistența unui raport de determinare, în sensul art. 322 pct. 5 teza a II-a C. proc. civ., între această hotărâre și cea care face obiectul prezentei revizuiri, din perspectiva modificării statuate prin decizia invocată de revizuentă în susținerea acestei cereri. Așa fiind, constatând neîndeplinite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. în cauză, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 2271, pronunțată la data de 11 aprilie 2003 în Dosarul nr. 2708/2002, de secția comercială a Curții Supreme de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire a deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2271 din 11 aprilie 2003, formulată de revizuienta P. Spa Italia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 decembrie 2010.