ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4458/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4458/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanțe la

data de 5 februarie 2010, înregistrată la nr. 1074/1/2010,

revizuenta

P. Spa a solicitat,

în contradictoriu cu

SC

T.G.I.E. SRL, SC E.D. SA,

SC R.D. SA,

SC T.T. SRL, SC P.R. SA și Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, revizuirea

deciziei civile

nr.

2271 din 11 aprilie 2003, pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, în Dosarul nr. 2708/2002, cu consecința schimbării, în

tot, a acestei hotărâri, în sensul respingerii recursului în anulare declarat

de

Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

sentinței civile nr. 925/C din 16 iulie 2001 a Tribunalului Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, și a deciziei nr. 462/R din 5

decembrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, invocând, în drept, prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de revizuire s-a arătat că înscrisul nou, în sensul art. 322 pct. 5 teza I C.

proc. civ., îl constituie decizia civilă nr. 1548 din 13 februarie 2009,

pronunțată de secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin care s-a dispus anularea înregistrării mărcii

S-E pentru clasa de

produse 32 conform clasificării de la Nisa, care produce efecte retroactive,

situație în care nu mai pot fi primite considerentele de la pag. 9-10 din

decizia nr. 2271 din 11 aprilie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

comercială, referitoare la o marcă S-E înregistrată și la principiul egalității

juridice a mărcilor S-L și S-E, fiind evident că la data introducerii sau a

soluționării acțiunii în contrafacere și concurență neloială, intimatele

folosesc un semn care aduce atingere drepturilor revizuentei asupra mărcii S-L.

În ce privește al

doilea motiv de revizuire, prevăzut de teza a II-a art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., s-a arătat că decizia nr. 2271 din 11 aprilie 2003 a secției comerciale a

Curții Supreme de Justiție s-a întemeiat pe decizia nr. 182 din 30 aprilie 2002

a secției a IV-a civilă a Curții de Apel București, care a fost casată, cu

consecința trimiterii cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor,

prin decizia secției civile a Curții Supreme de Justiție nr. 4004 din 14

octombrie 2003, în baza căreia

P. Spa a formulat o cerere de revizuire a menționatei

decizii

nr.

2271 din 11 aprilie 2003, respinsă de secția comercială a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin decizia nr. 114 din 17 ianuarie 2006, cu motivarea

că, prin hotărârea invocată în susținerea revizuirii, nu s-a soluționat

definitiv și irevocabil problema de drept privind anularea mărcii

S-E, iar pronunțarea

deciziei nr. 1543 din 13 februarie 2009 a s

ecției civile și de proprietate intelectuală

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost soluționată definitiv

și irevocabil această problemă,

creează premisele formulării prezentei cereri

de revizuire, întrucât desființarea deciziei s

ecției a IV-a civilă a Curții de Apel

București

nr.

182 din 30 aprilie 2002, pe care s-a întemeiat decizia secției comerciale a

Curții Supreme de Justiție nr. 2271 din 11 aprilie 2003, este de natură să

schimbe, în tot, această decizie.

Intimata

SC R.D. SA a

solicitat, prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 mai 2010, respingerea

cererii de revizuire, ca nefondată, apreciind că decizia civilă nr. 1543 din 13

februarie 2009, pronunțată de s

ecția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul

nr. 2233/2/2007, nu constituie un înscris determinant care să justifice

revizuirea deciziei

nr.

2271 din 11 aprilie 2003,

pronunțată de s

ecția comercială a

Curții Supreme de

Justiție, în Dosarul nr. 2708/2002, iar prin întâmpinarea înregistrată la data

de 17 mai 2010 intimatele

SC E.D. SA și

SC R.D. SA au solicitat respingerea cererii

de revizuire ca tardiv formulată, ca inadmisibilă, ca fiind formulată de o

persoană care nu justifică un interes actual și ca nefondată, arătând că

revizuenta a luat cunoștință de decizia civilă nr. 1543 din 13 februarie 2009,

pronunțată de s

ecția

civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu

mai mult de o lună înainte de a exercita calea de atac a

revizuirii; că, pe de

o parte, hotărârea a cărei revizuire se solicită nu poate face obiect al

revizuirii conform art. 322, întrucât nu poate fi asimilată unei hotărâri

pronunțată de instanța de recurs, iar, pe de altă parte, că procedura căii

speciale de atac a recursului în anulare nu se mai regăsește în legislația

procesuală civilă, întrucât prin O.U.G. nr. 58/2003, art. 330 C. proc. civ. a

fost abrogat; că este de notorietate împrejurarea că, în prezent, nu se mai

comercializează produse răcoritoare sub marca S-E și că, pe fond, cererea de

revizuire este neîntemeiată, deoarece decizia de care se prevalează revizuenta

pentru a solicita retractarea deciziei secției comerciale a Curții Supreme de

Justiție nr. 2271 din 11 aprilie 2003, nu poate reprezenta un înscris nou și

determinant pentru schimbarea situației de fapt reținute la pronunțarea acestei

decizii.

La data de 20

octombrie 2010, intimatele SC E.D. SA și

SC R.D. SA au depus la dosar precizări la

excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire, invocate

prin întâmpinare, arătând că revizuenta a luat cunoștință de desființarea

deciziei nr. 182 din 30 aprilie 2002 la data de 14 octombrie 2003, când, prin

decizia nr. 4004, pronunțată în Dosarul nr. 3471, Curtea Supremă de Justiție a

admis recursul declarat de SC

P.R. SRL și P. Spa Italia și a casat decizia

nr. 182 din 30

aprilie 2003, în baza căreia

P. Spa Italia a formulat o cerere de revizuire a deciziei

nr. 2271

din 11

aprilie

2003 la data de 11 noiembrie 2003, astfel că termenul de o lună, prevăzut de

art. 324 C. proc. civ., a expirat cel mai târziu la data de 11 decembrie 2003

și că o a doua cerere de revizuire, identică cu cea care a făcut obiectul Dosarului

nr. 2788/2003, soluționată prin decizia secției comerciale a Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 114 din 17 ianuarie 2006, este inadmisibilă, față de

autoritatea de lucru judecat, potrivit art. 1201 C. civ., existentă în cauză,

solicitând respingerea cererii de revizuire, în principal, ca tardivă, iar, în

subsidiar, ca inadmisibilă.

Excepțiile invocate

de intimate au fost respinse, ca nefondate, prin încheierea din data de 15

decembrie 2010, pentru argumentele cuprinse în această încheiere, ce face parte

integrantă din prezenta decizie.

În vederea

soluționării cererii de revizuire s-a atașat dosarul secției comerciale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2708/2002, în care s-a pronunțat

decizia nr. 2271/2003, atacată;

dosarul secției civile și de proprietate

intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2233/2/2007, în care,

la data de 13 februarie 2009, s-a pronunțat decizia nr. 1543,

precum și dosarele

anexate acestora.

Revizuirea dedusă

prezentei judecăți este nefondată.

Astfel, prin cererea

adresată Tribunalului București, înregistrată la data de 6 ianuarie 2000 sub

nr. 90, reclamanta

SC

P.R. SA a chemat în judecată pe pârâții

SC R.D. SA și OSIM, solicitând anularea

mărcii „S-E” aparținând pârâtei pentru care s-a emis certificatul de

înregistrare nr. 31599/1999 și obligarea pârâtului OSIM să publice hotărârea

judecătorească de anulare a înregistrării mărcii în Buletinul Oficial de

Proprietate Industrială și de a face mențiune despre aceasta în Registrul

Național al Mărcilor, același obiect având și cererea formulată de reclamanta

P. Spa, în

contradictoriu cu sus-numiții pârâți, înregistrată pe rolul aceleiași instanțe

la nr. 3407/2000, dosar conexat la Dosarul nr. 90/2000, conform celor dispuse

de instanță la data de 30 octombrie 2000.

Prin sentința civilă

nr. 503, pronunțată la data de 18 mai 2001, secția a IV-a a Tribunalului

București a admis, atât cererea principală, cât și cererea conexă, a dispus

anularea mărcii S-E aparținând pârâtei

SC R.D. SA, a obligat pe pârâtul OSIM să

publice hotărârea menționată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială și

să facă mențiune despre aceasta în Registrul Național al Mărcilor, hotărâre

schimbată, în tot, cu consecința respingerii acțiunii principale și cererii

conexe, ca neîntemeiate, de secția a IV-a civilă a Curții de Apel București

prin decizia nr. 182 din 30 aprilie 2002, casată, prin decizia nr. 4004 din 14

octombrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 3471/2002, de secția civilă a Curții

Supreme de Justiție, care a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

apelului.

În rejudecare, s

ecția a IX-a civilă

și pentru cauze privind

proprietatea

intelectuală a Curții de Apel București, prin decizia nr. 156/A din 8 iunie

2007, a respins apelul declarat de pârâta

SC R.D. SA împotriva sentinței tribunalului

și a admis apelul pârâtului OSIM, formulat împotriva aceleiași sentințe, cu

consecința înlăturării obligării sale la plata cheltuielilor de judecată,

menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Secția civilă și de

proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție

, prin decizia nr.

1543, pronunțată la data de 13 februarie 2009, a admis recursul declarat de

apelanta pârâtă

SC

R.D. SA împotriva deciziei secției a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea

intelectuală a Curții de Apel București, nr. 156 din 8 iunie 2007, pe care a

modificat-o, în parte, în sensul că a admis apelul declarat de această parte

împotriva sentinței s

ecției

a IV-a a Tribunalului București nr. 503 din 18 mai 2001, pe care a schimbat-o,

în parte, dispunând anularea mărcii S-E pentru clasa de produse 32 conform

clasificării de la Nisa și menținând celelalte dispoziții ale sentinței și

deciziei.

Rezultă, așadar, că,

prin această ultimă hotărâre, instanța de recurs a confirmat, parțial, soluția

instanțelor fondului de anulare a mărcii S-E aparținând pârâtei SC R.D. SA,

doar în ce privește clasa de produse 32 conform clasificării de la Nisa.

Este de observat că

revizuenta a invocat decizia s

ecției civile și de proprietate intelectuală

nr. 1543 din 13

februarie 2009, atât ca înscris nou, în susținerea primei teze a art. 322 pct.

5 C. proc. civ., cât și în susținerea tezei a II-a a menționatului text legal,

ca hotărâre prin care s-a modificat decizia nr. 182 din 30 aprilie 2002,

pronunțată de secția a IV-a civilă a Curții de Apel București, pe care, în

opinia sa, s-a întemeiat decizia nr. 2271 din 11 aprilie 2003, pronunțată de

s

ecția comercială a

Curții Supreme de Justiție, a cărei revizuire o cere, prin care s-a admis

recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței nr. 925/C din 16 iunie 2001,

pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ și a deciziei

nr. 462/R din 5 decembrie 2001, pronunțată de secția comercială și de

contencios administrativ a Curții de Apel Brașov; s-au casat aceste hotărâri și

s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta P. Spa Italia

, în contradictoriu

cu pârâtele

SC

E.D. SA, SC T.T. SRL,

SC R.D. SA și

SC

T.G.I.E. SRL, prin care a solicitat instanței să constate că pârâtele au

încălcat dreptul reclamantei de folosire exclusivă a mărcii S-L, înregistrată

internațional, prin intermediul OMPI sub nr. 598273 din 30 martie 1993,

inclusiv pentru România și au săvârșit acte de concurență neloială împotriva

reclamantei, prin producerea și comercializarea unor produse similare, sub

marca S-E; să oblige pe pârâte, sub sancțiunea de daune cominatorii în

cuantumul echivalentului în RON, la cursul de schimb oficial B.N.R., al sumei

de 10.000 dolari SUA pe fiecare zi de întârziere; să înceteze definitiv

producerea și comercializarea produselor S-E; să își retragă, de îndată, de pe

piața română și/sau străină toate produsele cu denumirea S-E, să distrugă, de

îndată, toate ambalajele și orice alte materiale cu denumirea S-E; să dispună

publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtelor, a dispozitivului hotărârii

judecătorești și să oblige pe pârâte să-i plătească, în solidar, daune-morale,

în cuantum de 970.016 dolari SUA cu dobânzile aferente, precum și cheltuielile

de judecată.

În motivarea acestei

hotărâri s-a arătat, în esență, că instanțele au interpretat, în mod greșit,

dispozițiile art. 2 din Legea nr. 11/1991, reținând că actele de comerț

efectuate de către pârâte constituie concurență neloială, în situația în care

acestea au făcut dovada că marca S-E a fost înregistrară legal la OSIM; au

nesocotit principiul egalității juridice a mărcilor; au încălcat esențial

legea, extinzând regimul legal de protecție a unei mărci înregistrate și asupra

unui slogan publicitar, difuzat pe posturile de televiziune pentru a

sensibiliza clientela, asimilând greșit sloganul publicitar neprotejat S-E – S-L

cu marca înregistrată S-L, pentru a forța aplicarea prevederilor art. 35 alin.

(1) din Legea nr. 84/1998 – clipul publicitar nefiind de natură să atragă

răspunderea societăților pârâte, deoarece materialul publicitar nu se bucură de

protecția prevăzută de menționata lege; au apreciat eronat că produsele

comercializate sub cele două mărci S-L și S-E prezintă unele caracteristici

asemănătoare susceptibile să determine confuzia cumpărătorului, având în vedere

că OSIM a respins contestația reclamantei și a eliberat certificatul de

înregistrare a mărcii S-E în favoarea

SC R.D. SA, considerând că între acestea

există un grad de mare distinctivitate, aspect reținut și în decizia civilă nr.

182/2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, iar reclamanta nu a

făcut dovada că pârâtele i-au încălcat dreptul de folosire exclusivă asupra

mărcii

S-L

și nici că s-au angajat în acțiuni de concurență neloială, cum greșit au

apreciat cele două instanțe.

Potrivit primei

ipoteze a art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru ca înscrisurile noi să poată fi

invocate ca temei de revizuire trebuie să fie doveditoare ale unor împrejurări

esențiale, determinante pentru soluționarea cauzei; să fie descoperite, deci să

fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar să fi

apărut după această dată; să fi fost reținute de partea potrivnică și să nu fi

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, așadar o

împrejurare de forță majoră care să fi împiedicat partea să prezinte înscrisul

în cursul judecății, condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ, iar cea de a

doua ipoteză a acestui text legal are în vedere desființarea sau modificarea

hotărârii unei instanțe, determinantă pentru pronunțarea hotărârii ce se

solicită a fi revizuită.

Decizia nr. 1543,

pronunțată la data de 13 februarie 2009 de s

ecția civilă și de proprietate intelectuală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție nu răspunde cerinței comune ambelor

ipoteze ale menționatului text legal, de a avea caracter determinant, de natură

a schimba, prin ea însăși, esențial, soluția instanței a cărei revizuire se

cere, întrucât prin soluția anulării mărcii S-E, doar pentru clasa de produse

32, conform clasificării de la Nisa, pentru care reclamanta P. Spa beneficia de

protecție, instanța de recurs a confirmat, parțial, soluția dată de instanța de

fond și, în rejudecare, de instanța de apel, aceea de anulare, în totalitate, a

acestei mărci, deci și pentru menționata clasă de produse, fiind așadar o

consecință a sentinței secției a IV-a civile a Tribunalului București nr. 503

din 18 mai 2001, anterioară deciziei nr. 2271 din 11 aprilie 2003, pronunțată

de secția comercială a Curții Supreme de Justiție în Dosarul nr. 2708/2002,

atacată.

Având în vedere că

decizia nr. 182 din 30 aprilie 2002 a secției a IV-a civile a Curții de Apel

București nu a fost decât o simplă probă în formarea opiniei instanței

învestită cu soluționarea recursului în anulare, neavând rol determinant în

pronunțarea hotărârii a cărei retractare se solicită; că această hotărâre a

fost casată, prin decizia secției civile a Curții

Supreme de Justiție

nr. 4004 din 14

octombrie 2003,

în

primul ciclu procesual, în baza căreia P. Spa a formulat o primă cerere de

revizuire a deciziei nr. 2271 din 11 aprilie 2003, pronunțată de secția

comercială a Curții Supreme de Justiție, întemeiată, în drept, pe dispozițiile

art. 322 pct. 5 teza a II-a C. proc. civ., respinsă, prin decizia nr. 114 din

17 ianuarie 2006, pronunțată de aceeași instanță;

că, în motivarea deciziei nr. 1543

din 13 februarie 2009, pronunțată de s

ecția civilă și de proprietate intelectuală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție,

în al doilea ciclu procesual, se arată ca

„fiind lipsite de relevanță în cauză considerentele” menționatei decizii

casate, se constată inexistența unui raport de determinare, în sensul art. 322

pct. 5 teza a II-a C. proc. civ., între această hotărâre și cea care face

obiectul prezentei revizuiri, din perspectiva modificării statuate prin decizia

invocată de revizuentă în susținerea acestei cereri.

Așa fiind, constatând

neîndeplinite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în cauză, Înalta Curte va

respinge cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 2271,

pronunțată la data de 11 aprilie 2003 în Dosarul nr. 2708/2002, de secția

comercială a

Curții

Supreme de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire a deciziei secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție

nr. 2271 din 11 aprilie 2003, formulată de revizuienta

P. Spa Italia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 decembrie 2010.