ÎCCJ, decizie (scj.ro #81857)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #81857) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Acțiune în constatarea dobândirii dreptului de

proprietate prin uzucapiune. Admisibilitate. Efectele hotărârii

judecătorești pronunțată în soluționarea unei astfel de cereri.

Cuprins pe materii :

Drept

procesual civil. Judecata. Acțiune în constatare.

Index alfabetic :

acțiune în constatare

-

drept de proprietate

-

uzucapiune

Cod procedură civilă, art.111

Acțiunea în constatarea dobândirii

dreptului de proprietate, prin

efectul

prescripției achizitive, nu este o simplă acțiune în constatarea

existenței sau inexistenței unui drept, în sensul art.

111 C.proc.

civ., ci o acțiune cu caracter complex, reprezentând o

veritabilă acțiune în realizare, deoarece hotărârea judecătorească are efect

constitutiv de drepturi, principalul efect al

uzucapiunii, chiar dacă este

retroactiv, fiind acela că posesorul devine

titular al dreptului de

proprietate sau,

după caz, al altui drept real asupra bunului posedat în

tot timpul cerut

de lege.

Hotărârea judecătorească pronunțată în

soluționarea unei acțiuni

având acest obiect este astfel

o hotărâre mixtă, care întrunește

elemente

declarative și elemente constitutive, astfel încât efectele sale

se

produc atât pentru trecut, dând eficiență unei situații juridice

anterioare, cât și pentru viitor, ca mod de

dobândire a dreptului de

proprietate.

Având în vedere efectul declarativ al hotărârii pronunțate în

această materie, posesorul urmând a fi considerat proprietar din

momentul începerii exercitării posesiei, teza

finală a art. 111 C.

proc.civ.,

privind caracterul subsidiar al acțiunii în constatare,

față de acțiunea

în realizare, este străină pricinii.

ICCJ, Secția I civilă, decizia nr.

7086 din 12 octombrie 2011

Reclamanta Parohia A.M.D.

B. din Iași a solicitat

,

în contradictoriu cu pârâții Municipiul Iași, prin Primar și

Consiliul

Local Iași să se constate dreptul de proprietate asupra

terenului situat în Municipiul Iași, în

suprafață de 2.460 m.p., pe care sunt amplasate construcții (biserică,

magazie, garaj, anexe, turn intrare) cu suprafața

construită de 595 m.p.

Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr.

549 din 17 martie 2010, a

respins excepțiile

inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale

active

a Consiliului Local Iași, a admis acțiunea

,

a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate

asupra terenului în suprafață de 2460 m.p., situat în Iași, delimitat de

punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15,

16, 17, 18, 18,1 din planul de situație, anexa 1

la raportul de expertiză

și a

următoarelor construcții situate pe

acest

teren: CI: Biserica B. Iași - suprafață ocupată 324 m.p;

C2; Magazie,

suprafață ocupată 42 m.p; O: Garaj, suprafață ocupată 17 m.p.; C4: Grup social,

suprafața ocupată 7 m.p; C5: lurnânărar -

suprafața

ocupată 10 m.p; C6: Turn intrare, suprafața ocupată 195 m.

p.,

identificate în raportul de expertiză

.

În soluționarea excepțiilor, tribunalul a

reținut că reclamanta,

posesoare netulburată de peste 30 de ani,  își

motivează acțiunea pe art.

1890 C.civ. În aceste

condiții, ea nu poate uza de calea realizării

dreptului

de proprietate, deoarece parohia stăpânește netulburat aceste

clădiri și terenuri aferente, în mod efectiv, fără

întrerupere și sub nume

de proprietar, din anul 1627 și până în

prezent

. Acțiunea în constatare este astfel

legală și admisibilă,

întrucât reclamanta nu poate recurge la

acțiune în realizarea dreptului,

pe calea dreptului comun.

Excepția lipsei calității procesuale pasive

a Consiliul Local al

Municipiului Iași este nefondată, acesta

fiind deținătorul

terenului a cărui uzucapiune se solicită.

Reclamanta a precizat

că acțiunea sa este pozitivă, declaratorie

și interogatorie, deoarece

solicită instanței să

se constate, prin hotărâre judecătorească, existența

dreptului de proprietate, care, deși nu a fost

încălcat, s-ar putea ca, în

viitor,

să fie contestat. Parohia nu a chemat în judecată Consiliul Local

al Municipiului Iași, pentru a fi sancționat

,

ci pentru a-i fi

opozabilă acțiunea, în

eventualitatea contestării ei de către aceasta.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că,

din actele depuse,

rapoartele de expertiză efectuate în cauză,

coroborate cu declarațiile

martorilor audiați, a rezultat că

reclamanta stăpânește terenul și

clădirile

situate pe aceasta

de peste 30 de

ani, în mod

continuu, netulburat, legitim, cu bună-credință și sub nume

de

proprietar,

în cauză, fiind întrunite condițiile prev. de art. 1859

și

următoarele C.civ.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Iași, au declarat

apel Municipiul Iași, prin Primar și Consiliul

Local Iași, invocând

următoarele motive:

E

xcepția lipsei de interes în

promovarea acțiunii, în condițiile în

care Municipiul Iași nu a

contestat dreptul de proprietate al

reclamantei.

În procedura Legii nr. 1/2000, s-a solicitat reconstituirea

dreptului de

proprietate pentru suprafața de 7.676 mp,

ce

se află în curs de

soluționare.

Calitate procesuală pasivă poate avea numai proprietarul

nediligent în cauză, conform art. 1169 C.civ.,

reclamanta nu a făcut

dovada

calității procesuale pasive a pârâților. Consiliul local, conform

art.

21 alin.(1) și art. 36 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este numai

titularul dreptului de administrare al domeniului

public și privat al

municipiului,

unitățile administrative fiind persoane juridice, ce au

capacitate

deplină și patrimonii.

Prin decizia civilă nr. 114 din

14.07.2011, Curtea de Apel Iași,

Secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins

apelul,

reținând următoarele :

Reclamanta a învestit instanța cu acțiune

în constatarea dreptului

de proprietate dobândit prin uzucapiune

asupra imobilului compus din teren și construcții, situat în raza teritorială a

Municipiului Iași, unitate

administrativ - teritorială cu

personalitate juridică.  În raport cu dispozițiile art. 645 și art. 1837

C.civ., acțiunea, deși poartă denumirea de „acțiune în constatare", este o

acțiune în realizarea unui drept real, și anume dreptul de proprietate.

În art. 1890, Codul civil reglementează posibilitatea dobândirii

dreptului de proprietate asupra unui imobil, dacă se face dovada că cel ce

invocă uzucapiunea a exercitat o posesie utilă și sub nume de proprietar,

într-un interval de timp mai mare de 30 de ani.

Dat fiind posesia îndelungată dovedită în cauză, biserica este

construită în anul 1627, regimul juridic al terenurilor, reglementat prin Legea

fondului funciar, la data învestirii instanței, Legea nr. 213/1998 și Legea nr.

215/2001, Curtea a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 26 din Legea

nr. 18/1991, în soluționarea excepțiilor.

Imobilul este situat în intravilanul localității, pentru care nu

se cunosc moștenitorii, astfel că, prin lege, a trecut în proprietatea

municipiului Iași.

În speță, imobilul nu a fost deținut niciodată de unitatea

administrativ - teritorială, s-a aflat în posesia continuă, neîntreruptă și sub

nume de proprietar a Parohiei, de la care statul a preluat prin expropriere, în

anul 1992, suprafața de 5100 m.p. și casa parohială demolată.

Calitatea procesuală pasivă este determinată de regimul juridic

al terenului, în aceleași condiții ca și atunci când proprietarul terenului a

decedat, iar succesiunea este vacantă.

În procesele privitoare la dreptul de proprietate, unitățile

administrativ-teritoriale sunt reprezentate de consiliile locale, reprezentarea

este legală, stabilită prin art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998, privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

În consecință, calitate procesuală pasivă și reprezentare în

cauză, potrivit dispozițiilor citate și Legii nr. 215/2001, au Municipiului

Iași, reprezentat de Primar, și Consiliul Local.

Interesul reclamantei este născut, legitim juridic, actual,

personal și direct. Scopul urmărit de reclamantă este de a-și constitui titlul

de proprietate cerut în procedura reglementată prin Legea nr. 7/1996 pentru

intabularea dreptului său, respectiv, hotărârea ori alt înscris, pe care nu-1

deține.

Împrejurarea că autoritatea administrativ-locală nu a împiedicat

reclamanta să-și exercite posesia, ori nu i-a contestat dreptul nu constituie o

condiție de admisibilitate a acțiunii.

Acțiunea întemeiată pe art. 111 C.proc.civ. este deschisă și

celui care se găsește în posesia bunului și

care

îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a dobândi proprietatea prin

uzucapiune.

De altfel, la data preluării de către stat

a suprafeței de 5.100 m.p.

și construcțiilor, s-a

instituit prezumția, în lipsa altor probe contrare, că

reclamanta este proprietară, drept ce poate fi

valorificat în procedura

legii speciale de acordare a măsurilor reparatorii.

Curtea a reținut că reclamanta a făcut

dovada calității procesuale

pasive a pârâților intimați pentru

considerentele expuse și că, pe fondul cauzei, a îndeplinirii condițiilor

cerute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, nu

sunt formulate critici.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs, pârâții

Municipiul Iași, prin prirmar și Consiliul

Local al municipiului Iași, susținând următoarele :

Rolul activ al instanței

nu

trebuie confundat cu obligația acesteia de a administra ea

însăși toate probele cauzei deduse judecații, în

lipsa unor diligente

depuse de

reclamant. O astfel de interpretare ar intra in contradicție cu

un alt principiu al procesului civil, cel al

disponibilității, potrivit căruia

reclamantul

este cel care fixează cadrul procesual, învestește instanța cu soluționarea

unei anumite cauze, iar, conform art. 129 alin. (1) C.

proc.civ. si art. 1169 C.civ., are obligația

procesuala de a-si

proba pretențiile.

Reclamanta a precizat, în acțiunea

introductivă, că interesul

promovării acestei

acțiuni îl constituie consolidarea dreptului de

proprietate și

efectuarea formalităților de publicitate imobiliară.

Atât prima instanța cat si instanța ce a

judecat cererea

de apel nu au luat in considerare faptul că

reclamanta a solicitat

reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de

teren de

7.676 mp, situat în strada G.V.,

potrivit Legii nr. 1/2000,

cerere ce se afla în curs de soluționare.

Astfel, în mod nelegal a fost respinsa

excepția

inadmisibilității acțiunii, excepție susținută de faptul că

cererea in constatarea dreptului de proprietate are un caracter subsidiar fata

de cererea in realizarea dreptului, câtă vreme intimata reclamanta a uzat de

prevederile legilor privind reconstituirea dreptului de proprietate.

Recurenții au susținut că acțiunea în constatare este deschisă

proprietarului care se găsește în posesia imobilului, atunci când îi este

necesară o hotărâre judecătorească prin care i se recunoaște dreptul sau dacă

dovedește că acest drept îi este contestat. Așadar, reclamanta nu are nevoie de

o hotărâre judecătorească, dreptul sau fiind recunoscut prin lege, iar, pe de

altă parte, aceasta nu a dovedit că i-ar fi fost contestat de pârât.

În mod nelegal, a fost respinsa și excepția lipsei

calității procesuale pasive a Consiliului Local Iași. Potrivit art. 21 alin.(1)

din Legea nr. 215/2001, republicată, cu modificările si completările

ulterioare, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice, au

capacitate deplină și patrimoniu.

Având în vedere art. 36 alin.(2) lit. c din acest act normativ,

Consiliul Local administrează domeniul public și privat al orașului, fiind doar

titularul unui drept de administrare, nu titularul dreptului de proprietate,

or, într-o acțiune in constatarea dreptului de proprietate, ca urmare a

posesiei de 30 de ani, nu poate avea calitate procesuală și nu poate fi

sancționat decât proprietarul nediligent.

Instanța, în mod greșit, a reținut că pârâtul Consiliul Local

Iași ar avea calitate procesuala pasivă, întrucât calitatea de proprietar cu

privire la bunurile aflate în domeniul public sau privat o poate avea doar

unitatea administrativ-teritorială, respectiv, comuna, orașul sau județul,

care, conform art. 21 alin.(1) din Legea nr. 215/2001 republicată, este

persoană juridică de drept public.

Prevederile art. 12 alin.(5) din Legea nr. 213/2008, privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, pe care își

întemeiază instanța respingerea excepției invocată de pârâtul apelant, fac

referire la litigiile privitoare la dreptul de administrare, or, în cazul dat,

este vorba de constatarea dreptul de proprietate asupra unui imobil ce nu a

fost concesionat sau închiriat, condiție prevăzută de legiuitor, ce conferă

consiliilor locale calitate procesuală pasivă.

Examinând criticile formulate, Înalta

Curte a constatat caracterul nefondat al

acestora, pentru considerentele

ce ce succed:

Sub un prim aspect se constată că, prin motivele de recurs

formulate, nu se invocă aspecte ce țin de

neîndeplinirea condițiilor necesare pentru a opera prescripția achizitivă

lungă, ci se reiterează

criticile

privind inadmisibilitatea unei acțiuni în constatarea dobândirii

dreptului de proprietate, prin uzucapiune, în

raport de dispozițiile art.

111

C.proc.civ. si cele privind soluționarea excepției lipsei

calității

procesuale pasive a Consiliului Local Iași.

În acest context, instanța reține că

inadmisibilitatea invocată de recurenți vizează ipoteza descrisă de art.

111 C.proc.civ.,

conform

căreia cererea în constatarea existentei unui drept nu poate fi

primită

dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Potrivit celor reglementate de art. 111 C.proc.civ.,

pentru exercitarea acțiunii în constatare, este

necesar a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: partea să nu poată cere

realizarea

dreptului, să fie justificat un interes și, prin acțiune, să

nu se

urmărească constatarea existenței sau

inexistenței unei stări de fapt.

Acțiunea în constatarea dobândirii

dreptului de proprietate, prin

efectul prescripției

achizitive, nu este o simplă acțiune în constatarea

existenței sau inexistenței unui drept, în sensul art.

111 C.proc.

civ., ci o acțiune cu caracter complex, reprezentând o

veritabilă acțiune în realizare, deoarece hotărârea judecătorească are efect

constitutiv de drepturi, principalul efect al

uzucapiunii, chiar dacă este

retroactiv, fiind acela că posesorul devine

titular al dreptului de

proprietate sau,

după caz, al altui drept real asupra bunului posedat în

tot timpul cerut

de lege.

Hotărârea judecătorească pronunțată în

soluționarea unei acțiuni

având acest obiect este astfel o hotărâre

mixtă, care întrunește

elemente declarative

și elemente constitutive, astfel încât efectele sale

se produc atât

pentru trecut, dând eficiență unei situații juridice

anterioare, cât și pentru viitor, ca mod de dobândire a dreptului de

proprietate.

Având în vedere efectul declarativ al hotărârii pronunțate în

această materie, posesorul urmând a fi considerat proprietar din

momentul începerii exercitării posesiei, teza

finală a art. 111 C.

proc.civ.,

privind caracterul subsidiar al acțiunii în constatare,

față de acțiunea

în realizare, este străină pricinii.

În consecință, a exclude posibilitatea

introducerii unei acțiuni în

prescripție achizitivă, pe temeiul art. 111

C.proc.civ., în absența dovedirii existenței unui titlu care să

justifice existența unui drept de proprietate actual asupra imobilelor în

litigiu, dar a îndeplinirii condițiilor legale pentru dobândirea dreptului de

proprietate prin prescripție achizitivă, constatată într-o procedură

jurisdicțională contradictorie, ar însemna o atingere a însuși dreptului de

acces al reclamantei la un tribunal independent si imparțial, componentă a

procesului echitabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană.

În același sens, nu poate fi reținut nici argumentul, conform

căruia reclamanta nu ar avea interesul introducerii unei astfel de acțiuni, în

absența contestării dreptului de proprietate de către pârât, câtă vreme

acțiunea este deschisă și celui care se găsește în posesia bunului și care

îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a dobândi proprietatea prin

uzucapiune, iar consacrarea judiciară se poate solicita, chiar în absența

unei dispute asupra dreptului.

Asupra motivului de recurs privind nelegala soluționare a

excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Iași, din

perspectiva Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările si completările

ulterioare, și a Legii nr. 213/2008, instanța retine că acest pârât a fost

chemat în judecată alături de Municipiul Iași, prin Primar -titular al

patrimoniului imobiliar - în calitate de administrator al acestui patrimoniu

și din rațiuni de opozabilitate, astfel încât nu se poate retine greșita

aplicare a legii, circumscrisă motivului de recurs reglementat de art. 304 pct.

9 C.proc.civ.

Asupra criticilor privind manifestarea rolului activ al

instanței, care ar contraveni, în opinia recurenților, principiului

disponibilității, instanța constată că recurenții nu concretizează în ce

modalitate ar fi fost afectat acest ultim principiu si care este interesul

invocării acestei critici, câtă vreme nu se invocă, prin intermediul

recursului, aspecte ce țin de fondul cauzei, ci se invocă doar excepții

procesuale.

În același sens, în cauză, se observă că, în etapa apelului, nu au

fost administrate probe, la cererea părților sau dispuse,

ex officio,

de

către instanță, astfel încât nu se poate retine, în sensul pretins de

recurenți, depășirea limitelor rolului activ al instanței reglementat de

dispozițiile art. 129 alin.(5) C.proc.civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că motivele de recurs întemeiate pe

art. 304 pct. 9 C.proc.civ. sunt nefondate, Înalta Curte, în temeiul art. 312

alin. (1) C.proc.civ., a respins recursul declarat de pârâții Municipiul Iași,

prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Iași împotriva deciziei

Curții de Apel Iași.