ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1400/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Ploiești la data de 13 iulie 2000, reclamanta SC R.F. SA Brazi a chemat în judecată pârâta SC T.E. SA – S.E. Ploiești, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să semneze procesele-verbale de vecinătate și să se constate că societatea reclamantă se învecinează la toate punctele cardinale cu societatea pârâtă, precum și stabilirea căilor de acces la clădirile, care aparțin reclamantei. Printr-o precizare de acțiune, reclamanta a solicitat și daune cominatorii, de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligațiilor.

În cauză a fost citat și Consiliul județean Prahova. Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 9885, pronunțată la 25 septembrie 2000, a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, care, prin sentința nr. 642, pronunțată, la 24 aprilie 2001, în dosarul nr. 9532/2000 al secției comerciale și de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, reținând că, potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991 și art. 17 din Criteriile de stabilire și evaluare a terenurilor, procedura eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate se aplică numai terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat înființate potrivit Legii nr. 15/1990, iar reclamanta este înmatriculată ca societate cu capital integral privat.

Apelul declarat de societatea reclamantă a fost anulat, ca insuficient timbrat, de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, prin decizia nr. 949, pronunțată, la 11 septembrie 2001, în dosarul nr. 5523/2001, împotriva soluției pronunțate de instanța de apel, reclamanta apelantă a declarat recurs. În motivarea recursului, reclamanta susține, în esență, că apelul a fost anulat, ca insuficient timbrat, fără ca instanța de apel să-i fi pus în vedere suma cu care apelul trebuia timbrat, iar agentul procedural a procedat la afișarea citației, fără să precizeze motivul afișării, contrar prevederilor art. 92 alin. (1) C. proc. civ. Recursul este fondat.

Într-adevăr, potrivit dovezii aflate la dosarul instanței de apel, procedura de citare s-a realizat la 27 august 2001, prin afișare, cu sublinierea mențiunii „nu voiește să primească citația”, dar nu se face nici o precizare cu privire la persoana care a refuzat primirea citației, deși agentul procedural avea această obligație, prevăzută de art. 92 alin. (1) C. proc. civ., iar instanța în această situație, potrivit prevederilor art. 92 alin. (1) din același cod, trebuia să procedeze la o nouă citare a părții. Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal în momentul înregistrării, instanța avea obligația să pună în vedere petentului să achite suma datorată, până la primul termen de judecată.

În speță, procesul-verbal aflat la dosar poartă mențiunea „nota de timbraj la valoare – timbru judiciar, mențiune care nu este de natură să satisfacă cerințele legale evocate mai sus, iar în această situație, sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, nu putea fi aplicată. Față de cele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., decizia atacată urmează să fie desființată, iar cauza, va fi trimisă, conform art. 313 din același cod, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R.F. SA din comuna Brazi împotriva deciziei nr. 949 din 11 septembrie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial. Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 martie 2003.