ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1400/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Judecătoria Ploiești la data de 13 iulie 2000, reclamanta SC R.F. SA Brazi a

chemat în judecată pârâta SC T.E. SA – S.E. Ploiești, solicitând ca, prin hotărârea

ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să semneze procesele-verbale de

vecinătate și să se constate că societatea reclamantă se învecinează la toate

punctele cardinale cu societatea pârâtă, precum și stabilirea căilor de acces

la clădirile, care aparțin reclamantei.

Printr-o precizare de acțiune,

reclamanta a solicitat și daune cominatorii, de 500.000 lei pentru fiecare zi

de întârziere, până la executarea obligațiilor.

În cauză a fost citat și Consiliul județean

Prahova.

Judecătoria Ploiești, prin sentința

civilă nr. 9885, pronunțată la 25 septembrie 2000, a declinat competența de

judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, care, prin sentința nr. 642,

pronunțată, la 24 aprilie 2001, în dosarul nr. 9532/2000 al secției comerciale

și de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

reclamantei, reținând că, potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991 și art. 17 din

Criteriile de stabilire și evaluare a terenurilor, procedura eliberării

certificatului de atestare a dreptului de proprietate se aplică numai

terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat

înființate potrivit Legii nr. 15/1990, iar reclamanta este înmatriculată ca

societate cu capital integral privat.

Apelul declarat de societatea reclamantă

a fost anulat, ca insuficient timbrat, de Curtea de Apel Ploiești, secția de

contencios administrativ și comercial, prin decizia nr. 949, pronunțată, la 11

septembrie 2001, în dosarul nr. 5523/2001, împotriva soluției pronunțate de

instanța de apel, reclamanta apelantă a declarat recurs.

În motivarea recursului, reclamanta

susține, în esență, că apelul a fost anulat, ca insuficient timbrat, fără ca

instanța de apel să-i fi pus în vedere suma cu care apelul trebuia timbrat, iar

agentul procedural a procedat la afișarea citației, fără să precizeze motivul

afișării, contrar prevederilor art. 92 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Într-adevăr, potrivit dovezii aflate

la dosarul instanței de apel, procedura de citare s-a realizat la 27 august

2001, prin afișare, cu sublinierea mențiunii „nu voiește să primească citația”,

dar nu se face nici o precizare cu privire la persoana care a refuzat primirea

citației, deși agentul procedural avea această obligație, prevăzută de art. 92

alin. (1) C. proc. civ., iar instanța în această situație, potrivit

prevederilor art. 92 alin. (1) din același cod, trebuia să procedeze la o nouă

citare a părții.

Pe de altă parte, potrivit

prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, dacă taxa judiciară de

timbru nu a fost plătită în cuantum legal în momentul înregistrării, instanța

avea obligația să pună în vedere petentului să achite suma datorată, până la

primul termen de judecată.

În speță, procesul-verbal aflat la dosar

poartă mențiunea „nota de timbraj la valoare – timbru judiciar, mențiune care

nu este de natură să satisfacă cerințele legale evocate mai sus, iar în această

situație, sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, nu

putea fi aplicată.

Față de cele de mai sus, în baza art.

312 C. proc. civ., decizia atacată urmează să fie desființată, iar cauza, va fi

trimisă, conform art. 313 din același cod, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC R.F. SA din comuna

Brazi împotriva deciziei nr. 949 din 11 septembrie 2001 a Curții de Apel

Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial.

Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 6 martie 2003.