ÎCCJ, decizie (scj.ro #81857)

Acțiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune. Admisibilitate. Efectele hotărârii judecătorești pronunțată în soluționarea unei astfel de cereri. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Judecata. Acțiune în constatare. Index alfabetic : acțiune în constatare - drept de proprietate - uzucapiune Cod procedură civilă, art.111 Acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul prescripției achizitive, nu este o simplă acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în sensul art. 111 C.proc. civ., ci o acțiune cu caracter complex, reprezentând o veritabilă acțiune în realizare, deoarece hotărârea judecătorească are efect constitutiv de drepturi, principalul efect al uzucapiunii, chiar dacă este retroactiv, fiind acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate sau, după caz, al altui drept real asupra bunului posedat în tot timpul cerut de lege.

Hotărârea judecătorească pronunțată în soluționarea unei acțiuni având acest obiect este astfel o hotărâre mixtă, care întrunește elemente declarative și elemente constitutive, astfel încât efectele sale se produc atât pentru trecut, dând eficiență unei situații juridice anterioare, cât și pentru viitor, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate. Având în vedere efectul declarativ al hotărârii pronunțate în această materie, posesorul urmând a fi considerat proprietar din momentul începerii exercitării posesiei, teza finală a art. 111 C. proc.civ., privind caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, față de acțiunea în realizare, este străină pricinii. ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 7086 din 12 octombrie 2011 Reclamanta Parohia A.M.D.

B. din Iași a solicitat , în contradictoriu cu pârâții Municipiul Iași, prin Primar și Consiliul Local Iași să se constate dreptul de proprietate asupra terenului situat în Municipiul Iași, în suprafață de 2.460 m.p., pe care sunt amplasate construcții (biserică, magazie, garaj, anexe, turn intrare) cu suprafața construită de 595 m.p.

Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 549 din 17 martie 2010, a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale active a Consiliului Local Iași, a admis acțiunea , a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2460 m.p., situat în Iași, delimitat de punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 18,1 din planul de situație, anexa 1 la raportul de expertiză și a următoarelor construcții situate pe acest teren: CI: Biserica B. Iași - suprafață ocupată 324 m.p; C2; Magazie, suprafață ocupată 42 m.p; O: Garaj, suprafață ocupată 17 m.p.; C4: Grup social, suprafața ocupată 7 m.p; C5: lurnânărar - suprafața ocupată 10 m.p; C6: Turn intrare, suprafața ocupată 195 m. p., identificate în raportul de expertiză . În soluționarea excepțiilor, tribunalul a reținut că reclamanta, posesoare netulburată de peste 30 de ani, își motivează acțiunea pe art. 1890 C.civ.

În aceste condiții, ea nu poate uza de calea realizării dreptului de proprietate, deoarece parohia stăpânește netulburat aceste clădiri și terenuri aferente, în mod efectiv, fără întrerupere și sub nume de proprietar, din anul 1627 și până în prezent . Acțiunea în constatare este astfel legală și admisibilă, întrucât reclamanta nu poate recurge la acțiune în realizarea dreptului, pe calea dreptului comun. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Local al Municipiului Iași este nefondată, acesta fiind deținătorul terenului a cărui uzucapiune se solicită. Reclamanta a precizat că acțiunea sa este pozitivă, declaratorie și interogatorie, deoarece solicită instanței să se constate, prin hotărâre judecătorească, existența dreptului de proprietate, care, deși nu a fost încălcat, s-ar putea ca, în viitor, să fie contestat.

Parohia nu a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Iași, pentru a fi sancționat , ci pentru a-i fi opozabilă acțiunea, în eventualitatea contestării ei de către aceasta. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, din actele depuse, rapoartele de expertiză efectuate în cauză, coroborate cu declarațiile martorilor audiați, a rezultat că reclamanta stăpânește terenul și clădirile situate pe aceasta de peste 30 de ani, în mod continuu, netulburat, legitim, cu bună-credință și sub nume de proprietar, în cauză, fiind întrunite condițiile prev. de art. 1859 și următoarele C.civ. Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Iași, au declarat apel Municipiul Iași, prin Primar și Consiliul Local Iași, invocând următoarele motive: E xcepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, în condițiile în care Municipiul Iași nu a contestat dreptul de proprietate al reclamantei.

În procedura Legii nr. 1/2000, s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7.676 mp, ce se află în curs de soluționare. Calitate procesuală pasivă poate avea numai proprietarul nediligent în cauză, conform art. 1169 C.civ., reclamanta nu a făcut dovada calității procesuale pasive a pârâților. Consiliul local, conform art. 21 alin.(1) și art. 36 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este numai titularul dreptului de administrare al domeniului public și privat al municipiului, unitățile administrative fiind persoane juridice, ce au capacitate deplină și patrimonii.

Prin decizia civilă nr. 114 din 14.07.2011, Curtea de Apel Iași, Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul, reținând următoarele : Reclamanta a învestit instanța cu acțiune în constatarea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune asupra imobilului compus din teren și construcții, situat în raza teritorială a Municipiului Iași, unitate administrativ - teritorială cu personalitate juridică. În raport cu dispozițiile art. 645 și art. 1837 C.civ., acțiunea, deși poartă denumirea de „acțiune în constatare", este o acțiune în realizarea unui drept real, și anume dreptul de proprietate. În art. 1890, Codul civil reglementează posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil, dacă se face dovada că cel ce invocă uzucapiunea a exercitat o posesie utilă și sub nume de proprietar, într-un interval de timp mai mare de 30 de ani.

Dat fiind posesia îndelungată dovedită în cauză, biserica este construită în anul 1627, regimul juridic al terenurilor, reglementat prin Legea fondului funciar, la data învestirii instanței, Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001, Curtea a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 18/1991, în soluționarea excepțiilor. Imobilul este situat în intravilanul localității, pentru care nu se cunosc moștenitorii, astfel că, prin lege, a trecut în proprietatea municipiului Iași. În speță, imobilul nu a fost deținut niciodată de unitatea administrativ - teritorială, s-a aflat în posesia continuă, neîntreruptă și sub nume de proprietar a Parohiei, de la care statul a preluat prin expropriere, în anul 1992, suprafața de 5100 m.p.

și casa parohială demolată. Calitatea procesuală pasivă este determinată de regimul juridic al terenului, în aceleași condiții ca și atunci când proprietarul terenului a decedat, iar succesiunea este vacantă. În procesele privitoare la dreptul de proprietate, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de consiliile locale, reprezentarea este legală, stabilită prin art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. În consecință, calitate procesuală pasivă și reprezentare în cauză, potrivit dispozițiilor citate și Legii nr. 215/2001, au Municipiului Iași, reprezentat de Primar, și Consiliul Local. Interesul reclamantei este născut, legitim juridic, actual, personal și direct.

Scopul urmărit de reclamantă este de a-și constitui titlul de proprietate cerut în procedura reglementată prin Legea nr. 7/1996 pentru intabularea dreptului său, respectiv, hotărârea ori alt înscris, pe care nu-1 deține. Împrejurarea că autoritatea administrativ-locală nu a împiedicat reclamanta să-și exercite posesia, ori nu i-a contestat dreptul nu constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii. Acțiunea întemeiată pe art. 111 C.proc.civ. este deschisă și celui care se găsește în posesia bunului și care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a dobândi proprietatea prin uzucapiune. De altfel, la data preluării de către stat a suprafeței de 5.100 m.p. și construcțiilor, s-a instituit prezumția, în lipsa altor probe contrare, că reclamanta este proprietară, drept ce poate fi valorificat în procedura legii speciale de acordare a măsurilor reparatorii.

Curtea a reținut că reclamanta a făcut dovada calității procesuale pasive a pârâților intimați pentru considerentele expuse și că, pe fondul cauzei, a îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, nu sunt formulate critici. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, pârâții Municipiul Iași, prin prirmar și Consiliul Local al municipiului Iași, susținând următoarele : Rolul activ al instanței nu trebuie confundat cu obligația acesteia de a administra ea însăși toate probele cauzei deduse judecații, în lipsa unor diligente depuse de reclamant. O astfel de interpretare ar intra in contradicție cu un alt principiu al procesului civil, cel al disponibilității, potrivit căruia reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, învestește instanța cu soluționarea unei anumite cauze, iar, conform art. 129 alin. (1) C. proc.civ.

si art. 1169 C.civ., are obligația procesuala de a-si proba pretențiile. Reclamanta a precizat, în acțiunea introductivă, că interesul promovării acestei acțiuni îl constituie consolidarea dreptului de proprietate și efectuarea formalităților de publicitate imobiliară. Atât prima instanța cat si instanța ce a judecat cererea de apel nu au luat in considerare faptul că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 7.676 mp, situat în strada G.V., potrivit Legii nr. 1/2000, cerere ce se afla în curs de soluționare. Astfel, în mod nelegal a fost respinsa excepția inadmisibilității acțiunii, excepție susținută de faptul că cererea in constatarea dreptului de proprietate are un caracter subsidiar fata de cererea in realizarea dreptului, câtă vreme intimata reclamanta a uzat de prevederile legilor privind reconstituirea dreptului de proprietate.

Recurenții au susținut că acțiunea în constatare este deschisă proprietarului care se găsește în posesia imobilului, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care i se recunoaște dreptul sau dacă dovedește că acest drept îi este contestat. Așadar, reclamanta nu are nevoie de o hotărâre judecătorească, dreptul sau fiind recunoscut prin lege, iar, pe de altă parte, aceasta nu a dovedit că i-ar fi fost contestat de pârât. În mod nelegal, a fost respinsa și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Iași. Potrivit art. 21 alin.(1) din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările si completările ulterioare, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice, au capacitate deplină și patrimoniu.

Având în vedere art. 36 alin.(2) lit. c din acest act normativ, Consiliul Local administrează domeniul public și privat al orașului, fiind doar titularul unui drept de administrare, nu titularul dreptului de proprietate, or, într-o acțiune in constatarea dreptului de proprietate, ca urmare a posesiei de 30 de ani, nu poate avea calitate procesuală și nu poate fi sancționat decât proprietarul nediligent. Instanța, în mod greșit, a reținut că pârâtul Consiliul Local Iași ar avea calitate procesuala pasivă, întrucât calitatea de proprietar cu privire la bunurile aflate în domeniul public sau privat o poate avea doar unitatea administrativ-teritorială, respectiv, comuna, orașul sau județul, care, conform art. 21 alin.(1) din Legea nr. 215/2001 republicată, este persoană juridică de drept public.

Prevederile art. 12 alin.(5) din Legea nr. 213/2008, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, pe care își întemeiază instanța respingerea excepției invocată de pârâtul apelant, fac referire la litigiile privitoare la dreptul de administrare, or, în cazul dat, este vorba de constatarea dreptul de proprietate asupra unui imobil ce nu a fost concesionat sau închiriat, condiție prevăzută de legiuitor, ce conferă consiliilor locale calitate procesuală pasivă. Examinând criticile formulate, Înalta Curte a constatat caracterul nefondat al acestora, pentru considerentele ce ce succed: Sub un prim aspect se constată că, prin motivele de recurs formulate, nu se invocă aspecte ce țin de neîndeplinirea condițiilor necesare pentru a opera prescripția achizitivă lungă, ci se reiterează criticile privind inadmisibilitatea unei acțiuni în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiune, în raport de dispozițiile art. 111 C.proc.civ.

si cele privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Iași. În acest context, instanța reține că inadmisibilitatea invocată de recurenți vizează ipoteza descrisă de art. 111 C.proc.civ., conform căreia cererea în constatarea existentei unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Potrivit celor reglementate de art. 111 C.proc.civ., pentru exercitarea acțiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și, prin acțiune, să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin efectul prescripției achizitive, nu este o simplă acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în sensul art. 111 C.proc.

civ., ci o acțiune cu caracter complex, reprezentând o veritabilă acțiune în realizare, deoarece hotărârea judecătorească are efect constitutiv de drepturi, principalul efect al uzucapiunii, chiar dacă este retroactiv, fiind acela că posesorul devine titular al dreptului de proprietate sau, după caz, al altui drept real asupra bunului posedat în tot timpul cerut de lege. Hotărârea judecătorească pronunțată în soluționarea unei acțiuni având acest obiect este astfel o hotărâre mixtă, care întrunește elemente declarative și elemente constitutive, astfel încât efectele sale se produc atât pentru trecut, dând eficiență unei situații juridice anterioare, cât și pentru viitor, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.

Având în vedere efectul declarativ al hotărârii pronunțate în această materie, posesorul urmând a fi considerat proprietar din momentul începerii exercitării posesiei, teza finală a art. 111 C. proc.civ., privind caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, față de acțiunea în realizare, este străină pricinii. În consecință, a exclude posibilitatea introducerii unei acțiuni în prescripție achizitivă, pe temeiul art. 111 C.proc.civ., în absența dovedirii existenței unui titlu care să justifice existența unui drept de proprietate actual asupra imobilelor în litigiu, dar a îndeplinirii condițiilor legale pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă, constatată într-o procedură jurisdicțională contradictorie, ar însemna o atingere a însuși dreptului de acces al reclamantei la un tribunal independent si imparțial, componentă a procesului echitabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană.

În același sens, nu poate fi reținut nici argumentul, conform căruia reclamanta nu ar avea interesul introducerii unei astfel de acțiuni, în absența contestării dreptului de proprietate de către pârât, câtă vreme acțiunea este deschisă și celui care se găsește în posesia bunului și care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a dobândi proprietatea prin uzucapiune, iar consacrarea judiciară se poate solicita, chiar în absența unei dispute asupra dreptului.

Asupra motivului de recurs privind nelegala soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Iași, din perspectiva Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările si completările ulterioare, și a Legii nr. 213/2008, instanța retine că acest pârât a fost chemat în judecată alături de Municipiul Iași, prin Primar -titular al patrimoniului imobiliar - în calitate de administrator al acestui patrimoniu și din rațiuni de opozabilitate, astfel încât nu se poate retine greșita aplicare a legii, circumscrisă motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Asupra criticilor privind manifestarea rolului activ al instanței, care ar contraveni, în opinia recurenților, principiului disponibilității, instanța constată că recurenții nu concretizează în ce modalitate ar fi fost afectat acest ultim principiu si care este interesul invocării acestei critici, câtă vreme nu se invocă, prin intermediul recursului, aspecte ce țin de fondul cauzei, ci se invocă doar excepții procesuale. În același sens, în cauză, se observă că, în etapa apelului, nu au fost administrate probe, la cererea părților sau dispuse, ex officio, de către instanță, astfel încât nu se poate retine, în sensul pretins de recurenți, depășirea limitelor rolului activ al instanței reglementat de dispozițiile art. 129 alin.(5) C.proc.civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că motivele de recurs întemeiate pe art. 304 pct. 9 C.proc.civ. sunt nefondate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins recursul declarat de pârâții Municipiul Iași, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Iași împotriva deciziei Curții de Apel Iași.