ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.02.2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 901/2003

HOTĂRÂRE
14.02.2003
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 901/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Secția comercială și de contencios administrativ

a Tribunalului Prahova, prin sentința nr. 292 din 22 martie 2000, a respins ca

nedovedită acțiunea precizată a reclamantei S.C. E.D. S.A., cu sediul în Ștei,

prin care se cerea să se constate că pârâta S.C. T.D. SRL cu sediul în

Ploiești, a încălcat dreptul reclamantei la folosința exclusivă asupra mărcii

„T.F.” și că a săvârșit acte de concurență neloială, să fie obligată pârâta să

înceteze definitiv producerea, depozitarea, comercializarea, distribuirea

(inclusiv a activității de marketing, reclamă, alte activități promoționale) a

produselor cu marca „T.F.” sub sancțiunea unor daune cominatorii până la

încetarea faptelor sale, să retragă de îndată de pe piața română sau străină

produsele care poartă sau sunt însoțite de marca, emblema sau orice alte semne

cu denumirea „T.F.”, cu daune cominatorii, să distrugă de îndată toate

ambalajele și orice alte materiale care poartă ori sunt însoțite de marca,

emblema sau alte semne cu denumirea „T.F.”, cu daune cominatorii, să publice în

presă pe cheltuiala ei dispozitivul hotărârii judecătorești în termen de 5 zile

de la rămânerea definitivă și irevocabilă, sub sancțiunea daunelor cominatorii,

obligarea la 200.000.000 lei daune materiale, obligarea la daune morale, precum

și instituirea unui sechestru asigurator pe averea pârâtei.

Prima instanță a reținut că nu se demonstrează

veridicitatea celor afirmate, că nu se demonstrează realitatea și cuantumul

daunelor cominatorii, a daunelor materiale și că nu au fost nominalizate

bunurile ce se cer a fi sechestrate.

Secția de contencios administrativ și comercială

a Curții de Apel Ploiești, prin decizia nr. 1025 din 15 noiembrie 2000, a

respins ca nefondat apelul reclamantei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat

recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, se susține că folosirea pe produsele

proprii a mențiunii „T.F.” scrisă cu majuscule pe lângă denumirea scrisă

aproape invizibil, de „T.J.” despre care se pretinde că ar da notă separată

acestora, încearcă să determine convingerea cumpărătorilor că ar fi vorba de

produsul reclamantei, încălcând prin aceasta art. 5 din Legea nr. 11/1991.

Renunțarea, pe parcursul procesului, la

mențiunea „T.F.” demonstrează tocmai nelegitimitatea folosirii sale.

Cu privire la daunele cominatorii, se arată că

în mod greșit s-a reținut obligativitatea dovedirii cuantumului lor, ele fiind

mijloace de constrângere a pârâtei.

Hotărârea instanței de apel mai este criticată

și pentru greșita nereținere a actelor de concurență neloială, faptele pârâtei

rezultând din probele administrate, instanța neadministrând proba

interogatoriului propusă de pârâtă și ignorând prin motivarea hotărârii sale,

încălcarea prevederilor Legii nr. 84/1998.

Criticile sunt neîntemeiate.

Examinând criticile formulate de apelantă,

instanța a reținut că denumirea „T.F.” definește o aromă, esența cu această

aromă fiind livrată cu această denumire reclamantei.

Reclamanta a făcut dovada că este deținătoarea

mărcilor înregistrate „T.F.” și „T.”

Ea nu a făcut însă dovada faptului că pârâta a

comercializat produse cu aceeași marcă.

Împrejurarea precizării aromei sucului și nu

folosirea unei mărci a acestuia, rezultă și din faptul că produsul pârâtei nu

poartă de fiecare dată această inscripție, ea determinând doar aroma, după caz,

„T.F.”, „O.” sau „A.”

În plus, prezentarea produsului nu poate da

naștere la confuzii

Rezultă din dosar că și alte unități folosesc

denumirea „T.F.” pentru a desemna aroma produsului.

Din cele de mai sus, decurge și inconsistența

următoarelor două critici.

Așa fiind, recursul reclamantei apare ca fiind

nefondat, urmând a fi respins ca atare conform art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.C. E.D. S.A. Ștei împotriva deciziei nr. 1025 din 15 noiembrie

2000 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-09-29
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1739/2020
Ședința publică din data de 29 septembrie 2020 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor dosarului constată și reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de c
ÎCCJ 2008-03-12
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1026/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 474/COM/2005, reclamanta SC B.E. SRL București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC H.E. SRL Constanța: - să se c
ÎCCJ 2003-01-29
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 417/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1266 din 25 noiembrie 1999 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea preciza
ÎCCJ 2003-04-11
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2271/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1205/1999 la Tribunalul Brașov, în urma strămutării cauzei de la Tribunalul București, SC P. S.P.A. Italia a chemat în j
ÎCCJ 2009-10-13
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8225/2009
ci înregistrate, conform dispozițiilor art. 6 din Acordul TRIPS, titularul mărcii nefiind obligat să dovedească reaua credință, ci terțul care încalcă drepturile exclusive cu privire la marcă trebuie să răstoarne această prezumție. S-a mai
Sursă